Întâlnirea de toamnă a persoanelor consacrate din Dieceza de Iași la Sanctuarul „Fericitul Ieremia”
12.10.2021, Onești (Catholica) - Duminică, 10 octombrie 2021, persoanele consacrate din Dieceza de Iași au avut cea de-a doua întâlnire anuală, de această dată la Sanctuarul diecezan „Fericitul Ieremia” al Fraților Minori Capucini din Onești. Programul acestei zile a început la ora 9.30 cu o conferință ținută de pr. Cristian Blăjuț OFMConv, vicar episcopal pentru Secțiunea Viața Consacrată, care a și convocat această întâlnire. După rugăciunea și salutul inițial, pr. Cristian ne-a transmis salutul, prețuirea și mulțumirea plină de recunoștință a Episcopului nostru, Iosif Păuleț, pentru toată munca, dăruirea, slujirea și rugăciunea atâtor persoane consacrate care se află pe teritoriul Diecezei de Iași.
Pornind de la tema „Să mergem împreună” a Sinodului ce va urma în perioada următoare cu tema: „Pentru o Biserică sinodală: comuniune, participare și misiune”, Sinod ce a fost deschis de către Papa Francisc chiar în acea zi, pr. Cristian, după ce ne-a citit din Vademecum-ul pentru Sinodul despre sinodalitate din 2021-2023, ne-a adresat invitația de a ne implica în mod activ la lucrările și celebrarea în sine a acestui sinod, unde fiecare este invitat să se implice. Citându-l pe Episcopul Jorge Bergoglio, care, într-o intervenție a sa la sinodul cu tema „Viața consacrată și misiunea ei în Biserică și în lume” (octombrie 1994), spune: „Viața consacrată este un dar pentru Biserică, se naște în Biserică și crește în Biserică…”, și continuă: „Când Conciliul ne spune că viața religioasă este un dar pe care Duhul îl face Bisericii, subliniază nu numai natura darului, ci și realitatea căreia acest dar îi este oferit: «Biserica, corpul eclezial»”.
Iar, 20 de ani mai târziu, același Episcop Bergoglio, devenit Papă, afirma în alocuțiunea sa rostită la rugăciunea Angelus din 2 februarie 2014: „Persoanele consacrate sunt semnul lui Dumnezeu în diferite ambiente ale vieții, sunt plămada pentru creșterea unei societăți mai drepte și mai fraterne, sunt profeție de împărtășire cu cei mici și cei săraci. Înțeleasă și trăită astfel, viața consacrată se prezintă tocmai așa cum este: un dar al lui Dumnezeu: pentru Biserică și pentru poporul său! Fiecare persoană consacrată este un dar pentru poporul lui Dumnezeu în drumul său.” Așadar, fiecare dintre noi am primit un dar pe care trebuie să îl oferim, să îl punem în slujba poporului lui Dumnezeu. De asemeni, comunitățile religioase, mai spunea pr. Cristian, sunt semne alte Sfintei Treimi, animate de iubirea-agape, care, deși marcate de diversitate sunt unite de Cristos care e centrul tuturor. Unul în ascultarea celuilalt și toți în ascultarea Duhului, așa trebuie să ne predispunem pentru pregătirea acestui sinod. Consacratul, fiind însetat de Dumnezeu, îl caută în mod continuu, iar în tot ceea ce face manifestă unirea sa cu Cristos.
Pr. Alexandru Olaru OFMConv, secretarul Comisiei pentru Viața Consacrată, și-a exprimat bucuria de a trăi acest moment de comuniune fraternă la Onești, tocmai în ziua când se deschide acest Sinod la Roma. Subliniind importanța acestuia, ne-a îndemnat, așa cum scrie Cardinalul prefect João Braz de Aviz, în scrisoare adresată tuturor consacraților și consacratelor, ca toți, „institute religioase, apostolice și contemplative, institute seculare, membri ai Ordo virginum, eremiți, noi forme de viață consacrată, societăți de viață apostolică”, să participe într-un mod active, după posibilitățile lor, mai ales prin rugăciune, la buna desfășurare a acestui sinod, deoarece, „diverse vor fi contribuțiile pe care fiecare va putea să le ofere pornind de la propria forma de viață consacrata și de la propria carismă”. Totodată, ne-a adresat și o provocare la care să reflectăm în comunitățile noastre: care sunt aspectele pozitive sau negative ale vieții consacrate din România și în special în Dieceza de Iași? Trăind situația actuală a globalizării, care sunt dificultățile prin care trece ea și ce perspective întrevedem? Să nu uităm cele trei cuvinte: comuniune, participare și misiune.
Fiind luna dedicată Sfântului Rozariu, la ora 10.30 ne-am rugat împreună această frumoasă rugăciune plăcută Maicii Domnului pentru Biserică, misiuni și misionari, după care a urmat celebrarea Sfintei Liturghii, prezidată de pr. Cristian Blăjuț, împreună cu ceilalți preoți concelebranți. Cuvântul de învățătură a fost ținut de pr. Ciprian Vacaru, OFMCap., rectorul sanctuarului, care la lumina lecturilor din această duminică a 28-a de peste an ne-a invitat să ne lăsăm priviți cu iubire de Cristos, cerând totodată de la el prin rugăciune înțelepciunea divină: „M-am rugat și mi-a fost dată priceperea, am invocat și a venit la mine duhul înțelepciunii” (Înț 7,7). După prânz a urmat un momente în care fiecare a avut posibilitatea să adreseze întrebări cu referire la acest sinod, dar și să împărtășească diferite experiențe din viața comunitară. Astfel, ne-am bucurat de mărturia unei surori din Congregația „Clarisele Franciscane Misionare ale Preasfântului Sacrament”, de la Onești, cu o experiență bogată de viață consacrată în Italia și România, care, adresându-se în special surorilor le-a chemat să privească la frumusețea de „a fi femei consacrate, mame spirituale curajoase, care să slujească și să își spună punctul de vedere ori de câte ori este nevoie”.
La ora 14.00, în cripta Sanctuarului a avut loc Adorația euharistică, în cadrul căreia, am adorat și am mulțumit împreună lui Dumnezeu pentru darul vocației noastre, pentru darul vieții consacrate, pentru noi, cei prezenți, și pentru toți consacrații diecezei și din lumea întreagă, implorând de la Domnul curaj și fidelitate până la sfârșit. Și pentru că înțelepciunea care se naște din Cuvântul lui Dumnezeu este mai prețioasă decât aurul și argintul, mai prețioasă decât sănătatea și decât orice frumusețe căci strălucirea care vine de la ea este fără apus, i-am cerut lui Dumnezeu, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor, și a Fericitului Ieremia Valahul, să ne pătrundă cu privirea sa iubitoare pentru a înțelege care sunt bogățiile noastre care ne împiedică sau ne ajută să-l urmăm cu adevărat în a ajunge la acea fericire desăvârșită. Iar cu psalmistul am repetat: Doamne Dumnezeul nostru, fă să strălucească fața ta asupra noastră și vom fi mântuiți; satură-ne dis-de-dimineață cu bunătatea ta ca să tresăltăm de bucurie, bucuria cea adevărată care vine numai de la tine (cf. Ps 90). Amin. (pr. Alexandru Olaru OFMConv și Comisia diecezană pentru Viața Consacrată)
