Cardinalul Péter Erdő: Credința este „cea mai importantă în viață”
14.08.2024, Vatican (Catholica) - „Credința este cel mai important lucru în viață și, prin urmare, slujirea credinței altora, transmiterea credinței, predarea credinței și mai ales slujirea liturgică sunt cele mai mari lucruri în viață…” Într-un amplu interviu acordat Vatican News, Arhiepiscopul de Esztergom-Budapesta, Cardinalul Péter Erdő, Primat al Ungariei, a exprimat acest lucru, reflectând asupra convingerii care i-a inspirat propria vocație preoțească și așteptând cu nerăbdare iminenta solemnitate a Adormirii Maicii Domnului și viitoarea celebrare de către națiunea sa a Sfântului Ștefan al Ungariei. În timp ce Biserica îl sărbătorește pe sfânt pe 16 august, celebrările maghiare au loc în schimb pe 19 august.
Papa Francisc a vizitat țara est-europeană în perioada 28-30 aprilie 2023, marcând astfel cea de-a 41-a sa călătorie apostolică în străinătate. În plus, Sfântul Părinte a făcut o scurtă oprire în capitala țării, Budapesta, pentru a celebra Sfânta Liturghie de închidere a celui de-al 52-lea Congres Euharistic Internațional, la 12 septembrie 2021, în drumul său spre Slovacia. Mai mult de jumătate dintre maghiari sunt creștini, iar după era comunistă, credința în rândul credincioșilor oferă o sămânță de speranță într-o Europă care riscă tot mai mult să își piardă rădăcinile creștine. În acest interviu, Cardinalul Erdő discută despre Sfântul Ștefan și despre motivul pentru care acesta de bucură de o devoțiune atât de puternică, precum și despre propria educație, credință și vocație, inclusiv despre modul în care s-a încredințat rugăciunii și Domnului chiar și în cele mai dificile și represive momente ale istoriei. „Cu siguranță, credința a fost pe primul loc”, și-a amintit el, asigurând în același timp că „acest lucru nu a fost trăit într-un mod tragic de către părinții mei, ci într-un mod natural, știind că Dumnezeu este suprem”.
– Eminența Voastră, în câteva zile Ungaria îl sărbătorește pe Sfântul Ștefan al Ungariei. Care sunt principalele evenimente programate? Și de ce este această sărbătoare atât de importantă?
– Sfântul Ștefan a fost primul rege creștin al țării. În timpul domniei sale de acum 1.000 de ani, țara a fost creștinată cu metode care nu erau dure, ci mai degrabă de convingere, de organizare. Sfântul Ștefan semnifică și unitatea statului maghiar. De aceea, nu numai catolicii credincioși, ci toată lumea îl respectă și, de asemenea, această sărbătoare, care este sărbătoarea națională. Iată programul cu punctele principale: în fiecare an, ziua începe cu un act militar. Noii ofițeri depun jurământul. Apoi au loc programe ale politicienilor, iar după-amiaza sunt programe religioase, cum ar fi Sfânta Liturghie în fața Bazilicii Sfântul Ștefan și apoi marea procesiune cu relicva sa. Mâna dreaptă a acestui prim rege sfânt este păstrată, iar cu această relicvă facem marea procesiune. După procesiune, seara târziu, sunt întotdeauna și focuri de artificii și ziua se încheie ca o sărbătoare populară.
– Cum i-ați explica unui străin cine este Sfântul Ștefan pentru maghiari? Și de ce cultul său este atât de răspândit în Biserică?
