Avertisment asupra apropiatului recensământ al populaţiei
27.02.2002, Iaşi (Catholica) - După circulara dată de IPS George Guţiu al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla, un nou Ierarh catolic atrage atenţia credincioşilor asupra importanţei recensământului populaţiei care va avea loc în perioada 18-27 martie 2002. Într-o scrisoare adresată credincioşilor şi dată luna aceasta, PS Petru Gherghel, Episcopul Diecezei Romano-Catolice de Iaşi, descrie recensământul ca un „eveniment de o importanţă deosebită pentru întreaga ţară”.
În scrisoarea sa, PS Petru Gherghel porneşte de la pasajul biblic Luca 2,15, în care este relatat recensământul din vremea împăratului Augustus. „Această relatare ne introduce în cadrul istoriei mântuirii şi al conştiinţei. Iosif, bărbatul cel drept, îşi împlineşte datoria impusă de orânduielile împăratului, deşi pentru aceasta a fost obligat la eforturi deosebite”.
Dată fiind importanţa recensământului, pentru întreaga ţară dar „şi pentru întreaga Biserică, precum şi pentru comunitatea noastră, a catolicilor din Moldova”, Episcopul de Iaşi adresează credincioşilor în primul rând îndemnul de a acorda „o atenţie deosebită acestui recensământ ca el să oglindească cât mai exact starea de fapt a populaţiei ţării, a Bisericii şi, în acelaşi timp, a Diecezei de Iaşi”.
O atenţie specială este acordată problemei pe care o ridică termenul de „ceangău”. „Cât priveşte termenul `ceangău`, asupra căruia sau făcut atâtea speculaţii, facem precizarea că nicicând nu a fost considerat ca un etnonim, nu a fost şi nu este agreat de populaţia catolică în totalitate şi că în mod eronat a fost şi este atribuit credincioşilor catolici din Moldova. Deci pentru noi, termenul `ceangău` nu desemnează o etnie, care să se suprapună alteia pe care toţi credincioşii catolici din Moldova o au: româna, germana, maghiara, franceza, italiana, poloneza etc..
Fiecare persoană este liberă să se numească cum doreşte, să se folosească de orice limbă şi să se exprime după propria conştiinţă şi convingere, şi are, de asemenea, dreptul de a fi respectată în opţiunile proprii. Nimănui nui este permis să impună altuia o altă declaraţie decât cea care corespunde convingerii proprii, a moştenirii obţinute din generaţie în generaţie. Convingerile nu se plătesc, nu sunt alimentate de interese trecătoare, ci aparţin sufletului, familiei, limbii şi credinţei.