Cardinalul Pietro Parolin: Papa va îndemna Europa la redescoperirea valorilor fondatoare
25.09.2024, Vatican (Catholica) - Papa Francisc, după cea mai lungă călătorie a pontificatului care l-a dus, cu puține zile în urmă, în Asia și Oceania, pleacă încă o dată. Martor neobosit al feței lui Cristos va fi într-o Europă rănită de război, adesea divizată, care trăiește realitatea scăderii demografice. Sfântul Părinte va fi în aceeași zi de 26 septembrie 2024 în Luxemburg și în Belgia. La Bruxelles se va opri până pe 29 septembrie. Pentru Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, în „Europa s-a pierdut puțin amintirea nenorocirilor imense din trecut și de aceea se mărește riscul de a recădea în erorile tragice de odinioară”. Pentru Cardinal – care între 22 la 30 septembrie se află la New York pentru a 79-a adunare generală a Națiunilor Unite – vizita Pontifului va duce clarviziunea solidarității și a curajul deschiderii spre viitor.
– Eminență, cum se naște această călătorie care începe cu scurta etapă luxemburgheză?
– Călătoria este o vizită pastorală focalizată mai ales pe celebrările celor 600 de ani ai Universității Catolice din Louvain, în Belgia, dar care are și o etapă în Luxemburg. Este vorba despre două țări care sunt fondatoare ale Uniunii Europene și sediu al instituțiilor sale, unde adesea catolicismul, oricât de majoritar ar fi încă în mod formal, pare că nu mai este considerat ca orizont de viață și aproape pus la marginile societății.
– Episcopii din Belgia au vorbit despre: „surpriză” și despre „o mare bucurie” pentru vizita Papei Francisc, care are loc la a 600-a aniversare a Universității Catolice din Louvain. Această aniversare va fi ocazia pentru a evidenția legătura strânsă dintre știință și credință?
– Dialogul dintre credință și știință este fundamental. În cursul istoriei s-au înregistrat fie lungi faze de înțelegere și de colaborare, fie momente de neînțelegere reciprocă. Neînțelegerea se năștea din suprapunerea necuvenită a metodelor, atunci când pe de o parte s-a făcut eroarea de a vedea în Biblie nu numai un text sacru, ci și o carte de știință, în timp ce de cealaltă parte se considerau cunoștințele științifice ca singurele cu adevărat astfel, subestimând și restrângând însuși domeniul de acțiune al rațiunii. Desigur, călătoria Sfântului Părinte în Belgia cu ocazia celei de-a 600-a aniversări a întemeierii Universității din Louvain va fi providențială pentru a redescoperi legătura strânsă dintre credință și știință, în respectivele domenii de acțiune și cu metodele respective.
– Papa se întoarce într-o Europă divizată cu privire la temele vieții, migranților și rănită de război. Această vizită va avea forța de a recupera rădăcina părinților fondatori, Schuman, De Gasperi, Adenauer, a unui proiect politic promotor al unei dezvoltări întemeiate pe pace, pe fraternitate și pe solidaritate?
– Imediat după Al Doilea Război Mondial, popoarele europene erau epuizate. Cei 30 de ani precedenți au fost așa de încărcați de nenorociri și suferințe, încât i-au făcut determinați și îndrăzneți în construirea unei noi ordini, capabile să evite apariția naționalismelor exasperate care au provocat conflictele. Acum, dimpotrivă, în Europa a pierdut puțin amintirea nenorocirilor imense din trecut și de aceea crește riscul de a recădea în erorile tragice de odinioară. Se dorește ca vizita Sfântului Părinte să fie o ocazie prețioasă pentru ca Europa să redescopere valorile sale fondatoare. În timp ce în 1945 popoarele europene erau lansate spre viitorul pe care nu puteau decât să îl imagineze mai bun decât trecutul, astăzi ele par să se gândească la viitor ca un timp complet necunoscut sau chiar mai rău decât trecutul recent. Acest mod de a gândi influențează asupra capacității însăși de deschidere la viață și răspândește un climat de resemnare unde nu locuiește speranța. În schimb, Sfântul Părinte este pelerin al speranței. El dorește ca Europa să redescopere motivațiile care au stat la baza construirii ei, în așa fel încât să știe să înfrunte orice problemă, chiar și cele cu caracter economic sau cea migratoare, într-un spirit clarvăzător de solidaritate, regăsind curajul de a se deschide spre viitor și de a înfrânge „iarna demografică”.
– Această vizită într-una dintre inimile politicii europene va putea contribui la contrastarea fricilor, a polarizărilor și a populismelor?
