Dmitri Avdeev a conferenţiat la Facultatea de Teologie din Bucureşti

08.03.2008, Bucureşti (Catholica) - Aflat la Bucureşti, la un congres internaţional de bioetică, alături de alte personalităţi pentru care ştiinţa şi credinţa sunt compatibile, medicul psihiatru de origine rusă Dmitri Avdeev şi-a făcut timp şi de o conferinţă, joi seara, la Facultatea de Teologie Ortodoxă din capitală, informează astăzi publicaţia Lumina. Tema sa a fost una legată de activitatea viitorilor absolvenţi de teologie: psihologia pastorală. Câteva sute de studenţi, profesori, dar şi credincioşi interesaţi de temă, au ascultat, timp de aproape două ore, cuvintele spuse în rusă de celebrul psihiatru, cuvinte pe care Xenia Tănăsescu-Vlas le-a redat apoi în română.

„Din 1991, am început să merg prin mănăstirile noastre pravoslavnice, şi le spuneam preoţilor că vreau să unesc ortodoxia cu psihiatria. Părinţii îmi spuneau că este nevoie să construim întâi biserici de zid. Dar eu ştiam că pentru ceea ce vreau să fac este important să construiesc mai întâi biserica vie”, a spus Dmitri Avdeev, referindu-se la felul în care a început să practice psihiatria ortodoxă. Pentru el este importantă legătura dintre medic şi preot, pe care o consideră asemănătoare cu aceea dintre Înaintemergătorul Ioan şi Mântuitorul Cristos. Medicul psihiatru ortodox este ca un înaintemergător pentru preot. „El face ca omul să nu cadă în păcate şi mai mari, până ajunge la biserică să se spovedească, să trăiască o viaţă curată”. Avdeev crede foarte mult în rolul de „punte”, pe care îl poate avea un medic psihiatru care crede în Cristos şi care tratează bolnavii care vin la el ca pe nişte făpturi ale lui Dumnezeu, nişte semeni aflaţi în impas, pe care îi îndrumă totdeauna spre calea care duce la Cristos.

Pentru a arăta importanţa cunoaşterii psihologiei în pastoraţie, Dmitri Avdeev a dat exemplu cazul scriitorului rus Gogol, care a avut parte de stări psihotice, de halucinaţii, tulburări afective, deliruri. Iar duhovnicul lui, necunoscând că era bolnav, îl apăsa, îl trimitea la mănăstire, îi spunea că nu se va mântui. Scriitorul a sfârşit prin a spune „Lăsaţi-mă în pace!”, adică s-a îndepărtat în felul acesta de Biserică. Dar, a continuat Avdeev, acel duhovnic avea o scuză, nu se ştia pe vremea aceea că există tulburări nevrotice ale firii, care pot fi vindecate cu medicamente, nu cu sfaturi. Ceea ce este interesant şi definitoriu pentru crezul, după care se ghidează în profesia sa medicul rus, este următoarea frază: „Nu există metode ortodoxe în psihiatrie, ci psihiatrul cu inimă ortodoxă”. Ceea ce spune totul despre acest medic – subliniază articolul din Lumina – pentru care nici psihanaliza, care musteşte de ateism, nici explicaţiile bolilor psihice bazate doar pe conflicte sexuale sau de agresivitate nu sunt calea corectă spre vindeca. Nu se poate face psihologie, nici nu se poate trata sufletul fără să te raportezi la Cel care L-a făcut, Dumnezeu.