Papa Francisc: Credinţa nu este putere politică
20.04.2015, Vatican (Catholica) - Mărturia eroică a sfinţilor şi a martirilor ne ajută să nu cădem în ispita de a transforma credinţa într-o putere politică, este, pe scurt, mesajul pe care Papa Francisc l-a transmis prin predica la Sfânta Liturghie celebrată luni, 20 aprilie 2015, dimineaţă, în capela Casei Santa Marta din Vatican, cu participarea mai multor grupuri de credincioşi. Referindu-se la Evanghelia zilei din ritul roman sau latin (Ioan 6,22-29) – în care mulţimea îl caută pe Isus după înmulţirea pâinilor şi a peştilor – Pontiful a subliniat că mulţimea era mânată nu de „uimirea religioasă, care duce la adorarea lui Dumnezeu”, ci mai degrabă de „interesul material”, citim pe situl Radio Vatican.
Chiar şi pe planul credinţei, a remarcat Sfântul Părinte, există pericolul de a nu înţelege adevărata misiune a Domnului şi de a se folosi de Isus în scopuri de putere: „Această atitudine se repetă în Evanghelii. Mulţi, chiar şi din rândul apostolilor Săi, îl urmează pe Isus din interes. Fiii lui Zebedeu, de exemplu, voiau să fie unul prim ministru, celălalt ministru al economiei, să ajungă la putere. Ungerea pentru a duce celor săraci vestea cea bună, celor închişi eliberarea, celor orbi vederea, celor asupriţi libertatea şi de a proclama un an de har devine obscură, se pierde şi se transformă în ceva de putere.”
Există întotdeauna ispita de a trece de la uimirea religioasă, pe care Isus o conferă întâlnirii cu noi, pentru a se folosi de Isus: „Aceasta este şi propunerea pe care diavolul o face în timpul ispitirilor lui Isus. Una despre pâine. Cealaltă despre spectacol, ca şi cum ar spune: ‘Să facem un spectacol frumos şi toată lumea va crede în Tine!’ A treia ispită este apostazia, altfel spus adorarea idolilor. Este o ispită continuă a creştinilor, pentru noi toţi, cei care suntem Biserica: ispita de a nu ne baza pe puterea Duhului Sfânt, ci ispita puterii lumeşti. În acest fel se cade în acea lâncezeală religioasă la care te duce spiritul lumesc, acea lâncezeală care, atunci când creşte din ce în ce mai mult, ajunge să se transforme în atitudinea pe care Isus o numeşte ipocrizie.”
Pe această cale, cineva devine creştin numai cu numele, prin atitudinea exterioară, dar de fapt inima lui este mânată de interes. Isus afirmă: „Adevăr, adevăr vă spun, voi mă căutaţi nu pentru că aţi văzut semne, ci pentru că aţi mâncat din pâini şi v-aţi săturat” (Ioan 6,26). Este ispita de „a aluneca spre lumesc, spre putere, iar în acest fel se slăbeşte credinţa şi misiunea, se slăbeşte Biserica”: „Domnul ne trezeşte prin mărturia sfinţilor, prin mărturia martirilor, care zi de zi ne vestesc adevărul că a merge pe calea lui Isus înseamnă a merge pe calea misiunii Sale, aceea de a vesti anul de har”.
„Lumea înţelege reproşul lui Isus şi îl întreabă: ‘Ce trebuie să facem ca să săvârşim faptele lui Dumnezeu?’ (v. 28). Isus le răspunde: ‘Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în Cel pe care l-a trimis El’ (v. 29), altfel spus credinţa în El, numai în El, încrederea în El şi nu în alte lucruri care în cele din urmă ne îndepărtează de El. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu: să credeţi în cel pe care l-a trimis El, să credeţi în El”. Papa a încheiat predica cu această rugăciune: „Domnul să ne dea harul uimirii întâlnirii şi să ne ajute să nu cădem în spiritul lumesc, în acel spirit care dincolo sau sub o spoială de creştinism ne va face să trăim, de fapt, ca păgâni”.
