In memoriam pr. Isidor Mărtincă

05.07.2024, București (Catholica) - Miercuri, 3 iulie 2024, a trecut la Domnul părintele Isidor Mărtincă. Recunoscători Domnului pentru viața și slujirea bogată a părintelui, credincioșii din Arhidieceză au putut să îi aducă un omagiu și să se roage pentru odihna sufletului său, atât la cele două Sfinte Liturghii cu Recviem celebrate miercuri seara și joi dimineața în biserica Sfânta Fecioară Maria, Regina Sfântului Rozariu din Popești-Leordeni, parohia unde pr. Mărtincă a fost preot colaborator în ultimii ani de viață, cât și la Catedrala Sfântul Iosif, la Sfânta Liturghie cu Recviem celebrată în după-amiaza zilei de joi, 4 iulie, prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București.

La Sfânta Liturghie cu Recviem de la Catedrala Sf. Iosif, alături de Arhiepiscopul de București, s-au aflat la altar preoții Catedralei, preoți din Arhidieceză și doi preoți greco-catolici din Episcopia Greco-Catolică „Sfântul Vasile cel Mare” de București. „Celebrăm această Liturghie ca un rămas bun pentru părintele Isidor Mărtincă, aici în Catedrală, unde a slujit și ca Părinte vicar, și paroh, a fost și profesor la Facultatea de Teologie Romano-Catolică. Ne rugăm pentru odihna sufletului său, pentru ca Dumnezeu să îl răsplătească pentru tot binele pe care l-a făcut”, a spus ÎPS Aurel Percă la începutul Sfintei Liturghii, amintind că, deși trupul părintelui se întoarce în localitatea natală, pentru a se odihni alături de frații și părinții săi, pentru noi rămâne obligația de a ne ruga.

„Fiecare slujbă – Liturghie – de înmormântare este un act de credință. Această Liturghie de astăzi, pentru părintele Isidor, este un astfel de act de credință. Prin Sfânta Liturghie ne punem încrederea în Dumnezeu și în mila lui Dumnezeu; avem încredere în primirea pe care Dumnezeu o va face celor care îl iubesc; avem încredere în Providența Sa iubitoare în viețile noastre”, a continuat ÎPS Aurel Percă în cadrul omiliei. „Din acest act de credință, scoatem o mare mângâiere, mai ales în această perioadă de doliu. Ne consolăm ca familie – și transmit condoleanțele mele nepoatei, surorilor și rudelor Părintelui Isidor și tuturor confraților preoți și prietenilor. Ne consolăm din credința noastră ca familie a Arhidiecezei și a familiei preoților.”

„Unul dintre cele mai evidente motive pentru care ne adunăm la o înmormântare este pentru a ne lua rămas bun – de la un frate, de la un unchi, de la un membru al familiei, de la un preot, de la un frate preot, de la un prieten. Moartea pare atât de definitivă uneori. Și totuși, știm din credința noastră că moartea nu este decât o continuare. În prima lectură de astăzi, din cartea Înțelepciunii, se spune: «Sufletele celor drepți sunt în mâna lui Dumnezeu și nici un chin nu se va atinge de ele. În ochii celor nepricepuți, păreau că mor și ieșirea lor era considerată o nenorocire, plecarea de la noi, distrugere, dar ei sunt în pace» (Înț. 3,1-3). În ultima perioadă mă gândesc deseori la pace din cauza contextului mondial în care ne aflăm. Unii oameni cred că pacea este absența conflictului. Dar există o singură sursă de pace, și aceea este Dumnezeu. Așa că a fi una cu Dumnezeu este pacea noastră. Și astfel putem spune cu adevărat că ei – răposații noștri – sunt în pace.”

„Așadar, de fiecare dată când ne gândim și ne amintim de părintele Isidor, putem vărsa o lacrimă – este normal, pentru că el nu mai este cu noi în același mod. Dar [… un] poem spune: «Sau puteți zâmbi pentru că a trăit». Astfel, funeraliile sunt ocazii de a sărbători viața unei persoane, de a sărbători toate acele lucruri care erau importante pentru Părintele Isidor. De fiecare dată când ne gândim la o amintire, putem zâmbi pentru că el a trăit”. ÎPS Aurel Percă a subliniat apoi al doilea motiv pentru care ne-am adunăm la această Liturghie de rămas bun în Catedrala arhiepiscopală, și care este cel mai important. „Ne-am adunat în semn de recunoștință. Aceasta ar putea părea puțin ciudat la o Liturghie a funerarilor. Pentru ce trebuie să fim recunoscători? Îi suntem recunoscători lui Dumnezeu. Suntem recunoscători, în primul rând, pentru darul vieții. Îi mulțumim lui Dumnezeu pentru darul părintelui Isidor. Fiecare dintre noi este un dar de la Dumnezeu. Imaginați-vă lumea noastră dacă am putea privi fiecare persoană ca pe un dar al lui Dumnezeu.”