– Populismele, polarizările, fricile sunt adesea rodul oboselii spiritului și al gândirii și al pretenției corespunzătoare că sunt posibile simplificări aproape magice, capabile să rezolve probleme complicate sau chiar epocale cu decizii eficace simple și rapide. Această oboseală a popoarelor ajunge să le facă disponibile să primească propuneri radicale, care promit imposibilul, descoperind după aceea că aceste promisiuni nu erau realizabile, cu rezultatul de a se îndrepta spre alte narațiuni, opuse în conținuturi, dar foarte asemănătoare în aserțiunea limbajului. Biserica „expertă în umanitate” și, prin urmare, Sfântul Părinte au un limbaj de responsabilitate, de moderație, de avertizare a riscurilor care pot să existe dacă se iau drumuri periculoase, cu condamnarea erorilor mai periculoase. De aceea un astfel de limbaj nu se prestează la simplificare ușoară și nu prezintă mereu soluții imediate. Totuși, cuvintele Sfântului Părinte se nasc din evanghelie și sunt mereu cuvinte de înțelepciune. Ele sunt realiste, așa cum este realistă evanghelia, care nu promite paradisul fără Cruce. Așadar, glasul Papei învață să nu avem încredere și să menținem ridicat simțul nostru critic față de popoarele care, obosite in cauza celor mai diferite motive, oferă imediat rețete simplificate de scăpare. În general, ele se rezolvă în rețete de dezastre.
– Într-o Europă care îmbătrânește progresiv, Papa Francisc a evidențiat de mai multe ori scăderea drastică a natalității. Este necesară o pastorație mai apropiată de nevoile familiilor?
– Da. Cred că pentru a contrasta scăderea dramatică a natalității sunt necesare și urgente o serie de acțiuni din partea diferiților subiecți. Biserica, statele, organizațiile intermediare ar trebui toate să conștientizeze importanța, aș îndrăzni să spun „vitală”, a acestei teme și să intervină cu o serie de măsuri, dacă este posibil bine coordonate. Gândindu-ne la pastorație, desigur că trebuie programată o acțiune care să știe să asculte cu atenție familiile pentru a identifica nevoile lor reale și a le da un ajutor, având incidență în concretețea vieții lor, în așa fel încât să se elimine diferite obstacole din calea primirii generoase a vieții care trebuie să se nască. Dar permiteți-mi să spun că pastorația cea mai bună ar fi aceea care ar reuși să insufle în inimile și în mințile persoanelor speranța. Fără speranță, fără convingerea profundă a ajutorului providenței în viețile noastre, fără această deschidere la ajutorul care vine de la Dumnezeu, orice dificultate, deși reală, va rezulta mărită și impulsurile egoiste vor avea mai multă cale liberă pentru a se impune.
– Bătrânul continent pare că a pierdut propria identitate, propriile rădăcini. De ce anume are nevoie, după părerea dumneavoastră, și cum se simte interogat Sfântul Scaun de aceste provocări?
– Este indubitabil că civilizația europeană își are rădăcinile în cultura greco-romană și că este îndatorată pentru valorile sale tradiției iudeo-creștine. Creștinismul îndeosebi a redesenat de-a lungul secolelor în profunzime panorama europeană. Dovadă sunt Catedralele, universitățile, arta, dezvoltarea instituțiilor sale și mii de alte aspecte care, pentru a spune așa, au făcut Europa așa cum o cunoaștem noi. Spunem că, față de toate acestea, s-a preferat în Constituția europeană să nu se expliciteze aceste legături puternice cu moștenirea culturală și religioasă a trecutului, considerând că ele ar fi oricum divizatoare sau că printr-o astfel de recunoaștere aceste rădăcini ar fi putut să devină deranjante și să împiedice noi dezvoltări. Rezultatul acestei alegeri este accentuarea unei anumite rătăciri care nu este de ajutor în construcția europeană. De fapt ea, pentru a găsi forța unui nou avânt care să o facă să ajungă la noi și importante ținte, depășind egoismele care se nasc mereu, are o mare nevoie să își redescopere rădăcinile. Dacă vrea să fie în lumea de astăzi un glas ascultat și autoritar și dacă vrea să depășească impasuri care uzează, are nevoie să redescopere măreția valorilor care au inspirat-o, valori foarte prezente la fondatorii Europei moderne. Sfântul Scaun poate să însoțească popoarele europene în această fază delicată, îndemnându-le să continue cu încredere drumul lor și să nu le fie frică să mențină o puternică legătură cu valorile care au inspirat viața și societatea europene. În acest mod Europa va găsi un nou elan ideal care o va pune în condiția de a înfrunta provocările complicate din acești ani.
– Care este urarea dumneavoastră pentru această călătorie?
– Îmi doresc ca această călătorie a Papei în Luxemburg și în Belgia să fie ca o scânteie care să aprindă o lumină mai mare. O scânteie care să ajute să iasă în evidență toate potențialitățile de bine care sunt prezente în Biserică și în societate, o lumină care să insufle curaj celui care pare să se resemneze în fața decadenței. Sper și doresc ca vizita Papei să fie ocazia pentru o reflecție aprofundată despre Europa și despre modul de a fi Biserică în Europa de astăzi. Doresc să fie un moment în care credincioși și necredincioși să aibă oportunitatea de a asculta cuvântul Succesorului Sfântului Petru și de a confrunta modul lor de a fi și de a acționa în lume cu propunerea care vine din evanghelie. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
