Jubileul de 50 de ani de viață și 25 de ani de slujire preoțească al pr. Bogdan Herciu
09.09.2026, Iași (Catholica) - În satul natal, Mircești, pr. Bogdan Herciu a celebrat o dublă aniversare, marcând 50 de ani de viață și 25 de ani de slujire preoțească. Sărbătoarea a avut loc sâmbătă, 5 septembrie 2026, în biserica parohială, unde a fost celebrată o Sfântă Liturghie solemnă alături de doisprezece preoți concelebranți, rude și credincioși din localitate, dar și din Vaslui și Valea Lupului, comunități unde a fost și, respectiv, este paroh. În cadrul celebrării, Mons. Ionuț Strejac a rostit cuvântul de învățătură.
Există momente în viața unei comunități când timpul pare să se oprească în loc pentru a lăsa spațiu recunoștinței. De un astfel de moment am avut parte, noi, credincioșii din comunitatea parohială „Sfântul Padre Pio” din Valea Lupului, adunați să celebrăm o dublă aniversare profund încărcată de semnificații: 50 de ani de viață și 25 de ani de slujire preoțească a părintelui nostru Bogdan Herciu. Deși îl cunoaștem de ani de zile de la altar și din mijlocul nostru, la Mircești l-am văzut dintr-o altă perspectivă: prezent acasă, în localitatea natală, locul unde a prins rădăcini, în mijlocul familiei și printre oamenii care l-au cunoscut înainte să fie preotul cel de azi.
Aniversarea s-a celebrat sâmbătă, 5 septembrie 2026, în biserica parohială din Mircești. Este biserica în care, în vara anului 2001, la o săptămână după hirotonire, a celebrat prima Sfântă Liturghie. Au concelebrat doisprezece preoți, prietenii lui apropiați și alți preoți originari din Mircești. Alături de credincioșii din Mircești, au participat în număr mare, rudele lui și credincioși din comunitățile în care a slujit, de la Vaslui și de la Valea Lupului, biserica devenind neîncăpătoare pentru cei prezenți la sărbătoare.
Privind înapoi la această jumătate de veac, drumul părintelui Bogdan nu a fost unul lipsit de provocări. A fost o cale a transformării continue, pe care încercările vieții nu l-au îngenuncheat, ci l-au șlefuit, l-au rafinat. Ancorat profund în credință și ghidat de spiritul și modelul Sfântului Augustin, părintele Bogdan a adus în mijlocul nostru o privire mult mai atentă asupra lumii, cu a sa finețe filosofică, și a cultivat în noi dorința de a ne deschide inimile în fața Cuvântului.
Hirotonit la Roman, pe 29 iunie 2001, a fost mai întâi vicar la Săbăoani. Apoi, au urmat studiile de filozofie la Roma. Douăzeci de ani a fost la catedra de Istoria Filozofiei, la Seminarul din Iași. Timp de doi ani a fost paroh la Dancu și opt ani în parohia de la Vaslui. Iar de 9 ani, împliniți chiar anul acesta, se află în mijlocul nostru la Valea Lupului, unde, după spusele părintelui, cea mai mare bucurie a sa este corul nostru și corul de copii pentru care a mulțumit în mod deosebit dascălilor care le animă: Ștefan și Maricica. Cele două coruri sunt cele mai dragi împliniri ale sale, un vis împlinit care a transformat fiecare celebrare liturgică într-o experiență înălțătoare.
Cuvântul de învățătură a fost rostit de Mons. Ionuț Strejac, prietenul lui de o viață, preot în serviciul diplomatic al Sfântului Scaun. Omilia a fost construită pe trei cuvinte: memorie, Euharistie și „Adsum” („Iată-mă”). În prima parte Mons. Ionuț Strejac a vorbit despre sensul sărbătorii: „Astăzi celebrăm nu doar 25 de ani în care un om a fost fidel lui Dumnezeu. Celebrăm 25 de ani în care Dumnezeu a fost mereu fidel unui om.” Între semnele acelei fidelități a numit și crucea de pe peretele salonului de la spital. În partea a doua a sintetizat ceea ce se petrece zi de zi pe altar: cuvintele rostite zilnic asupra pâinii ajung, încet, cuvintele pe care preotul le spune despre sine. „Înainte de a fi păstor, preotul rămâne el însuși una dintre oile turmei lui Cristos.”
În finalul predicii, monseniorul a reluat cuvântul rostit în ziua hirotonirii. Același „Iată-mă”, dar nu același om: unul mai smerit și mai autentic, mai fragil și mai liber, spus după ce a cunoscut povara slujirii, dezamăgirile, propriile limite. Un jubileu, a spus predicatorul, nu este un port în care ne oprim ca să privim drumul făcut, ci portul din care plecăm din nou în larg. Iar credința matură nu înseamnă să pretinzi că nu mai există noapte, ci, asemenea bufniței, să înveți să vezi în noapte.
Cuvintele din finalul Sfintei Liturghii i-au aparținut părintelui Bogdan. A povestit despre cum anul acesta a scos casetele cu înregistrarea primei sale Liturghii și că nu a putut privi până la capăt. Nu se mai recunoștea în vocea și în trupul firav al tânărului preot din imagini, iar ceea ce l-a răscolit a fost șovăiala pe care încerca să o ascundă sub veșminte solemne. Apoi a mărturisit cu sinceritate ce crede despre acești ani: „Eu nu am făcut ceva în acești 25 de ani. Domnul a făcut totul pentru mine.” A vorbit despre „ghimpele în trup” al Sfântului Paul, amintind încercarea îndelungată a suferinței, și despre răspunsul primit ori de câte ori s-a rugat să fie îndepărtat: „puterea mea se împlinește în slăbiciune”.
Părintele a mulțumit tuturor preoților prieteni, comunităților din Săbăoani, Vaslui și Valea Lupului, studenților de la Seminar, familiei și satului lui. Ne-a mulțumit și nouă, membrilor corului din Valea Lupului, mărturisind cu recunoștință că ceea ce el încearcă de 25 de ani, noi reușit să exprimăm prin cântul nostru. În astfel de momente aniversare, ne așteptam, poate, la un bilanț. În schimb, părintele ne-a oferit altceva. Nu ne-a spus ce a construit, ci ceea ce a primit. Vă mulțumim, părinte, pentru bucuria la care ne-ați făcut părtași, pentru această comunitate vie și pentru comuniunea pe care o simțim în parohia noastră. La mulți ani, părinte Bogdan! (Oana Vacaru pentru Ercis.ro)
