Un salt de calitate cu Sfântul Anton (II)
21.07.2004, Timişoara (Catholica) - V-am oferit în ediţia precedentă prima parte a interviului pe care pr. Eugen Avarvarei OFMConv, care timp de două luni a însoţit pelerinajul relicvelor Sf. Anton de Padova în întreaga ţară, l-a acordat pentru revista Diecezei de Timişoara, Vita Catholica Banatus. În cea de a doua şi ultima parte, pe care o transmitem astăzi, părintele vorbeşte între altele despre dimensiunea ecumenică a acestui pelerinaj.
– Vă rugăm să ne vorbiţi despre participarea credincioşilor de altă confesiune la acest pelerinaj.
– Acest pelerinaj a fost o iniţiativă ieşită din standardele întâlnirilor obişnuite cu credincioşi de diferite confesiuni. Cu toate acestea a fost un răspuns pozitiv din partea celorlaltor confesiuni. Dincolo de participarea în masă a credincioşilor ortodocşi, reformaţi, ni s-au alăturat şi credincioşi calvini la Baia Mare în procesiune. Astfel a fost posibilitatea de a citi un text din Sfânta Scriptură şi de a ne ruga împreună. La Oneşti am făcut o procesiune în întreg oraşul. Am plecat de la biserica romano-catolică, am mers la confraţii franciscani capucini şi de acolo la biserica ortodoxă. După ce am făcut o rugăciune de o oră în biserica ortodoxă l-am condus împreună pe Sf. Anton în procesiune înapoi la biserica romano-catolică, unde a rămas peste noapte.
La Iaşi nu a participat ÎPS Daniel, din motive obiective, dar a trimis un delegat. La Galaţi, ÎPS Casian a participat la inaugurarea pelerinajului, i-a îndemnat pe credincioşii săi să se apropie de Sf. Anton pentru că nu există, după cum Înalt Preasfinţitul s-a exprimat, „sfinţii voştri” şi „sfinţii noştri”, există „sfinţii lui Dumnezeu” adică oameni care l-au primit pe Dumnezeu şi l-au dăruit celorlalţi, ca un exemplu concret pentru noi. La Alba Iulia a participat ÎPS Andrei; la Constanţa, ÎPS Teodosie a participat la procesiune. Am binecuvântat marea, am mers pe străzile oraşului, în piaţa centrală, unde am binecuvântat oraşul. După părerea mea, acestea sunt momente de ecumenism – la nivel de rugăciune, de comuniune, de împărtăşire spirituală a tuturora, fiindcă ne hrănim cu toţii din unica sfinţenie a lui Dumnezeu. Importantă este disponibilitatea sufletului, deschiderea inimii, pentru că Dumnezeu te vizitează şi rămâne cu tine în măsura în care tu îi deschizi larg porţile inimii tale.
– Cum aţi gândit reflectarea acestui eveniment în mass-media?
– Nu am insistat atât de mult pe mediatizarea pelerinajului. Atunci când a fost cazul, când ni s-au făcut cereri am răspuns, dar nu noi am avut iniţiativa. Nu am dorit să dăm o notă politică şi nici o notă de publicitate. Sf. Anton îşi face singur publicitate, aşa cum ştie cel mai bine, lucrând direct în sufletul oamenilor.
– Vă rugăm să faceţi o scurtă prezentare a revistei fraţilor franciscani conventuali Mesagerul Sfântului Anton.
– Revista este ecoul vocii puternice a Sf. Anton de Padova, al spiritualităţii Sf. Anton, pe care noi fraţii mai tineri ai Sf. Anton nu dorim decât să o împărtăşim oamenilor. Prima parte a revistei, partea de spiritualitate, este dedicată Sfintei Scripturi, spiritualităţii Sf. Anton sau vieţii Bisericii, iar partea a doua cuprinde articole ce privesc societatea de astăzi, dar privite prin prisma credinţei creştine. Sf. Anton a fost un creştin, a devenit un frate franciscan fiindcă a fost alegerea sa de viaţă, dar a oferit oamenilor o viziune creştină asupra vieţii. Noi, abordând subiecte care la nivelul societăţii sunt de actualitate, nu încercăm decât să dăm o viziune creştină a ceea ce trăim. Spiritualitatea Sf. Anton, am spus, e simplă şi profundă pentru că e bazată pe credinţa în Cristos, pe frecventarea sacramentelor şi noi încercăm în revista Sf. Anton să facem să strălucească frumuseţea vieţii creştine.
– În final, un îndemn pentru ca devoţiunea antoniană să ne ajute la a trăi mai bine credinţa…
– Sf. Anton ne îndreaptă încă o dată prin prezenţa sa discretă şi semnificativă, prin faptul că tace dar binecuvântează lumea, prin faptul că vine dar fără să vorbească, (noi suntem cei care purtăm în predici cuvântul lui), ne îndreaptă către ceea ce este esenţial: dimensiunea spirituală a omului. Nu este un aspect marginal, ci, dimpotrivă, este cel mai important aspect al omului deoarece condiţionează orice faptă şi orice cuvânt. Izvorul activităţilor noastre este în interiorul fiecăruia. Atunci când lucrurile sunt în ordine în interior şi exteriorul se va conforma încetul cu încetul.
Prin mijlocirea Sf. Anton vom reuşi să facem un salt de calitate: de la ceea ni se pare obligatoriu la a vrea. Fiindcă nu este obligatoriu să-l primesc pe Dumnezeu în viaţa mea, să-i ascult cuvântul sau să-i împlinesc poruncile. Ca şi creştin aleg, vreau să-l primesc pe Dumnezeu în viaţa mea şi să urmez porunca iubirii. Este o poruncă care vine din interior, o exigenţă interioară, nu este o poruncă impusă din afară. Mesajul Sf. Anton este acesta: Să trăim Evanghelia iubirii de Dumnezeu şi de oameni. Pace şi bine tuturor!
– Vă mulţumim!