Nunțiul în RDC: Călătoria Papei Francisc va contribui la reconciliere
31.01.2023, Vatican (Catholica) - Arhiepiscopul Ettore Balestrero este Nunțiu Apostolic în Republica Democrată Congo (RDC) din 2018. Anterior, a slujit în Coreea de Sud, Mongolia și Olanda înainte de a lucra în cadrul Secretariatului de Stat. În 2009, a fost promovat în funcția de subsecretar pentru relațiile cu statele înainte de a fi numit Nunțiu în Columbia în 2013. În 2018, s-a întors la Kinshasa, unde i-a succedat Arhiepiscopului Luis Mariano Montemayor. Vorbind cu Xavier Sartre de la Vatican News, Arhiepiscopul descrie organizarea din spatele călătoriei apostolice a Papei în RDC. El spune că, în ciuda numeroaselor provocări, „bucuria credincioșilor este atât de mare încât totul devine mai ușor: Visul a devenit realitate.”
Menționând că țara se află în criză și că Papa se va întâlni cu victimele violențelor din țară, prelatul a spus: „Acesta este un moment important pentru a-i invita pe congolezi să întoarcă pagina, să se reconcilieze”. Îndemnul adresat oamenilor de a face loc lui Dumnezeu în viața lor este unul dintre mesajele pe care Sfântul Părinte le aduce în RDC, continuă Arhiepiscopul Balestrero. Un alt mesaj important este adresat tuturor congolezilor, spunând că „schimbarea este în mâinile lor”. Apoi, adaugă Arhiepiscopul, „există, de asemenea, un mesaj important pentru comunitatea internațională, căreia, fără îndoială, îi va spune: «Nu puteți uita de Republica Democratică Congo, pentru că există o urgență morală: oamenii nu pot fi neglijați și nu pot fi uitați».”
„Congolezii așteaptă un mesaj care să îi călăuzească în trăirea credinței lor”, continuă Arhiepiscopul. El subliniază că țara pe care o va găsi Papa Francisc este una foarte diferită de cea vizitată de Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea în urmă cu 37 de ani. „Trebuie luate măsuri” pentru a se reconcilia, dar mai ales „fluviul urii, fluviul răzbunării, trebuie să se verse într-un ocean mult mai mare, așa cum fluviul Congo se varsă în Oceanul Atlantic. Iar oceanul reconcilierii este cel care le permite oamenilor să se privească cu alți ochi, să construiască împreună, cu respect reciproc. Viitorul trebuie împărțit la bine și la rău”, spune prelatul.
Vorbind despre dificultățile cu care se confruntă Biserica din RDC, Arhiepiscopul Balestrero notează că „principala dificultate este să ne asigurăm că avem o relație reală și personală cu Isus Cristos, că El intră în viața fiecărei persoane, că nu este doar o referință teoretică sau un fel de superstiție”. Biserica din RDC, adaugă el, poate împărtăși o mulțime de daruri „pe mai multe niveluri” cu Biserica universală. „În primul rând”, spune el, „la nivelul credincioșilor, ea ne învață că putem trăi pe cruce fără să disperăm, fără să dramatizăm, descoperind credința nu ca pe un anestezic, ci ca pe adevăratul răspuns pentru a depăși dramele care ne răstignesc: Biserica din Congo poate învăța Biserica universală bucuria de a exprima credința, mai ales în liturgie”, explică el. El subliniază că această Biserică ne învață, de asemenea, „să fim concreți, să nu ne pierdem în polemici îndepărtate de nevoile reale ale vieții, ale credinței și ale bucuriei”.
În încheierea interviului său, Nunțiul Apostolic în Republica Democrată Congo subliniază realitatea devastatoare a violențelor din această țară și, în special, din regiunea Goma. „Tragedia este că există 500.000 de persoane strămutate, dintre care 250.000 trăiesc în jurul Goma”, spune el. „Au nevoie de hrană, au nevoie de haine. Mulți dintre ei sunt pe drumuri și au murit. Există boli care se dezvoltă, cum ar fi o epidemie de holeră.” Arhiepiscopul dă asigurări că, chiar și în acest context îngrozitor, „Biserica rămâne acolo, preoții și surorile nu își abandonează posturile”. În fine, Arhiepiscopul dă mărturie despre munca minunată depusă de către persoanele consacrate din zonă. În special, amintește hotărârea unui grup de surori care trăiesc și lucrează într-o zonă controlată acum de gruparea militară M23. În ciuda faptului că li s-a cerut să evacueze și să abandoneze spitalul în care lucrau, pentru a se refugia, ele au rămas.
Arhiepiscopul Balestrero le-a lăudat pe surori pentru că au spus: „«Dacă părăsim spitalul, oamenii de aici vor muri, pentru că sunt femei care trebuie să nască, sunt pacienți care trebuie tratați.» Această comunitate este formată dintr-o soră poloneză, sora Agnes, o soră congoleză și o soră rwandeză”, amintește prelatul. „Cele trei sunt o profeție pentru Congo, pentru că fac împreună ceea ce congolezii nu sunt capabili să facă”, spune el.
