Nunțiul Apostolic la Beiuș: invitația lui Dumnezeu, bucuria credinței și haina iubirii
08.09.2026, Oradea (Catholica) - Duminică, 6 septembrie 2026, comunitatea greco-catolică din Beiuș a trăit o zi de sărbătoare și comuniune prin celebrarea Sfintei Liturghii Arhierești în biserica „Sfinții Trei Ierarhi”, prezidată de Excelența Sa Mons. Giampiero Gloder, Nunțiu apostolic în România și Republica Moldova, împreună cu Preasfinția Sa Virgil Bercea, Episcopul greco-catolic de Oradea, și de un numeros sobor de preoți. La celebrare au participat credincioși ai locului și din întreg protopopiatul de Beiuș, persoane consacrate, reprezentanți ai instituțiilor și ai mediului educațional, distinse oficialități locale și județene, între care Mircea Mălan, președintele Consiliului Județean Bihor, Gabriel-Cătălin Popa, primarul municipiului Beiuș, Gheorghe-Iulian Balaj, primarul orașului Ștei, și deputatul Adrian Merka.
Prezența la Beiuș a reprezentantului Sfântului Scaun în România a conferit celebrării o semnificație aparte, devenind o expresie vie a comuniunii dintre Biserica locală și Biserica universală. În cuvântul de bun-venit, Preasfinția Sa Virgil Bercea a amintit că Mons. Giampiero Gloder îl reprezintă în România pe Sfântul Părinte și a mulțumit acestuia pentru disponibilitatea de a veni în mijlocul comunității beiușene. „Pentru că zilele acestea se află la Oradea, i-am propus ca astăzi să venim să celebrăm Sfânta Liturghie aici, la Beiuș, în comunitatea dvs. Îi mulțumesc pentru faptul că a acceptat”, a spus PS Virgil Bercea, subliniind apoi caracterul deosebit al momentului: „Este, cu adevărat, o onoare pentru noi – pentru județul Bihor, pentru Oradea, pentru Beiuș – că astăzi decanul corpului diplomatic în România și Republica Moldova, este aici, la noi, la Beiuș”.
La începutul predicii, Mons. Giampiero Gloder a transmis comunității salutul și binecuvântarea Sfântului Părinte Papa Leon al XIV-lea: „Este pentru mine o deosebită bucurie să mă aflu în mijlocul vostru aici, la Beiuș, pentru a celebra această sfântă și dumnezeiască Liturghie și, prin prezența mea, să transmit salutul și binecuvântarea Sanctității Sale, Papa Leon al XIV-lea”. Pornind de la Pilda nunții fiului de împărat (Matei 22, 2-14), Nunțiul Apostolic a așezat întreaga reflecție sub semnul a trei cuvinte: ”invitație, bucurie, haină”. Primul dintre ele, invitația, a deschis imaginea unui Dumnezeu care nu încetează să cheme omul. „Domnul ne spune că familia Sa, adică Împărăția Sa, al cărei început este Biserica, este un ospăț de sărbătoare la care toți sunt invitați”, a spus Mons. Gloder. Chiar dacă parabola vorbește despre refuzuri, despre oameni preocupați de alte lucruri și despre invitații rămase fără răspuns, Dumnezeu nu închide porțile și nu încetează să-l caute pe om.
„Dumnezeu este întotdeauna bun și generos cu noi, ne oferă prietenia Sa, ne invită să facem parte din familia Sa, care este Biserica”, a subliniat Nunțiul, continuând: „Dumnezeu nu obosește niciodată să ne caute și să bată la ușa inimii noastre, pentru a intra în viața noastră. Și nu obosește niciodată să ne invite să trăim bucuria întâlnirii cu El și cu ceilalți, în Biserică.” De aici și îndemnul simplu, dar puternic: „Dragi prieteni, să nu închidem niciodată porțile Domnului”. Din invitație se naște bucuria, al doilea cuvânt al predicii. „Atmosfera care caracterizează ospățul de nuntă este atmosfera de bucurie”, a spus Mons. Gloder, amintind că această bucurie nu este una superficială, ci izvorăște din întâlnirea cu Dumnezeu și din darul credinței.
Evocând o reflecție a Pontifului de pie memorie Papa Francisc, Excelența Sa a amintit că lumea are nevoie de oameni capabili să descopere binele, să se bucure de el și, prin această bucurie, să aibă curajul de a face bine. „Avem nevoie de curajul bucuriei, pe care ne-o dă credința, și care devine angajament pentru ca și ceilalți să se poată bucura și să primească vestea cea bună a Evangheliei.” Credința devine, în acest fel, vizibilă: „Este important să dăm mărturie, să le arătăm celor pe care îi întâlnim sănătatea, bucuria de a fi creștin, de a avea darul credinței, de a face parte din Biserică, din familia lui Dumnezeu”.