„De asemenea, îi mulțumim lui Dumnezeu pentru iubirea Sa. Sunt unii oameni care spun: Nu știu dacă Dumnezeu mă iubește. Iar eu le spun: Dacă ești aici, dacă exiști, înseamnă că Dumnezeu te iubește! Dumnezeu ne iubește în existență. Și ne păstrează în existență. Iată cât de mult ne iubește! El a distrus ultimul dușman, dușmanul morții. De aceea Sfântul Paul a putut spune: «O, moarte, unde este imboldul tău? O, moarte, unde este victoria ta?» Evanghelia de astăzi este una dintre preferatele mele. «În casa Tatălui meu sunt multe locuințe. De nu ar fi așa, v-aș fi spus: Mă duc să vă pregătesc un loc? Și, după ce mă voi duce și vă voi pregăti un loc, voi veni din nou și vă voi lua la mine, pentru ca să fiți și voi acolo unde sunt eu» (Ioan 14, 2-3).

„Al treilea motiv pentru care trebuie să îi fim recunoscători lui Isus este pentru preoția sa”, a continuat Arhiepiscopul de București. „Isus a promis, înainte de a se înălța la Tatăl din ceruri: «Voi fi cu voi până la sfârșitul veacurilor» (Mt 28,20). El este cu noi prin Biserica Sa. El este cu noi prin cuvântul Său. El este cu noi prin Sacramente. Dar este cu noi și prin Preoție. Nu este preoția părintelui Isidor, nu este preoția mea, este preoția lui Isus. Iar la hirotonire, îi oferim lui Dumnezeu darul nostru, pentru ca El să îl folosească așa cum dorește pentru a-și continua slujirea preoțească. Așa că gândiți-vă la aceasta. Câți oameni a atins părintele Isidor în cei 56 de ani de preoție? De la naștere la moarte, de la botez la ungerea bolnavilor? La câți oameni l-a adus pe Isus prin preoția sa? De câte ori a oferit el jertfa Noului Legământ – în care nu trebuie să așteptăm până în cer pentru a fi uniți cu Dumnezeu, pentru a fi uniți cu Dumnezeu și, prin această uniune, unii cu alții? Putem experimenta deja raiul atunci când îl primim pe Isus Cristos – Trupul, Sângele, Sufletul și Divinitatea – și prin unirea noastră cu Cristos, suntem uniți unii cu alții. Este cu adevărat o comuniune.”

ÎPS Aurel Percă a încheiat spunând: „Voi încheia această reflecție mulțumindu-vă, Părinte Isidor, în numele tuturor categoriilor poporului lui Dumnezeu, atât aici, în București, cât și din celelalte localități unde ați activat ca preot, pentru cine ați fost; pentru că v-ați dăruit viața Bisericii și ați slujit-o cu credință în toți acești 56 de ani de preoție; pentru zelul Dvs misionar, pentru că l-ați adus pe Dumnezeu în viața lor și i-ați ajutat să devină persoane mai bune, pentru studenții de la Facultatea de Teologie, pentru știința sacră împărtășită, pentru numeroasele cărți publicate, prin care ați semănat binele. Vă mulțumim pentru simplitatea inimii Dvs, compasiunea și grija pentru ceilalți, generozitatea și deschiderea de care ați dat dovadă.”

Vineri, 5 iulie, trupul părintelui va fi depus în biserica Sfântul Mihail din Săbăoani, iar sâmbătă, 6 iulie, la ora 10:30 va avea loc Sfânta Liturghie, împreună cu Ritualul Înmormântării. Sfânta Liturghie din Catedrala Sfântul Iosif a fost transmisă de Angelus TV și poate fi urmărită aici. Sfânta Liturghie de miercuri seara din Popești-Leordeni a fost transmise pe canalul YouTube al parohiei și poate fi urmărită aici.

Sursa: ARCB.ro