Nazerbaev şi Papa: dialogul civilizaţiilor pentru un viitor fără violenţă

22.09.2001, Astana (FIDES) - Avionul papal a aterizat la ora 19:30. În mulţimea care îl aşteaptă pe Papă sunt catolici, cu toţi Episcopii lor, lideri politici şi demnitari de diferite religii, ortodocşi, luterani şi musulmani cu turbanele lor. Fete cu tradiţionalele saukele şi cu costume de catifea cu arabescuri, iasă în evidenţă în această mulţime fluturând steaguri şi eşarfe galbene. Astana, noua capitală care a fost ridicată din nimic acum cinci ani, este gata să îşi primească distinsul oaspete. Ministrul de externe Erlan Idrisov a spus jurnaliştilor că Kazahstanul nu a avut niciodată o vizită atât de importantă. În discursul său de primire, preşedintele Nazerbaev a spus că Papa „este cel mai mare om, simbolul adevăratei tării morale”, oferindu-se să conlucreze alături de Sfântul Părinte la salvarea de „ameninţarea diviziunii şi conflictului dintre civilizaţii, dintre religii”, care apare acum la orizont după atacurile teroriste din SUA. Preşedintele i-a mulţumim Papei pentru curajul său: „în ciuda situaţiei dificile din lume, Sanctitatea voastră a rămas ferm în hotărârea de a veni în Kazahstan.”

În discursul său, Nazerbaev aşează vizita Papei între sfârşitul celui de-al doilea mileniu, marcat de ororile comunismului, şi începutul celui de-al treilea mileniu, marcat de tragedia din Statele Unite. Referindu-se la dictatura sovietică, el spune: „am lăsat în urmă timpuri de nihilism spiritual şi de sărăcie morală”. Dar apar noi provocări înainte: „Astăzi trebuie să existe un dialog între musulmani şi creştini.” Nazerbaev îi mulţumeşte Papei pentru că „după atacurile teroriste din SUA el a cerut lumii să nu acuze naţiunile, neamurile sau comunităţile religioase de aceste teribile acte. El a avertizat asupra islamofobiei”. Nazerbaev îi oferă Papei şi lumii o imagine a Kazahstanului cu peste 100 de grupuri etnice şi peste 40 de confesiuni religioase ca exemplu de co-existenţă religioasă, de dezvoltare socială şi culturală. El mai afirmă cu fermitate că în ţara sa, Biserica Catolică are peste 1000 de ani de istorie. Nu este „o realitate îndepărtată, importată de peste graniţă”; de secole, ea a contribuit la dezvoltarea spirituală şi socială a Kazahstanului.

Papa vorbeşte vizibil tensionat şi obosit. Stă pe un scaun, cu discursul pe genunchi. La un moment dat hârtiile cad, însuşi preşedintele kazah aplecându-se să le culeagă. Papa spune că Kazahstanul este un loc în care „se construiesc punţi de cooperare solidă cu diferitele popoare, naţiuni şi culturi”. El laudă cultura kazahă, citând oameni de ştiinţă, filosofi şi poeţi musulmani din Evul Mediu, amintind în special de marele gânditor Abai Kunanbai, un autentic simbol al întâlnirii dintre est şi vest. Abai, un musulman din secolul al XIX-lea, şi-a îmbogăţit propria cultură kazahă după ce a fost format la şcoala călugărilor ortodocşi, şi după ce a cunoscut lumea apuseană. Papa îl citează în limba locului şi aminteşte celor prezenţi că la baza dialogului şi dezvoltării ţării stă libertatea religioasă şi recunoaşterea mutuală ca şi „copii ai Unicului Dumnezeu”. În faţa semnalelor de violenţă din diferite părţi ale lumii şi a escaladării nucleare din regiune (Pakistan, India, probabil Irak, China…), Papa aminteşte că Kazahstanul a fost printre primele ţări care au denunţat unilateral armele nucleare. „La baza acestei decizii stă convingerea că conflictele nu trebuie rezolvate prin recurgerea la arme, ci prin mijloacele paşnice ale negocierii şi dialogului.”

După schimbul de daruri de la aeroport, papa-mobilul se îndreaptă către monumentul închinat victimelor represiunii sovietice, situat în centrul oraşului. Aici tineri proaspăt căsătoriţi îl aşteaptă cu flori şi cununi.

Monumentul costă din nişte scări în vârful cărora se află un obelisc. Pe o parte este decorat cu un basorielef reprezentând o închisoare din care zboară porumbei şi procesiuni cu oameni în costume naţionale. Cu litere de bronz sunt scrise principalele lagăre de concentrare din Kazahstan: Aldjir (cel mai mare din URSS, pentru femei, la 80 km de Astana), Karlag, Dalnyi, Spetnoi, Piestchany, Kamyshlag, Aktiubinski, Djeskasganlag, Pietopavlovskij, Spetzlager Kinye, Uct-Kamienogorskie. La picioarele obeliscului se află dedicaţia următoare: „Pentru toţi aceia care au murit în perioada sovietică, de foame şi de boli, sau deportaţi şi ucişi fără nici un motiv, torturaţi în închisori şi aruncaţi în iadul lagărelor, pentru toţi oamenii din lagăre, izolaţi de ţinuturile lor natale, pentru dizidenţi şi chiar pentru unii care şi-au vărsat sângele în timpul Revoluţiei din Octombrie. Este imposibil de numărat câte victime a produs regimul în şaptezeci de ani.”

Aici se află originile Kazahstanului, în deportările de germani, ucrainieni şi polonezi făcute de comunişti, şi în stabilirea forţată a milioane de kazahi nomazi, închişi în lagăre de muncă forţată sau în mine. Papa, care a ajutat la dărâmarea Zidului Berlinului, a venit atât de departe pentru a vedea amploarea rănilor mortale provocate de marxismul din Europa. Mai înainte, la aeroport, Papa a spus: „Kazahstan, ţară a martirilor şi a mărturisitorilor, a deportaţilor şi a eroilor, a intelectualilor şi a artiştilor, nu te teme!”

La picioarele monumentului, din terenul arid, se înalţă simbolic un copac înflorit. Un rezultat al deportărilor este caracterul multi-etnic al ţării, care o face o punte între culturi. Toleranţa şi coexistenţa s-au născut de asemenea din destinul persecuţiei: în lagăre catolicii şi ortodocşii au ajuns să se iubească unii pe alţii, iar creştinii şi musulmanii au învăţat respectul reciproc.

După aşezarea în tăcere a coroanelor, Papa s-a retras la Nunţiatură, clădire construită acum câţiva ani de italieni şi situată în afara centrului oraşului. Special pentru această ocazie, guvernul a asfaltat drumul, iar la Nunţiatură s-a instalat un lift pentru a-l putea duce mai uşor pe Papa de la un etaj la altul.