Un salt de calitate cu Sfântul Anton (I)
20.07.2004, Timişoara (Catholica) - Timp de două luni, Relicva Sfântului Anton de Padova a vizitat toate diecezele şi eparhiile catolice din ţară. Între 23-29 iunie, Relicva Sf. Anton s-a aflat în Banat. Pr. Eugen Avarvarei OFMConv, care a însoţit Relicva Sf. Anton în pelerinajul său naţional, a oferit pentru revista Vita Catholica Banatus amănunte despre organizarea şi desfăşurarea pelerinajului, despre revista „Mesagerul Sfântului Anton”, reamintind mesajul spiritualităţii Sfântului Anton.
– Cum s-a născut ideea pelerinajului?
– Cu prilejul împlinirii a zece ani de apariţie editorială a revistei „Mesagerul Sfântului Anton”, ne-am gândit să oferim un cadou cititorilor revistei, cinstitorilor Sfântului Anton şi credincioşilor din România, în general. La început ne gândeam să oferim un calendar antonian, dar ni s-a părut o idee limitată fiindcă rămâne doar un lucru material care poate fi repede înlocuit cu un alt calendar. Atunci ne-a venit ideea acestui pelerinaj folosindu-ne şi de experienţa fraţilor de la Padova. Un alt motiv ar fi faptul că toţi pelerinii sosiţi la Padova cer ca amintire o relicvă a Sf. Anton. Astfel fraţii răspund acestei cereri prin faptul că îl aduc pe Sfântul Anton în casele, pe străzile şi oraşele oamenilor de astăzi. Nu facem decât să răspundem cererilor credincioşilor şi aş adăuga necesităţilor pastorale ale Bisericii de astăzi. Ştim, de exemplu, că Sfântul Părinte doreşte o nouă evanghelizare prin sfinţi, avem ca dovadă numărul mare de canonizări, prin mărturii de viaţă concrete.
– Aminteaţi de experienţa utilă a fraţilor de la Padova în organizarea pelerinajului…
– Acest pelerinaj cu Relicva Sf. Anton de Padova în România face parte dintr-o serie internaţională de pelerinaje care a inclus anul acesta şi ţara noastră. Această serie a început cu ocazia împlinirii a 800 de ani de la naşterea Sfântului Anton. În 1995 a avut loc primul pelerinaj la Lisabona, în Portugalia, locul naşterii Sf. Anton. Al doilea în Brazilia, o ţară cu o puternică devoţiune la Sf. Anton, care a stat 6 luni în această ţară, şi încetul cu încetul a ajuns în lumea întreagă. Văzând faptul că Sf. Anton este bine primit peste tot, Sf. Părinte a spus într-o vizită la Padova: „este momentul ca sfinţii să păşească pe străzile lumii de astăzi pentru a ne reaminti chemarea la sfinţenie adresată fiecărui creştin în parte”.
– Care au fost surprizele de care aţi avut parte de-a lungul pelerinajului?
– Surprizele au fost plăcute încă de la început, în urmă cu un an şi jumătate, când ne-am gândit la această iniţiativă. Iniţial, pelerinajul era gândit pentru dieceza de Iaşi, fiindcă facem parte ca şi provincie religioasă din biserica locală de Iaşi. Însă PS. Petru Gherghel, episcopul de Iaşi, ne-a îndrumat către Conferinţa Episcopală Română. Am trimis câte o scrisoare şi un material de prezentare tuturor episcopilor. Fiecare episcop şi-a dat acordul, a insistat ca Sf. Anton să viziteze întreaga Românie. Cea mai frumoasă surpriză a fost însă numărul mare de participanţi la acest pelerinaj. Nu ne aşteptam, mai ales în Ardeal, ca Sf. Anton să fie atât de venerat.
– De ce v-a surprins acest fapt?
– Pentru perioada grea după care vine acest pelerinaj. În perioada comunistă totul s-a rezumat la administrarea sacramentelor, la ceea ce era posibil să se facă, şi au fost lăsate deoparte devoţiunile, procesiunile, rugăciunile către sfinţi. Cu toate acestea, pelerinajul a demonstrat că devoţiunea la Sf. Anton e adânc înrădăcinată în sufletele credincioşilor români, indiferent de confesiunea religioasă. Au venit marea majoritate ortodocşi, greco-catolici şi romano-catolici. Am rămas surprins de răspunsul lumii la această iniţiativă, dar în mod deosebit al credincioşilor greco-catolici. Era un entuziasm care m-a surprins prin faptul că nu s-au limitat doar la a atinge relicva sfântului şi a se retrage. A fost o rugăciune continuă, atât în timpul zilei, participare numeroasă la sfintele sacramente, la sfânta liturghie, la procesiuni, la rugăciuni şi în timpul nopţii în rugăciune individuală. Mereu, mereu Sf. Anton a fost deranjat în mod pozitiv de credincioşi.
– De ce credeţi că Sfântul Anton este un sfânt atât de venerat şi nu doar de către credincioşii catolici?
– Am observat că Sf. Anton e privit ca un prieten, ca un frate mai mare. Personal această caracteristică o admir la Sf. Anton – pe lângă faptul că este un om de cultură, un om care a fost numit „om evanghelic”, declarat în 1946 „doctor al Bisericii”, este în acelaşi timp un sfânt popular, care atrage mulţimile, care se adresează săracilor, persoanelor fără prea multă pregătire. În scrierile sale şi în biografiile ulterioare este subliniat acest aspect: Sf. Anton era ascultat cu plăcere de oameni de provenienţă diferită, de cultură diferită; era ascultat în egală măsură de cei care munceau pământul şi de către profesorii şi studenţii universităţii din Padova care se năştea în acea perioadă; era ascultat de către confraţii săi şi de episcopul de Padova, era ascultat de persoane consacrate, de către preoţi şi de către Sfântul Părinte, care l-a numit „Arca Noului Testament” atunci când l-a auzit predicând.
– Cum credeţi că a fost receptat acest pelerinaj de către credincioşi şi preoţi?
– Sf. Anton a fost receptat ca fiind un prieten al tuturor, demonstrând faptul că sfinţenia nu dezbină, nu îndepărtează, fiind revărsarea harului în sufletul omului, comunicarea iubirii lui Dumnezeu primită de către sfântul respectiv şi dăruită oamenilor. De asemenea, pelerinajul a fost receptat şi ca un moment de ecumenism, de unitate care nu pleacă de la preot la credincios, o unitate care vine de la credincios la preot.