PS Ioan: pastorala de Crăciun (fragmente)

18.12.2007, Baia Mare (Catholica) - Cu ajutorul Bunului Dumnezeu şi cu ocrotirea Preacuratei Fecioare Maria am ajuns, iarăşi, să ne bucurăm împreună de Ziua Naşterii Domnului nostru Isus Cristos. […] Pentru această zi ne-am pregătit de şase săptămâni. Am postit, fiecare după putinţă, mai ales prin reţinerea de la faptele cele rele. Am reînvăţat colinzi. Am depănat amintiri. Am reînviat, cu drag şi dor, un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat, când umblam cu steaua şi cu irozii şi cu viflaimul. Pe la vecini şi rudenii. Pe la casele în care brăduţul scânteia de beteală, colacul de grâu era pe masă, vinul rubiniu în pahare. Şi era atâta bucurie şi veselie. Chiar şi în colinda mai domoală a bătrânilor cu ochii înlăcrimaţi de-atâta dor după copilăria apusă.

Ne-am pregătit de Crăciun. Am mai deschis, fiecare, cărţile de rugăciuni şi Cartea Sfântă cu cele patru Evanghelii. Pe la începutul sfintei Evanghelii după Matei, am citit când şi cum, sub raza unei stele, care lumina o iesle dintr-un grajd, au coborât din cer cete de îngeri şi arhangheli cântând, pentru că acolo jos coborâse însuşi Dumnezeu întrupat în Sfântul Prunc Isus Cristos, ca fiu al Preacuratei Fecioare din Nazaret, de la Spiritul Sfânt. […] Continuând lectura biblică, am ajuns şi pe la sfârşitul Evangheliei după Luca, unde am recitit acel episod din dimineaţa Învierii în care se spune că în acea Duminică, pe uliţele Ierusalimului, mărşăluia teroarea. Cleopa şi Luca, doi dintre discipolii Răstignitului, având o treabă a lor la Emaus, părăsesc oraşul. […] La Emaus, prin gestul ritual al frângerii pâinii, Isus nu dispare, dar trupul Lui „se face nevăzut” pentru că, prin însăşi binecuvântarea pronunţată, El se transformă din Isus-Înviat în Isus-Pâine Euharistică. Acesta le-a deschis ochii şi i-a transformat pe cei doi în neînfricaţi Apostoli, vestitori ai adevărului Învierii!

Să luăm aminte că Luca şi Cleopa au coborât la Emaus, numai că, ei, după „frângerea pâinii”, când L-au primit pe Isus Cristos în inima şi-n trupul lor, de îndată şi cu mare bucurie s-au reîntors şi au urcat la Ierusalim vestind şi trăind, până la martiraj, Învierea şi prezenţa reală a lui Isus în Sfânta Pâine de pe altar. Noi ce mai aşteptăm? Vrem Crăciun fericit? Vrem bucurie-n suflet şi pace-n casă şi oaspeţi dragi la masă? Vrem să colindăm ca îngerii şi să ne bucurăm ca păstorii şi să călătorim ca magii la Ierusalimul cel sfânt al sufletului nostru de copii? Vrem sărbători sfinte şi fericite? Vrem să-L simţim în inima noastră şi să-L vedem cu ochii sufletului nostru pe Pruncul Sfânt din ieslea Betleeemului? Vrem să urcăm la Rusalim? Toate acestea sunt posibile. Şi cred că foarte mulţi dintre Dumneavoastră v-aţi convins de acest adevăr, şi aveţi parte de această bucurie a sărbătorii. Toţi cei care, după smerită mărturisire, L-aţi primit cu vrednicie pe Euharisticul cel nevăzut, dar prezent. Aşa cum mărturisim şi prin cântarea Heruvicului: „Pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aleluia”. (Textul integral al scrisorii pastorale a fost publicat la secţiunea Documente a sitului Catholica.ro)

Sursa: vedeţi aici