Papa Leon: Progresul este cu adevărat uman dacă face lumea mai bună pentru toți
23.09.2026, Vatican (Catholica) - Papa Leon al XIV-lea și-a continuat catehezele despre Gaudium et spes, concentrându-se pe capitolul dedicat sensului activității umane în univers. Gaudium et spes, a spus el, ne invită să împărtășim „pâinea cunoașterii și a priceperii”, astfel încât umanitatea să-și poată dezvolta potențialul și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să colaboreze pentru a construi „un viitor mai bun”.
Constituția pastorală a Conciliului Vatican II privind Biserica, Gaudium et spes — tema ciclului actual de cateheze al Papei Leon al XIV-lea în cadrul audiențelor generale — abordează această întrebare fundamentală: „Care este valoarea activității umane în lume și, prin urmare, a progresului tehnic, social și științific?” În discursul său de miercuri, Sfântul Părinte a afirmat clar că „ființa umană este agentul progresului”, care face societatea să avanseze prin libertate și inteligență.
Suveranul Pontif a deplâns concepția modernă care consideră că progresul științific și tehnic slăbește relația cu Dumnezeu. „În gândirea umanistă postcreștină”, a explicat el, „ființele umane și Dumnezeu sunt considerați în mod eronat ca rivali: pentru a-și afirma cunoașterea, libertatea și progresul, se consideră că omul trebuie să se emancipeze de Dumnezeu”. O astfel de negare duce însă la pierderea „posibilității de a afirma valoarea transcendentă a persoanei umane”.
Oamenii cooperează la planul lui Dumnezeu
În schimb, Gaudium et spes afirmă clar că creștinii „pot considera pe bună dreptate că, prin munca lor, dezvoltă opera Creatorului, urmărind binele semenilor lor și contribuind, prin efortul lor personal, la realizarea în istorie a planului divin”. În esență, a spus Papa Leon, „Dumnezeu a pus în mâinile bărbaților și femeilor o creație care se află încă in statu viae — adică într-o călătorie, într-un proces de creștere — pentru ca ei să o ducă la împlinire prin activitatea lor înțeleaptă”.
Legând această idee de „misterul Întrupării”, a spus: „umanitatea… nu este absorbită sau anulată de întâlnirea cu Dumnezeu, ci mai degrabă este cuprinsă în întregime, continuând să fie, în Cristos, liberă și activă”. „Din această perspectivă”, a continuat el, „se conturează un adevăr important: pentru a-l întâlni pe Dumnezeu, ființa umană nu trebuie să-și abandoneze vocațiile pământești, ci își poate trăi vocația pe deplin, îndeplinindu-și îndatoririle de zi cu zi și sfințind-o”. Ca toți oamenii, creștinii lucrează pentru a zidi „orașul omului”, care trebuie deosebit de dezvoltarea „Împărăției lui Dumnezeu”. Cu toate acestea, a subliniat afirmația Conciliului potrivit căreia progresul în edificarea societății umane „are o importanță vitală pentru Împărăția lui Dumnezeu”.
Progresul trebuie să fie inspirat de caritate
În fine, Sfântul Părinte a insistat că „pentru a fi un progres uman autentic… progresul tehnic și științific trebuie să fie inspirat de caritate. Numai astfel poate fi pus întotdeauna în slujba demnității umane și poate promova condițiile de viață ale tuturor, în special ale celor mai defavorizați.” Conciliul Vatican II, a concluzionat el, „ne invită să împărtășim pâinea cunoașterii și a priceperii, astfel încât fiecare persoană și fiecare popor să-și poată dezvolta potențialul și, împreună, cu ajutorul lui Dumnezeu, să putem construi un viitor mai bun”.
