Papa Benedict al XVI-lea văzut de aproape
27.05.2008, Roma (Catholica) - Pentru cine doreşte să îl înţeleagă pe Joseph Ratzinger, omul şi Papa, punctul de pornire este iubirea lui Dumnezeu, a afirmat Cardinalul Jose Saraiva Martins, care lucrează de aproape cu Sfântul Părinte. Prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor a oferit o viziune din interior asupra personalităţii Papei Benedict al XVI-lea când a participat marţi, 20 mai 2008, la lansarea cărţii „Benedictus: Servus Servorum Dei”, scrisă de Giuseppe de Carli.
„Cheia către persoana şi ministerul Papei Benedict al XVI-lea este iubirea lui Dumnezeu”, a spus Cardinalul, afirmând că prima enciclică a Pontifului, „Deus Caritas Est”, „reprezintă particularitatea acestui Pontif”. Potrivit Cardinalului Saraiva Martins, „Benedictus” prezintă „dezvoltarea prezenţei Papei Benedict al XVI-lea pe scena internaţională în cel de-al treilea mileniu, şi arată cum, pas cu pas, Papa intră, cu stilul său rezervat, impunător, în inimile oamenilor”. Cardinalul a adăugat că fără a lăsa la o parte profunzimea lui intelectuală, Sfântul Părinte „devine Papa oamenilor, deoarece oamenii percep clar mesajul său, chiar şi atunci când este plin de adevăruri incomode, adică [adevăruri] exigente care cer un angajament”.
Prelatul a continuat: „El este călăuzit întotdeauna de o iubire părintească ce nu se resemnează să îşi vadă copiii cufundaţi în mediocritate. Şi ce altceva, dacă nu iubirea, îl îndeamnă constant să combată dictatura relativismului, care îmbibă atât de puternic societatea noastră?” Referitor la prezenţa lui pe scena internaţională, rolul Sfântului Părinte „nu este acela de a face impresie, ci de a fi”, a susţinut Cardinalul Saraiva Martins. „Însăşi prezenţa lui, chiar înainte de învăţătura lui, este pentru toţi o chemare constantă la a trăi în iubire şi în căutarea adevărului”. Modul său de a se prezenta „Bisericii şi lumii nu este niciodată invaziv: din tonul vocii lui lipseşte şi cel mai mic element de aroganţă, abordarea lui discretă, umilă, cordială reuşeşte să deschidă inimile multora la propunerile lui”.
Arhiepiscopul Angelo Amato, secretar al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei, şi astfel unul dintre cei mai apropiaţi colaboratori ai Cardinalului Ratzinger înainte de alegerea lui în Scaunul lui Petru, a descris pontificatul ca o continuare a stilului său anterior. El a explicat: „Ceea ce vedem acum în Sfântul Părinte în realitate este ceea Ratzinger era ca prefect al Congregaţiei noastre. Aceeaşi luciditate intelectuală, acelaşi zel pentru apărarea doctrinei, aceeaşi simplitate în relaţiile umane, aceeaşi umilinţă în persoana sa”. Paginând cartea „Benedictus”, a arătat Arhiepiscopul, vedem patru calităţi remarcabile. Zâmbetul Papei, „strălucitor, spontan, din inimă şi molipsitor”, a fost primul pe listă.
Sfântul Părinte este caracterizat apoi de „disponibilitatea pentru dialog, maturizată în anii lui de predare la universitate şi modelată în întâlnirile lui cu Episcopii din întreaga lume” care l-au vizitat pe când era prefect al Congregaţiei Vaticanului. Prelatul a susţinut că „tăria comunicativă a Papei vine din raţionalitatea discursului său – atât atunci când vorbeşte despre Cristos sau ilustrează adevărul credinţei, cât şi atunci când critică patologiile mentalităţii postmoderne”. Şi deoarece „credinţa şi raţiunea sunt cele două aripi care ne înalţă spre adevăr”, a încheiat Arhiepiscopul Amato, „tocmai adevărul, iubirea pentru adevăr şi propunerea adevărului constituie firul roşu care îi dă continuitate lui Ratzinger, înainte ca prefect, acum Papă”.
