Raportul dintre Biserici şi Statul român – o perspectivă greco-catolică
10.05.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - Biserica Greco-Catolică a fost reprezentată la colocviul internaţional cu tema „Cultele şi Statul în România”, care are loc astăzi şi mâine în Cluj-Napoca, de către Ierom. Iosif, OSBM – Ioan Furtună. Preotul greco-catolic a vorbit despre raportul dintre Biserici şi Statul român, din perspectivă greco-catolică.
Prezentarea Ierom. Iosif a început cu momentul 1989, când a avut loc o schimbare radicală a raporturilor dintre State şi Biserici. Această schimbare a avut rezultate pozitive, dintre care au fost amintite „recunoaşterea conducătorilor din cadrul cultelor, retribuirea personalului de cult, recunoaşterea studiilor efectuate în străinătate, recunoaşterea personalităţii juridice a cultelor şi a subunităţilor de cult, scutiri de unele taxe şi impozite, etc.”
Şi totuşi, a afirmat Superiorul Ordinului Sf. Vasile cel Mare, mai există încă probleme, dintre care prima priveşte patrimoniul. „Autoritatea statală de după 1989 a preluat, indiscutabil, o situaţie extrem de complexă şi de dificilă. Dar faptul că şi-a asumat rolul conducător al noii societăţi implică şi obligaţia de a rezolva ceea ce s-a făcut rău înainte, deci şi ceea ce s-a făcut contra Bisericilor.” El a continuat subliniind că, „dacă pentru persoanele fizice s-a căutat a se da anumite compensaţii pentru nedreptăţile ce li s-au făcut, nu acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Biserica.”
Ierom. Iosif a continuat: „multe dintre bunurile Bisericii Române Unite cu Roma – şi mai ales cele legate de cult (biserici, case parohiale, obiecte de cult, etc) au fost date de către autoritatea statală română Bisericii Ortodoxe Române. Autorităţile statale române, care se vor democratice, nu s-au implicat deloc (cel puţin până la reuniunea organizată de Ministerul Culturii şi Cultelor în 5 aprilie 2002) în rezolvarea, într-o formă oarecare, a problemelor. Prin urmare o problemă extrem de spinoasă generată de Statul român (sublinierea noastră: de Statul român) a fost aruncată pe umerii celor două Biserici […] În problema patrimonială aşadar, considerăm că Statul român, care se consideră a fi un Stat de drept, nu are o relaţie sănătoasă cu nici una dintre cele două Biserici.”
Pr. Iosif Furtună a mai obiectat relativ la proiectul de Lege a Cultelor, afirmând că: „[Statul] tinde să interfereze şi în continuare cu disciplina bisericească, prin modul în care se doreşte a se legifera situaţia bunurilor unui cult sau părţi ai acestuia în cazul în care credincioşii părăsesc cultul sau subunitatea acestuia. Ori Biserica Catolică are o disciplină foarte clară în privinţa bunurilor temporale, lege ce nu contravine legilor civile.”
„Pe de altă parte”, a mai afirmat reprezentul greco-catolic, „nu ni se pare că Statul şi-ar fi dat interesul pentru o cunoaştere şi respectare ca atare a structurilor interne specifice Bisericilor în general şi a Bisericilor Catolice în special. […] De altfel, la nivel de Secretariat de Stat pentru Culte considerăm că nici în prezent nu există o cunoaştere a Cultelor. Şi fără să dorim să învinuim pe cineva pentru această lipsă de cunoştinţe, ne-am întrebat mereu cum va putea un guvern al României să voteze o Lege a Cultelor fără să cunoască, cel puţin în legătură cu legile pe care le votează, un minim de aspecte legate de viaţa şi disciplina tuturor cultelor recunoscute.”