Exerciții spirituale la începutul anului academic 2026-2027 la Iași
30.09.2026, Iași (Catholica) - În perioada 26-30 septembrie 2026, la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iași, au avut loc exercițiile spirituale pentru seminariști. Acestea au fost ținute de pr. Felix Roca, paroh în comunitatea „Inima Neprihănită a Mariei” din Roman. Tema principală a meditațiilor din aceste zile a fost „Adevărata pace”. Pornind de la această temă, am înțeles că adevărata pace se naște atât din echilibrul interior, cât mai ales dintr-o relație sinceră și apropiată cu Dumnezeu. Iar această pace nu este doar pentru noi, ci suntem chemați să o împărtășim și celor din jur, devenind astfel făuritori de pace.
În prima zi, pr. Felix ne-a invitat să medităm asupra relației personale pe care Isus o stabilește cu fiecare dintre noi. El ne cheamă pe nume și dorește să transforme viața omului, lucrând prin fiecare persoană. Privind la exemplul sfinților, putem înțelege că atunci când Isus schimbă o persoană, prin ea poate schimba o lume întreagă. Tot în Evanghelie găsim o promisiune cu totul specială, atunci când Isus spune în Predica de pe Munte: „Fericiți făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiți fiii lui Dumnezeu” (Matei 5,9). Astfel, am înțeles că a fi fiu al lui Dumnezeu înseamnă și a deveni un făuritor de pace, un om care aduce pace în jurul său. Un alt aspect asupra căruia am meditat în această zi a fost slujirea, văzută ca un drum spre adevărata pace și, în același timp, ca o prevenție împotriva abuzului de putere. În acest sens, cel mai grăitor exemplu este chiar Isus, care spală picioarele ucenicilor și ne arată că adevărata autoritate se trăiește prin slujire. Un alt exemplu care ne-a fost prezentat a fost cel al Maicii Tereza de Calcutta, care spunea: „Rodul tăcerii este rugăciunea; rodul rugăciunii este credința; rodul credinței este iubirea; rodul iubirii este slujirea; rodul slujirii este pacea”. Aceste cuvinte ne arată legătura dintre rugăciune, credință, iubire și slujire, toate având ca rod pacea.
În cea de-a doua zi, părintele predicator ne-a vorbit despre dărnicie, ca antidot împotriva dorinței de a poseda, pornind de la parabola bogatului necugetat (Lc 12,16-21). Am înțeles astfel cât de important este spiritul cu care adunăm și folosim lucrurile materiale. Atunci când devenim conștienți de darurile pe care le-am primit, apare și recunoștința, iar aceasta ne ajută să facem ca darurile primite să aducă mai mult rod. Tot în această zi, am meditat și asupra umilinței, ca scut împotriva amăgirii narcisismului. Pentru ca pacea să fie prezentă în viața noastră, este important să fim conștienți atât de luminile, cât și de umbrele noastre și să rămânem deschiși la colaborarea cu ceilalți. Astfel, învățăm să ne privim cu sinceritate și să înțelegem că avem nevoie unii de alții.
În ultima zi a exercițiilor spirituale, pr. Felix ne-a vorbit despre „duelul” dintre dorințe și limite, două realități care fac parte din viața fiecăruia dintre noi. Dorințele fac parte din identitatea omului și exprimă căutarea unui bine spre care tânjim. Și Isus a căutat să trezească în inima omului această dorință, întrebând: „Ce căutați?” (In 1,38) sau „Vrei să te faci sănătos?” (In 5,6). În același timp, am înțeles că lucrurile cu adevărat importante în viață au nevoie de timp și de efort. Orice dorință și orice căutare se ciocnesc însă de propriile noastre limite. Acestea ne ajută să înțelegem că pentru lucrurile importante trebuie să muncim și să perseverăm, dar și că nu suntem atotputernici. Limitele ne amintesc că suntem oameni și că avem nevoie de Dumnezeu. De aceea, cel mai important este să ne încredințăm viața în mâinile lui, asemenea apostolului Paul, care declară: „Toate le pot în cel care mă întărește” (Fil 4,13). În partea a doua a zilei, părintele ne-a vorbit despre importanța comuniunii și despre chemarea de a fi oameni ai comuniunii. Biserica este chemată să promoveze această comuniune și să ne ajute să descoperim că ceea ce ne unește este mult mai puternic decât ceea ce ne poate despărți – Cristos. Astfel, căutând armonia și comuniunea cu ceilalți, devenim și noi făuritori ai păcii, adevărați artizani ai păcii, avându-l pe Isus Cristos ca fundament al acesteia.
Punctul central al fiecărei zile a fost celebrarea Euharistică, în care cuvântul meditat în timpul exercițiilor spirituale a devenit rugăciune și întâlnire cu Cristos. Seara, prin adorație și rugăciune, am avut ocazia să păstrăm în inimă cele meditate de-a lungul zilei și să lăsăm cuvântul lui Dumnezeu să lucreze în noi. În urma acestor zile de liniște și reculegere, călăuziți de cuvântările pr. Felix Roca, suntem chemați să pornim cu forțe proaspete în noul an academic. Îi mulțumim părintelui pentru disponibilitatea, dăruirea și bucuria cu care ne-a însoțit în aceste zile.
Exercițiile spirituale au fost un bun prilej de a medita asupra păcii, de care lumea noastră are atât de multă nevoie, mai ales în contextul în trăim. În același timp, am redescoperit că adevărata pace începe în fiecare dintre noi: în relația cu cei de lângă noi, în modul în care alegem să slujim și să trăim comuniunea, dar mai ales în relația noastră cu Dumnezeu. Cu această pace în inimă, suntem chemați să devenim, la rândul nostru, făuritori ai păcii. Vă reamintim, totodată, că joi, 1 octombrie, la ora 10:00, va fi celebrată Sfânta Liturghie pontificală de deschidere a noului an academico-formativ. Vă așteptăm cu drag să fiți alături de noi la această celebrare solemnă! (Orăș Radu-Iulian pentru ITRCIasi.ro)
