Cardinalul Aveline: Biserica franceză va trebui „să ude semințele” vizitei Papei
01.10.2026, Paris (Catholica) - Catolicii din Franța au trăit patru zile pline de entuziasm și intensitate cu ocazia vizitei Papei Leon al XIV-lea în țara lor, în perioada 25-28 septembrie. Printre aceștia s-a numărat și Cardinalul Jean-Marc Aveline, care l-a însoțit pe Papă la fiecare dintre opririle sale din cadrul celei de-a cincea călătorii apostolice internaționale. Oarecum obosit, dar tot zâmbind, președintele Conferinței Episcopale Franceze și Arhiepiscop de Marsilia a vorbit pentru Vatican News despre vizita Papei.
Prelatul a trecut în revistă momentele importante ale vizitei Sfântului Părinte: de la întâlnirea emoționantă cu tinerii de la stadionul Stade de France din Paris, unde aceștia au fost încurajați să se angajeze pentru viitorul Franței, al Europei și al lumii, până la reafirmarea sprijinului necondiționat pentru demnitatea inviolabilă a vieții umane, precum și la o întâlnire profund emoționantă, care a durat mai mult de două ore, la Lourdes, cu șapte victime ale abuzurilor sexuale comise de clerici.
– Eminența Voastră, acum că v-ați întors la Paris și înainte de a vă întoarce în Arhidieceza de Marsilia, ce impresii v-au lăsat cele patru zile petrecute alături de Papa Leon al XIV-lea la Paris, Lourdes și Metz?
– Întâlnirea a avut loc într-un moment propice între un om purtător de mesaj și responsabil pentru întreaga Biserică și poporul francez – catolic, creștin sau de altă confesiune – care era prezent și aștepta ceva. Cuvintele Papei erau așteptate, dar, mai mult decât atât, oamenii au trăit o întâlnire cu o persoană. Cred că pentru francezii care au venit, și chiar și pentru cei care au urmărit vizita la televizor, Papa s-a adresat lor personal, cu mare respect și, în același timp, cu mare autenticitate.
– La o conferință de presă înaintea acestei călătorii apostolice, ați spus că Franța l-a fascinat pe Papa Leon al XIV-lea. Mai este așa?
– Urmează să plec la Roma săptămâna viitoare și să petrec opt zile acolo. Voi avea timp să-i pun această întrebare. Cu toate acestea, cred că a fost profund mișcat de fervoare. În avion, un jurnalist i-a pus o întrebare despre Germania, iar răspunsul său a fost: „Uitați-vă la ce s-a întâmplat în Franța”. Oamenii obișnuiau să spună lucruri despre Franța care probabil ar putea fi spuse și astăzi despre Germania.
A fost profund impresionat atât de fervoarea tinerilor, de entuziasmul lor, cât și de speranța pe care o poartă și o transmit. Acolo are loc o întâlnire. Papa transmite ceva, dar și tinerii și mulțimile prezente îi transmit ceva lui. Cred că, dincolo de faptul că Franța îl intrigă, aceasta îl emoționează profund. Și ne emoționează și pe noi, pentru că ne amintește de responsabilitatea noastră aici, în Franța. Chiar dacă ne așteptam, Pontiful a fost profund mișcat și la Lourdes de timpul petrecut alături de oameni care se confruntă cu dificultăți, oricare ar fi acestea. Am simțit că s-a emoționat cu adevărat.
– Îngrijirea la sfârșitul vieții a fost un subiect abordat la Lourdes, precum și cu alte ocazii. Oare scurta declarație a Papei Leon – „ceea ce este legal nu este neapărat moral” – nu amintește de fermitatea cu care Biserica apără respectul și demnitatea vieții?
– Da, dar nu au fost doar cuvintele; a fost și tonul, un ton foarte emfatic care a însemnat că, la un moment dat, este necesar să strigăm atunci când strigătele altora nu sunt auzite. Trebuie să ne ridicăm vocea atunci când ceea ce spun cei ce asistă și alte persoane nu este auzit. Este ceea ce ne cere și Cristos. Am vorbit despre aceasta cu Papa, și am vorbit despre aceasta și cu prim-ministrul și cu președintele Republicii.
Ceea ce mă doare cel mai mult este gândul că, după adoptarea legii [privind moartea asistată], persoanele cele mai vulnerabile din punct de vedere economic vor fi cele cărora li se va sugera cel mai ușor că, la urma urmei, ele reprezintă o povară și că ar fi mai bine pentru ele să plece. Vom fi trecut de la dreptul de a muri la datoria de a pleca repede pentru a nu fi o povară. Este ceva foarte grav. De aceea trebuie să ne ridicăm vocea.
– Călătoria a început vineri seara cu veghea de rugăciune alături de tineri cu vârste cuprinse între 17 și 35 de ani la stadionul Stade de France și s-a încheiat cu un apel adresat tinerilor. Papa Leon i-a îndemnat să se angajeze pentru Franța, Europa și lume, într-un moment în care, a spus el, Europa se află la un moment de cotitură în istoria sa.
– La Metz, el a subliniat chiar importanța angajamentului politic. Putem vedea acest lucru clar atunci când recitim istoria construirii instituțiilor europene pe care le cunoaștem astăzi: era nevoie de oameni plini de speranță și credință – majoritatea părinților fondatori ai Europei erau creștini – pentru a trage din credința în Înviere certitudinea că reconcilierea era posibilă. Acest lucru a fost necesar pentru a trece de la intuiții la instituții. Din acest motiv, avem nevoie de bărbați și femei implicați în politică.
Apelul Papei este, așadar, foarte important, mai ales pentru că, atunci când privim lumea de astăzi, putem observa: capacitatea și forța politică demonstrate de bărbați și femei la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial – după trei războaie care au devastat totul – ar putea fi utile în multe alte locuri din lumea de astăzi. Dar Europa trebuie să-și recâștige acea forță. Trebuie să reconsiderăm instituțiile în lumina intuițiilor care le-au dat naștere. Trebuie, de asemenea, să mergem mai departe decât crearea acestor instituții, așa cum a explicat Pontiful în discursul său, și să ne întoarcem la ceea ce se află la originile Europei: toate acele sinteze culturale și acea dorință de unitate în ciuda tuturor războaielor și a tuturor diviziunilor. Astăzi, Europa are o responsabilitate foarte mare în lume.
– Dumneavoastră însuși, Eminență, alături de frații Cardinali, Episcopi, preoți, călugări și călugărițe, laici și credincioși – a plecat toată lumea luni seara ca misionari?
– Da – cred că Franța avea nevoie de aceasta. Și Biserica din Franța a primit foarte mult în aceste câteva zile. S-au semănat multe semințe. Depinde de noi să ne gândim cu atenție la modul cel mai bun de a le uda. Episcopul este adesea un grădinar. El trebuie să meargă și să ude toate semințele, chiar și pe cele care au căzut în locuri unde nu se aștepta să cadă. Așa ceva trebuie să facem acum.
