O privire de ansamblu asupra Bisericii din Sudanul de Sud
27.01.2023, Vatican (Catholica) - În contextul în care Papa Francisc se pregătește să pornească în călătoria sa apostolică în două națiuni africane, Vatican News oferă o prezentare generală a Bisericii Catolice din Sudanul de Sud. Istoria creștinismului din Sudanul de Sud este strâns legată de cea a Sudanului, din care tânăra națiune africană a făcut parte până la 9 iulie 2011.
Originile
Creștinismul a fost adus pentru prima dată în acest teritoriu de către Biserica din Bizanț în secolul al VI-lea. Biserica locală a trecut mai târziu la Patriarhia coptă din Alexandria. Sfârșitul Regatului creștin al Nubiei, la începutul secolului al XIV-lea, a dus la dispariția aproape totală a creștinismului, în regiune rămânând doar câteva comunități franciscane. Acesta a fost reintrodus la sfârșitul secolului al XIX-lea de către misionarul italian Sfântul Daniel Comboni (1831-1881), fondator al Misionarilor Inimii lui Isus și al Congregației Preafericitelor Maici din Nigrizia, cunoscute și sub numele de Surorile Misionare Compozite, care au reușit să restabilească Biserica în Sudan, în special în Sudanul de Sud, unde funcționează și astăzi. Activitatea lor misionară intensă a permis creștinismului să se extindă într-un ritm crescut între 1901 și 1964, consolidând identitatea națională a populației din Sudanul de Sud, distinctă de populația arabă și musulmană din nord. Opoziția lor acerbă față de politicile de islamizare și arabizare desfășurate de Khartoum după independența Sudanului de sub dominația anglo-egipteană a alimentat mișcarea secesionistă care a dus la cele două războaie civile care au devastat țara între 1955-1972 și 1983-2005 și, în cele din urmă, la independența Sudanului de Sud în 2011, în urma unui referendum.
O națiune majoritar creștină
În prezent, mai mult de jumătate din populația Sudanului de Sud este considerată creștină, cu o predominanță a catolicilor, care reprezintă aproximativ 52% din populație, urmați de anglicani, prezbiterieni și alte confesiuni protestante, în timp ce ortodocșii (copți, etiopieni și greco-ortodocși) reprezintă mai puțin de 1%. Există, de asemenea, un număr semnificativ de adepți ai religiilor tradiționale africane.
De la independența Sudanului de Sud, Biserica locală se bucură de libertate religioasă deplină și a putut să se reorganizeze și să își desfășoare activitatea pastorală fără restricții. Constituția Sudanului de Sud recunoaște în mod explicit libertatea de cult și egalitatea dintre religii, iar Sudanul de Sud are relații diplomatice cu Sfântul Scaun. În plus, în mai multe rânduri, liderii politici locali și-au exprimat aprecierea pentru sprijinul acordat de Bisericile creștine pentru pace și construirea națiunii, lăudând contribuția acestora la dezvoltarea umană, socială și civilă a societății sudaneze de sud. Cu toate acestea, de-a lungul anilor, au existat, de asemenea, fricțiuni ocazionale și încercări ale autorităților de a înăbuși criticile Bisericii. Acest lucru s-a întâmplat în 2014, când Armata Populară de Eliberare a Sudanului (SPLA), aflată la putere, a ordonat închiderea temporară a unor posturi de radio catolice acuzate de amestec în afacerile politice ale țării pentru că au comentat despre noul război civil care a izbucnit în 2013.
Angajamentul Bisericii pentru pace și dezvoltare în Sudanul de Sud
Pacea a fost o preocupare constantă a Bisericii din Sudanul de Sud, încă de pe vremea când națiunea africană se lupta pentru independență. Biserica Catolică și Consiliul Bisericilor din Sudanul de Sud (SSCC), din care face parte, colaborează și în prezent pentru a promova dialogul, vindecarea și reconcilierea pe fondul luptelor politice și al conflictelor etnice actuale. În ultimii zece ani, Episcopi, misionari și alți lideri creștini au lansat nenumărate apeluri pentru o soluție pașnică la conflictul armat, care a început ca o ceartă între cei doi rivali din cadrul SPLA, președintele Salva Kiir (de etnie Dinka) și vicepreședintele demis Riek Machar (de etnie Nuer), dar care a căpătat curând un caracter etnic, expunând instituțiile slabe ale Sudanului de Sud și diviziunile istorice profunde dintre comunitățile sud-sudaneze.
Printre aceste apeluri se numără mesajul publicat în iulie 2017 de președintele Conferinței Episcopale (SCBC), Episcopul Edward Hiiboro Kussala de Tombura-Yambio, cu ocazia celei de-a șasea aniversări a independenței. Mesajul a făcut apel la încetarea totală a luptelor, care au fost reluate în iulie 2016 după semnarea, în august 2015, a Acordului privind soluționarea conflictului din Republica Sudanului de Sud (ARCSS), și a îndemnat părțile să sprijine noul dialog național propus de președintele Kiir, iar toți sudanezii din Sudanul de Sud să se roage neîncetat pentru pace. Angajamentul Bisericii pentru reconciliere se realizează în primul rând prin mediere directă. Bisericile locale au fost implicate în facilitarea discuțiilor încă din 2013, când Kiir, i-a chemat pe Episcopul catolic emerit de Torit, Paride Taban, și pe Arhiepiscopul anglican Daniel Deng Bul să conducă Comitetul nou înființat pentru procesul de reconciliere națională.