– Pentru maghiari în general, el este regele, care a avut principii creștine nu doar din oportunitate – a devenit creștin ca tatăl său, prințul Géza -, ci și din convingere personală. A făcut totul pentru a consolida cultura și viziunea creștină asupra lumii. În Ungaria, acest lucru a însemnat, de asemenea, dezvoltare economică și o nouă relație cu popoarele din jurul nostru. Prin urmare, istoricii sunt convinși că supraviețuirea noastră ca popor a depins de această mare decizie. Sfântul Ștefan a dorit ca maghiarii să se alăture marii familii a popoarelor creștine din Europa. A fost o mare decizie pentru că regele a cerut misionari, în special din Occident. Cu toate acestea, în timpul vieții sale, Occidentul și Orientul creștin nu erau încă separate. El a murit în 1038, deci înainte de schisma Orientului. Și pentru aceasta, este venerat și în Biserica Ortodoxă ca sfânt și apostol, ca un sfânt care și-a convertit poporul.
– Figura Sfântului Ștefan ne duce înapoi la începuturile istoriei Ungariei ca țară creștină. În alte țări din Europa, această legătură cu rădăcinile lor istorice, marcate de creștinism, se pierde. Uneori, aceste rădăcini par chiar să fie contestate, eliminate sau renegate în mod intenționat. Ce părere aveți despre această tendință culturală?
– Pentru noi, rămâne fundamentală enciclica „Mit Brennender Sorge”, pe care Papa Pius al XI-lea a publicat-o înainte de cel de-al Doilea Război Mondial, în 1937, în care se arată clar că națiunile, ca comunități culturale cu propria lor limbă, propria lor memorie, propria lor structură, propria lor cultură, reprezintă o adevărată valoare, ele aparțin bogăției creației și, prin urmare, sunt dragi Creatorului. În mai multe locuri din Biblie aflăm că și la Judecata de apoi, Domnul va judeca națiunile. Și popoarele, nu doar persoanele individuale. Astfel, popoarele au un anumit rol în marele plan al lui Dumnezeu. Totuși, națiunile nu reprezintă valoarea supremă. A privi națiunile în acest fel ar fi idolatrie. Prin urmare, căutăm întotdeauna acest echilibru indicat de învățătura papală. Iar această învățătură pare să fie actuală, chiar și în zilele noastre.
– În acest scenariu, care este valoarea celebrării credinței creștine într-un mod public și solemn, ca în cazul unei sărbători precum Sfântul Ștefan?
– Se pare că publicul și privatul nu sunt separabile în viața oamenilor, în viața societăților, deoarece deciziile, chiar și cele private, pot avea repercusiuni asupra societății și viceversa. Și atunci spațiul public, străzile, piețele, nu rămân niciodată goale. Chiar și în timpul comunismului, au existat atât de multe statui care exprimau viziunea comunistă asupra lumii. Și îmi amintesc că în Albania, unde au interzis toate religiile, Enver Hoxha, dictatorul comunist, și-a construit o piramidă în centrul Tiranei, pentru ca spațiul public să nu rămână complet gol. Iar simbolurile creștine, de exemplu bisericile, indică faptul că multe generații au recunoscut că viața de zi cu zi nu este orizontul suprem, ci există un orizont superior care dă sens și valoare lucrurilor mărunte din viața noastră. Prin urmare, este important să ne gândim la această realitate din când în când, cel puțin la marile sărbători.
– Poate că tinerii maghiari de astăzi nu au întâmpinat aceleași dificultăți pe care generațiile anterioare, precum a dumneavoastră, le-au avut în a trăi și a mărturisi credința în vremuri în care puterea politică ar fi dorit să eradicheze creștinismul din identitatea națională. În acea perioadă dificilă când erați tânăr, ce v-a ajutat să nu vă pierdeți credința?
– În primul rând, au fost părinții mei, familia noastră, pentru că nu numai că ne rugam acasă, vorbeam despre sărbătorile religioase, mergeam împreună la biserică, dar tata ne și catehiza. Apoi am aflat că tatăl meu, care a fost jurist, nu și-a putut exercita profesia pentru că era considerat prea religios. Iar mama, care era profesoară, nu putea preda pentru că era considerată prea religioasă. Astfel, am văzut ce este cel mai important în viață. Cu siguranță, credința era pe primul loc. Și astfel, acest lucru nu a fost trăit într-un mod tragic de către părinții mei, ci într-un mod natural, știind că Dumnezeu este suprem. Este firesc, ca religia să fie cel mai important lucru în viața noastră
– Părinților dumneavoastră li s-a interzis într-un final să își exercite profesia. A fost această poveste un exemplu pentru dumneavoastră? Cum a jucat un rol pentru dumneavoastră atunci când ați acceptat vocația la preoție?