Cel de-al treilea cuvânt, haina, a condus reflecția spre esența pericopei evanghelice. „Ne-am putea întreba cum se face că acest om a primit invitația regelui, a intrat în sala ospățului, dar nu și-a pus haina de nuntă”, a spus Mons. Gloder. Această haină înseamnă, mai întâi, convertirea, nevoia de a ne reînnoi și de a schimba ceea ce trebuie schimbat în viața noastră. Reluând apoi interpretarea Sf. Grigore cel Mare, Nunțiul apostolic a arătat că haina de nuntă este, în esență, caritatea, iubirea. „Acel invitat a răspuns invitației Domnului: are, într-un anumit fel, credința care i-a deschis ușa sălii, dar îi lipsește ceva esențial – haina de nuntă, care este caritatea, iubirea”.
Imaginea capătă o forță aparte atunci când această haină este descrisă ca fiind țesută din două fire: unul vertical și unul orizontal – iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. „Toți suntem chemați să intrăm cu credința noastră, dar este important să îmbrăcăm și să păstrăm haina de nuntă, adică să ne convertim la caritate, să trăim o iubire profundă față de Dumnezeu și față de aproapele, alungând egoismul și mândria din noi.” Predica s-a încheiat în ton de rugăciune: „Să-i cerem Domnului să ne țină mereu deschise porțile prieteniei Sale, ale casei Sale, ale Bisericii; să ne facă bărbați și femei plini de bucurie pentru darul credinței” și, prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, „să ne ajute să păstrăm haina de nuntă, trăindu-ne credința prin iubirea concretă față de toți”.
La finalul celebrării, pr. Zorel Zima, protopop de Beiuș, a așezat prezența Nunțiului apostolic într-un context mai larg, acela al unei istorii în care Biserica, educația și cultura au crescut împreună. „Prin prezența dvs, Roma și Sfântul Părinte, Papa Leon, devin astăzi pentru noi o prezență concretă și apropiată”, a spus părintele protopop, subliniind că această întâlnire este expresia comuniunii depline cu Biserica Catolică și cu Episcopul Romei, „o comuniune în care ne păstrăm identitatea, tradiția liturgică, patrimoniul spiritual răsăritean, mărturisind același crez”. Cuvântul său s-a îndreptat apoi spre istoria Beiușului, oraș a cărui devenire este profund legată de Biserică și de lucrarea Episcopilor care au înțeles că formarea spirituală a unei comunități nu poate fi despărțită de educație și cultură. Pr. Zorel Zima a amintit că încă din secolul al XVIII-lea Episcopii au contribuit la dezvoltarea orașului, iar după înființarea Eparhiei de Oradea, Episcopii greco-catolici s-au străduit să facă din Beiuș „un centru al credinței și al culturii”.
A fost evocată figura Episcopului Ignatie Darabant, care a ridicat Biserica „Sfântul Dumitru”, dar mai ales cea a Episcopului Samuel Vulcan, prin a cărui osteneală s-a înființat, în anul 1828, școala care avea să devină unul dintre reperele esențiale ale educației românești din această parte a Transilvaniei. „Ea dăinuie și astăzi ca școală de stat, dar rămâne mereu aproape de sufletul Bisericii, ducând mai departe spiritul iluminist vulcanian”, a spus pr. Zorel Zima. În această perspectivă, Beiușul apare nu doar ca un oraș în care Biserica a ridicat lăcașuri de cult, ci ca un spațiu în care credința a generat cultură, iar cultura a devenit instrument de formare și emancipare.
„Beiușul este un oraș care a primit mult de la Biserică, dar în același timp a dăruit mult, și de aceea putem spune că a fost și este un oraș episcopal”, a subliniat părintele protopop. De-a lungul timpului, aici „s-au format generații de intelectuali – profesori, preoți, oameni de cultură – cetățeni cu un spirit creștin și civic deosebit”, care au contribuit „la educația creștină și la emanciparea culturală și națională a poporului român”. Educația a fost prezentă și concret în această zi de sărbătoare, prin participarea reprezentanților școlilor și prin cântarea tinerilor din corul „Alma Mater” al Colegiului Național „Samuil Vulcan”, care s-au alăturat corurilor prezente la celebrare. Pr. Zorel Zima a mulțumit tinerilor care „și-au dăruit din vacanță pentru a fi astăzi alături de noi”, precum și tuturor celor care, prin cântare, au contribuit la frumusețea și caracterul ecumenic al momentului.
Privirea s-a îndreptat, în cele din urmă, spre Jubileul de 250 de ani al Eparhiei Greco-Catolice de Oradea, printr-un gând care leagă trecutul de responsabilitatea prezentului: „Istoria nu este doar ceea ce admirăm în trecut, ci și responsabilitatea pe care o primim și pe care suntem chemați să o ducem mai departe, prin credință, prin caritate și prin rugăciune.” Prima duminică din noul an bisericesc a rămas la Beiuș sub imaginea Ospățului la care toți sunt chemați și a hainei fără de care invitația nu este deplină. O haină a iubirii, țesută din două fire care se întâlnesc: iubirea față de Dumnezeu și iubirea față de aproapele. În acest loc în care credința a crescut, vreme de generații, împreună cu școala și cultura, chemarea Evangheliei devine și o responsabilitate pentru prezent: să păstrăm ceea ce am primit și să ducem mai departe, prin caritate, educație și credință, moștenirea unei comunități vii. (Biroul de presă al Episcopiei Greco-Catolice de Oradea, Mihaela Caba-Madarasi)
