Purificarea şi configurarea cu Cristos
03.11.2010, Vatican (Catholica) - Audienţa generală de astăzi, desfăşurată în Aula Paul al VI-lea, Sfântul Părinte s-a oprit asupra Margaretei d’Oingt, născută în 1240, „într-o familie puternică din nobilimea din Lionese”. Din scrierile ei, a spus Papa, „aflăm că a intrat în certoza din Poleteins ca răspuns la chemarea Domnului, lăsând totul şi acceptând severa regulă certozină, pentru a fi total a Domnului, pentru a sta mereu cu El”.
„Ştim că în anul 1288 a devenit a patra prioră, funcţie pe care a avut-o până la moarte, adică 11 februarie 1310. Oricum, din scrierile sale nu reies cotituri deosebite în itinerarul său spiritual. Ea concepe toată viaţa ca un drum de purificare până la deplina configurare cu Cristos. Cristos este Cartea care trebuie scrisă, trebuie imprimată zilnic în propria inimă şi în propria viaţă, îndeosebi pătimirea sa mântuitoare.” Pontiful a continuat: „Prin scrierile sale, Margareta ne oferă câteva indicii despre spiritualitatea sa, permiţându-ne să percepe câteva trăsături ale personalităţii sale şi ale capacităţilor sale de conducere. […] A trăit o existenţă bogată în experienţe mistice, descrise cu simplitate, lăsând să se intuiască misterul inefabil al lui Dumnezeu, subliniind limitele minţii în înţelegerea lui şi neputinţa limbii umane în exprimarea lui.”
„În dinamismul vieţii mistice, Margareta valorizează experienţa afectelor naturale, purificate de har, ca mijloc privilegiat pentru a înţelege profund şi a însoţi cu promptitudine şi ardoare mai mare acţiunea divină. […] Dumnezeul Treime, Dumnezeul iubire care se revelează în Cristos o fascinează, şi Margareta trăieşte un raport de iubire profundă faţă de Domnul şi, prin contrast, vede nerecunoştinţa umană până la mârşăvie, până la paradoxul crucii.” Papa a încheiat încurajând la urmarea Margaretei d’Oingt în a medita „zilnic viaţa de durere şi de iubire a lui Isus şi cea a Mamei sale. Aici este speranţa noastră, sensul existenţei noastre. Din contemplarea iubirii lui Cristos faţă de noi se nasc forţa şi bucuria de a răspunde cu tot atâta iubire, punând viaţa noastră în slujba lui Dumnezeu şi a altora.”
