ÎPS Aurel Percă la hramul parohiei Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția) din București
12.09.2026, București (Catholica) - Marți, 8 septembrie 2026, la ora 18:00, parohia Sfânta Maria a Harurilor (Bărăția) din București a celebrat hramul bisericii, în sărbătoarea Nașterii Preasfintei Fecioare Maria. Sfânta Liturghie solemnă a fost prezidată de ÎPS Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București, alături de zeci de preoți concelebranți, în prezența numeroșilor credincioși veniți să împărtășească bucuria acestei zile.
Sărbătoarea a fost precedată de trei zile de pregătire spirituală, conduse de pr. dr. Eduard Giurgi, decanul Facultății de Teologie Romano-Catolică a Universității din București. Meditațiile propuse în aceste zile i-au ajutat pe credincioși să aprofundeze locul Preasfintei Fecioare Maria în planul mântuirii și să-și pregătească inimile pentru celebrarea hramului. Omilia a fost rostită de pr. Eduard Giurgi, care a așezat în centrul reflecției credința și ascultarea Mariei, precum și speranța pe care nașterea ei o aduce întregii omeniri. „Celebrăm astăzi sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria, Mama noastră și Mama Domnului nostru Isus Cristos, hramul acestei comunități”, a spus părintele, subliniind că înțelegerea sărbătorii izvorăște din misterul lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu și Cuvântul întrupat.
Pornind de la profeția lui Miheia, pr. Eduard Giurgi a arătat că Dumnezeu rămâne fidel promisiunilor sale și le împlinește prin căi care depășesc adesea așteptările omenești. Mântuitorul avea să vină din Betleemul cel mic, iar iubirea lui Dumnezeu urma să devină apropiată oamenilor prin disponibilitatea unei femei smerite din Nazaret. „Dumnezeu a plănuit totul pentru binele și pentru folosul oamenilor pe care El îi iubește”, a afirmat el. Manifestarea iubirii sale „nu are loc printr-o apariție glorioasă, ci mai degrabă printr-o femeie umilă din Nazaret, prin Maria”. În această alegere se descoperă felul tainic în care lucrează Dumnezeu: în liniște, prin smerenie și printr-o inimă deschisă voinței sale. Prin acel „fiat” rostit în credință, Maria și-a așezat întreaga existență în mâinile lui Dumnezeu.
Evocând învățătura Sf. Augustin, pr. Eduard Giurgi a amintit că Maria l-a purtat pe Cuvântul lui Dumnezeu mai întâi în inimă și apoi în sânul său. Viața ei devenise deja un spațiu al ascultării, pregătit să primească misterul Întrupării și să ofere lumii lumina mântuirii. Aleasă printr-un har unic pentru a fi Maica Mântuitorului, Maria a răspuns chemării sale cu libertate și fidelitate. Cinstirea pe care Biserica i-o aduce nu izvorăște numai din demnitatea primită, ci și din credința cu care ea a colaborat cu harul lui Dumnezeu.
Această fidelitate a însoțit-o până pe Golgota. Maria nu l-a urmat pe Fiul său doar în bucuria începuturilor, ci a rămas lângă El și în ceasul suferinței. „Ea ne învață cu adevărat să-l urmăm pe Isus în fiecare zi cu mai multă fidelitate, să ne străduim în fiecare zi mai mult să împlinim voința Fiului ei”, a subliniat părintele. În statornicia ei se descoperă chipul adevăratului ucenic: o credință care nu se retrage în fața încercării și o iubire care nu abandonează.
Un loc central în omilie l-a ocupat legătura dintre naștere și speranță. Evocând un gând al Sfântului Papă Ioan al XXIII-lea, pr. Eduard Giurgi a amintit că fiecare naștere ne învață „că Dumnezeu nu s-a săturat de omenire, că Dumnezeu continuă să dea viață”. Dacă fiecare viață nouă deschide un viitor, Nașterea Preasfintei Fecioare Maria poartă o speranță cu totul aparte. Venirea ei în lume este asemenea zorilor care vestesc apropierea zilei: prin Maria se apropie împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu în Cristos.
Celebrarea a continuat cu Liturgia euharistică, în cadrul căreia membrii consiliului pastoral parohial au adus darurile la altar, la ofertoriu. Prin citirea lecturilor sacre și aducerea darurilor, ei au exprimat spiritul de slujire cu care credincioșii laici contribuie la viața parohiei și la comuniunea Bisericii. Prin rugăciunea euharistică și primirea Sfintei Împărtășanii, comuniunea celor prezenți a fost întărită în Cristos. Hrăniți din Cuvântul lui Dumnezeu și din Sfânta Euharistie, preoții și credincioșii au trăit bucuria apartenenței la aceeași familie a lui Dumnezeu.
La finalul celebrării euharistice, pr. Cristinel Țâmpu, parohul Bărăției, i-a mulțumit lui Dumnezeu pentru darurile revărsate asupra parohiei și pentru harul întâlnirii în jurul aceluiași altar. Un cuvânt de profundă recunoștință i-a fost adresat ÎPS Aurel Percă pentru prezența părintească și grija pastorală cu care însoțește comunitatea, precum și pr. Eduard Giurgi pentru cele trei zile de pregătire spirituală și pentru bogăția învățăturilor oferite. Mulțumirile s-au îndreptat către preoții concelebranți și către seminariștii prezenți, între care Ilie Răpcianu, fiu al parohiei, al cărui răspuns la chemarea lui Dumnezeu reprezintă pentru comunitate o bucurie și un semn de speranță. Au fost amintiți, de asemenea, consiliul pastoral parohial, corul, ministranții, colaboratorii, binefăcătorii și toți cei care au contribuit, prin rugăciune, muncă și generozitate, la pregătirea hramului.
Adresându-se credincioșilor prezenți în biserică și celor care s-au unit în rugăciune prin transmisiunea în direct de pe pagina de Facebook a parohiei, părintele paroh a spus: „Dumneavoastră sunteți pietrele vii din care Dumnezeu zidește această comunitate”. Totodată, i-a îndemnat să ducă lumina primită la altar în propriile familii și lângă cei singuri, bolnavi sau descurajați. Îndreptând privirea tuturor spre Maria, Regina Păcii și Maica Speranței, pr. Cristinel Țâmpu a amintit că Dumnezeu nu își abandonează poporul și că „nici o noapte a istoriei nu este atât de întunecată încât harul Său să nu poată aprinde în ea o lumină”.
După încheierea Sfintei Liturghii, bucuria sărbătorii a continuat în curtea parohiei, printr-o agapă frățească. Întâlnirea a prelungit comuniunea trăită în jurul altarului și a întărit legăturile unei comunități unite prin credință și recunoștință. Hramul Bărăției a devenit astfel un timp de reînnoire sufletească și o chemare de a păstra vie lumina primită. Sărbătoarea Nașterii Mariei amintește că Dumnezeu pregătește în tăcere lucrările sale cele mai mari și că o inimă smerită, deschisă voinței sale, poate deveni izvor de speranță pentru ceilalți.