Sprijin pentru Sudanul de Sud din partea Bisericilor din întreaga lume
Eforturile de mediere ale Bisericilor din Sudanul de Sud au fost sprijinite în mod activ de Biserica din întreaga lume și de Sfântul Scaun, după cum atestă așa-numita „Inițiativă de la Roma”, lansată în 2020 de Comunitatea italiană Sant’Egidio pentru a aduce la masa negocierilor mișcările de opoziție care nu au subscris la „Acordul de pace revitalizat din 2018” (R-ARCSS). Acest acord, semnat de Kiir și Machar la Addis Abeba, în Etiopia, urmărea să revigoreze ARCSS din august 2015. Negocierile sunt încă în curs de desfășurare, în timp ce luptele etnice din diferite zone continuă. Biserica a promovat reconcilierea, de asemenea, prin proiecte la nivel de bază care vizează formarea cetățenilor sud-sudanezi în materie de pace și vindecare. Bisericile din Sudanul de Sud sunt, de asemenea, în prima linie în ceea ce privește furnizarea de asistență umanitară pentru cele aproximativ două milioane de persoane strămutate intern care au fugit din cauza violențelor.
În plus, Biserica locală, sprijinită de mai multe organizații de caritate și agenții catolice străine, este implicată activ în promovarea dezvoltării umane, care este un factor-cheie pentru pace. Sărăcia generalizată, accentuată de schimbările climatice, lipsa educației și a oportunităților de angajare pentru tineri, precum și flagelul copiilor soldați, contribuie la împiedicarea unei păci de lungă durată în țară. Printre numeroasele agenții bisericești care operează în Sudanul de Sud se numără Serviciile Catolice de Ajutorare (CRS) din SUA, Caritas-ul italian, Medici cu Africa CUAMM și mai multe congregații religioase. În 2008, la cererea Conferinței Episcopale Sudaneze, Uniunea Internațională a Superioarelor Generale (UISG) și Uniunea Superiorilor Generali (USG) au lansat „Proiectul de solidaritate cu Sudanul de Sud”, care, între 2008 și 2018, a reușit să formeze 475 de profesori de școală primară, 190 de asistente medicale și moașe, peste 1.000 de fermieri și peste 1.500 de agenți pastorali, cu sprijinul a 260 de congregații, donatori privați și agenții internaționale. Lucrând în strânsă colaborare cu Biserica locală, proiectul administrează un colegiu de formare a profesorilor, un institut de formare în domeniul sănătății, o fermă sustenabilă cu un program de informare și servicii pastorale.
Apropierea Papei Francisc de poporul sud-sudanez
Papa Francisc și-a exprimat în repetate rânduri preocuparea constantă față de situația dificilă a poporului sudanez, iar de-a lungul anilor a lansat mai multe apeluri pentru pace în această țară, dar și o serie de inițiative semnificative. Printre acestea, Vigilia specială de rugăciune pentru Sudanul de Sud și Republica Democratică Congo, pe care a prezidat-o în Bazilica San Pietro la 23 noiembrie 2017, și Ziua de rugăciune pe care a convocat-o pentru 23 februarie 2018, după prima amânare, din motive de securitate, a vizitei sale ecumenice în această țară, împreună cu Primatul anglican și Arhiepiscop de Canterbury, Justin Welby. În vara anului 2017, a lansat, de asemenea, inițiativa „Papa pentru Sudanul de Sud”, o contribuție financiară de aproximativ o jumătate de milion de dolari americani pentru a sprijini proiecte în domeniul sănătății, educației și agriculturii în această țară. Apoi, la 11 aprilie 2019, Papa și Arhiepiscopul Welby au invitat cele mai înalte autorități civile și ecleziale sudaneze din Sudanul de Sud să se alăture unei reculegeri ecumenice în Vatican. La finalul reculegerii de la Casa Santa Marta, a făcut gestul extrem de semnificativ de a săruta picioarele președintelui Kiir și ale rivalului său Machar, într-o pledoarie pentru pace.
La 9 iulie 2021, Papa Francisc, Arhiepiscopul Welby, împreună cu moderatorul de atunci al Adunării Generale a Bisericii Scoției, Jim Wallace, au scris un mesaj comun liderilor din Sudanul de Sud, exprimându-și satisfacția pentru progresele înregistrate în procesul de pace, reafirmând totodată necesitatea de a face „eforturi mai mari” pentru ca poporul din Sudanul de Sud să se poată „ bucura de toate roadele independenței”. Mesajul a confirmat, de asemenea, intenția lor de a vizita Sudanul de Sud de îndată ce condițiile vor permite acest lucru. În fine, Papa Francisc și-a reafirmat afecțiunea pentru popoarele din Republica Democrată Congo și Sudanul de Sud într-un mesaj video pe care l-a publicat la 2 iulie 2022, după amânarea călătoriei sale apostolice în cele două țări, în care îi îndemna să nu se lase „jefuiți de speranță”.
