Papa Leon: Planurile lui Dumnezeu sunt infinit mai mari

20.09.2026, Vatican (Catholica) - Lectura evanghelică de astăzi din ritul latin a inclus parabola lucrătorilor în vie. Întâlnindu-se cu credincioșii și pelerinii pentru rugăciunea Îngerul Domnului, Papa Leon a subliniat că „planurile lui Dumnezeu sunt infinit mai mari decât cele pe care noi, bărbații și femeile, marcați de păcat, le putem concepe sau duce la îndeplinire”. Redăm alocuțiunea papală dinaintea rugăciunii.

Dragi frați și surori, o duminică fericită!

În liturgia de astăzi, prin cuvintele profetului Isaia, Domnul ne oferă un motiv puternic de speranță, spunându-ne că gândurile Lui nu sunt gândurile noastre, căile Lui nu sunt căile noastre (cf. Isaia 55,8). Da, planurile lui Dumnezeu sunt infinit mai mari — și, să spunem, mai „umane” — decât cele pe care noi, bărbații și femeile, marcați de păcat, le putem concepe sau duce la îndeplinire. Astfel, chemarea profetului, care este mai actuală ca niciodată, este aceea de a renunța la căile noastre strâmbe și de a ne întoarce la Domnul, care este milostivirea și iertarea (vv. 6–7).

În Evanghelie, pildele lui Isus descriu noutatea a ceea ce Dumnezeu ne-a pregătit; totuși, ele dezvăluie și rezistența pe care o opunem, în general, unei dreptăți mai generoase și unei iubiri mai mari. Astăzi, în special, ascultăm povestea muncitorilor chemați să lucreze în vie (cf. Matei 20,1–16) — unii pentru o zi întreagă, alții doar pentru câteva ore, iar alții abia la apusul soarelui. Dar esența pildei se află în momentul plății, când proprietarul își ține cuvântul față de muncitorii angajați de la prima oră și îi plătește așa cum s-a înțeles; totuși, el dorește ca aceștia să-i vadă bunătatea și, chiar sub ochii lor, îi tratează pe ultimii în același mod.

Un detaliu, în special, nu ar trebui să ne scape din vedere. Proprietarul îi dă administratorului un ordin specific ca muncitorii să fie plătiți „începând cu cei din urmă și mergând apoi spre cei dintâi” (Matei 20,8). Reacția negativă a celor care munciseră toată ziua ar fi putut fi, așadar, ușor evitată; ea a fost însă intenționată, deoarece revelarea bunătății lui Dumnezeu este pentru toți, nu doar pentru câțiva. Dumnezeu are căi diferite și idei noi chiar și pentru cei care se consideră primii și cred că și-au câștigat ceea ce au, că au meritat rezultatele pe care le-au obținut. În schimb, cu toții câștigăm bucurie, înțelepciune și un viitor mai bun atunci când legea iubirii o întrerupe pe cea a calculului, când experiența milostivirii o depășește pe cea a meritelor și când darul păcii suspendă rivalitățile și ne apropie unii de alții în recunoștință.

Frați și surori, este într-adevăr un har să fim colaboratori ai lui Dumnezeu, să lucrăm în via Sa, să slujim Împărăția Sa de dreptate și pace! Nu este loc pentru invidie sau diviziune acolo unde izvorăște noutatea lui Dumnezeu. De aceea, să-l căutăm pe Domnul cât timp poate fi găsit; să-l chemăm cât timp este aproape; să abandonăm căile strâmbe și gândurile rele (cf. Isaia 55,6–7).

Să ne îndreptăm privirea spre Preasfânta noastră Maică, căci ea este o creatură ca noi, dar fără pată. Astfel, ea ne poate ajuta să sperăm în Dumnezeu și să ne încredințăm milostivirii Sale, astfel încât căile Sale să devină căile noastre și gândurile Sale să devină gândurile noastre.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Dragi frați și surori,

Urmăresc cu mare îngrijorare criza umanitară care se desfășoară în anumite zone din Somalia, unde actele de violență și fenomenele meteorologice extreme agravează condițiile de viață deja precare ale populației, în special ale femeilor și copiilor. Sper în implicarea generoasă a comunității internaționale, pentru ca fraților și surorilor noastre să nu le lipsească ajutorul necesar.

Acum, vă adresez salutul meu tuturor, romani și pelerini. Îi salut pe Episcopul și credincioșii din Dieceza de Toruń, Polonia, care vizitează locurile miracolelor euharistice din Italia; precum și familiile din Dieceza de Spiš, Slovacia. Îi salut pe părinții iezuiți, care își încep noul ciclu de studii la Roma, precum și grupul din parohia romană a Sfintei Familii din Nazaret, alături de clubul sportiv „Centocelle” și de Oratoriul „San Giuseppe Manyanet”.

Îmi îndrept binecuvântarea către locuitorii din Pescantina, lângă Verona, care astăzi se adună în jurul Monumentului Foștilor Deținuți pentru a-i comemora pe cei care au fost deportați și ținuți prizonieri în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Fac acest lucru pentru a sublinia că nu trebuie să uităm, ci mai degrabă să învățăm din istorie, astfel încât să nu repetăm greșelile trecutului. Dragi prieteni, vă mulțumesc că ați venit. Vă doresc tuturor o duminică frumoasă!