– Da, cu siguranță. Prin urmare, dacă credința este cel mai important lucru în viață, atunci a sluji credința celorlalți, a transmite credința, a învăța credința și mai ales slujirea liturgică sunt cele mai mari lucruri în viață, cele mai importante lucruri pe care le poți face și cele mai utile, de asemenea, pentru mântuirea celorlalți. Aceasta este motivația principală pe care am simțit-o încă de mic copil. Și astfel, am ajuns treptat la decizia de a intra la seminar.
– Papa Francisc a dorit ca acest an, dinaintea Jubileului, să fie un an special al rugăciunii. Ne puteți spune cum trăiți acest an? Și ceva personal despre viața dumneavoastră de rugăciune?
– Viața mea de rugăciune a început când eram în liceu. Întotdeauna începeam ziua cu Imnul iubirii din prima Scrisoare către Corinteni a Sfântului Paul și terminam ziua rugându-mă Te Deum-ul. Deja rugăciunea dădea un cadru zilei mele. Vă mai spun că părintele meu spiritual mi-a recomandat să meditez puțin la Sfânta Scriptură, nu mai mult de 10 minute, întotdeauna, în fiecare zi, la un pasaj din Noul Testament. Și acesta a fost un mare ajutor pentru a mă orienta în viață.
În acest An al Rugăciunii, există programe personale, programe comune în Dieceză, pentru Rozariu, inclusiv în fiecare primă sâmbătă, la ora zece dimineața. Și este un Rozariu în fața Bazilicii Sfântul Ștefan, în piață, unde oamenii îngenunchează și se roagă Rozariul, care este o mare mărturie în fața lumii. Apoi, în biserica Adorației perpetue, există adorație în fiecare zi, de la ora opt dimineața până la șase seara. În biserica Sfinților Îngeri, există adorație perpetuă, ziua și noaptea. Apoi, în fiecare primă Vineri din lună, la ora șase, în parohia Cristina, Comunitatea Emanuel organizează o seară de rugăciune cu Sfânta Liturghie și, de asemenea, cu posibilitatea de a se spovedi. În fiecare joi, de la ora 20 până vineri dimineața la ora 5, în Bazilica Sfântul Ștefan are loc și adorație. Apoi, există posibilitatea de Spovadă la Franciscanii din Pesta, în fiecare zi, de la ora șase dimineața până la ora 22. În prima joi există, de asemenea, rugăciune în biserica Adorației perpetue pentru vocațiile preoțești și călugărești. Iar în fiecare primă Sâmbătă, este Rozariu și Sfânta Liturghie pentru familii și tineri. Pot continua așa. Acum încercăm să identificăm și bisericile unde pot fi obținute indulgențele oferite de Sfântul Scaun.
– Eminența Voastră, revenind puțin la Sfântul Ștefan, suntem aproape de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului și știm că și Sfântul Ștefan avea o mare evlavie față de Fecioara Maria. Aveți vreo dorință în vederea acestei solemnități și având în vedere și sărbătoarea Sfântului Ștefan? Aveți vreo rugăciune sau vreo dorință pentru aceste zile?
– Da, Sfântul Ștefan și-a dedicat coroana și țara Fecioarei Maria. Ungaria a fost prima țară care, conform tradiției, a fost consacrată Maicii Domnului și, în consecință, Maica Domnului este venerată și în Ungaria ca patroană a poporului și a țării noastre. Este o bucurie să știm că există multe alte popoare care, de asemenea, au ales-o pe Fecioara Maria drept patroana lor, deoarece aceeași Mamă poate avea mai mulți copii.
