Sărbătoare a surorilor benedictine de clauzură din Viişoara
14.07.2012, Viişoara (Catholica) - Bucurie, trăire spirituală intensă şi recunoştinţă sunt cuvintele care au caracterizat ziua de 11 iulie 2012 pentru surorile benedictine de clauzură de la Viişoara, care l-au sărbătorit pe Sfântul Benedict (480-547) ca patron al Europei şi fondator al Ordinului Benedictin. Momentul a fost marcat de celebrarea unei Sfinte Liturghii în biserica mănăstirii „Maica Unităţii”, de către pr. Mihai Enăşel, decan de Piatra-Neamţ, celebrare la care au participat numeroşi credincioşi din împrejurimi precum şi din parohiile învecinate: „Sfântul Iosif Muncitorul”, respectiv „Sfânta Tereza a Pruncului Isus”.
Cuvântul de învăţătură a fost susţinut de pr. Ştefan Vacaru, paroh de Barticeşti. Acesta, pornind de la Evanghelie, a pus în lumină figura şi exemplul de viaţă al acestui mare sfânt al Bisericii, Sfântul Benedict de Norcia, cel care, în ciuda celor aproximativ 1500 de ani trecuţi de la moartea sa, continuă să rămână mereu actual prin învăţătura şi modelul său de viaţă. Sfântul Benedict este o mlădiţă care a dat mult rod în via Domnului. Prin intermediul operei sale de evanghelizare, semănând mănăstiri în toată Europa, a contribuit la evanghelizarea şi progresul spiritual şi material al popoarelor. Dându-l pe Benedict patron al Europei, Papa Paul al VI-lea îl lăuda astfel: „Făuritor al unităţii, maestru al civilizaţiei, în primul rând crainic al lui Cristos şi întemeietor al vieţii călugăreşti în Occident, Benedict cu fiii săi au adus Europei progresul creştin prin cruce, prin carte şi plug”.
Ziua benedictinilor este în mod armonios ritmată de două principale ocupaţii: rugăciunea şi munca (Ora et labora). Întâietatea este dată lui Dumnezeu care pretinde ca rugăciunea – opus Dei – să aibă locul privilegiat în viaţa călugărului. În acest sens, părintele predicator a dorit să le facă pe surori să înţeleagă mai bine valoarea rugăciunii adevărate, spusă din inimă şi de la inimă la inimă, într-o convorbire personală şi intimă cu Domnul, nu doar ca o recitare rece şi mecanică a unor formule prestabilite dintr-o carte. Rugăciunea este asemeni unui fir invizibil de aţă care ne ţine în legătură cu Domnul şi uniţi între noi. Surorile îşi încheie materialul de pe Ercis.ro mulţumind „Bunului Dumnezeu care ne-a oferit bucuria acestei sărbători”, şi celor care s-au implicat în buna desfăşurare a sărbătorii.
Imagini
