Trei Venerabile şi un nou Fericit în Biserica Catolică

31.10.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc l-a primit în audienţă în ziua de joi, 31 octombrie 2013, pe Cardinalul Angelo Amato, prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, autorizând dicasterul să promulge decretele privind recunoaşterea martiriului unui Episcop şi a virtuţilor eroice a trei călugăriţe. Biserica va avea astfel curând un nou fericit: Episcopul de Iaşi, Mons. Anton Durcovici, ucis din ură faţă de credinţă în anul 1951, în timpul regimului comunist din ţara noastră. Episcopul petrecuse şi doi ani într-un lagăr din Moldova, în timpul primului război mondial, fiind originar din Austria. În timpul anilor durei persecuţii anticreştine din România, în ciuda pericolelor şi a ameninţărilor din partea regimului, a vizitat parohiile Diecezei sale vestind tuturor Evanghelia iubirii şi a libertăţii în Cristos. Arestat în 1949, a fost închis la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1951, la vârsta de 63 de ani.

Biserica are de asemenea trei noi venerabile, serve ale lui Dumnezeu cărora le-au fost recunoscute virtuţile eroice. Prima este Onoria Nagle, călugăriţă irlandeză din anii 1700, fondatoare a Congregaţiei Surorilor Prezentării Preasfintei Fecioare Maria, implicată în asistenţa şi instruirea săracilor şi a tinerilor. Este apoi Celestina Bòttego, fondatoare a Societăţii Misionare a Mariei, născută la Glendale, Ohio, SUA, în 1895, şi decedată la San Lazzaro di Parma, în 1980. Ea nu a dorit să fondeze vreo congregaţie, deoarece se considera “mai capabilă să strice lucrările lui Dumnezeu decât să le realizeze”, şi dorea să slujească doar “interesele lui Isus”. Dar Dumnezeu a dorit altceva: astfel şi-a putut dedica întreaga viaţă în mijlocul ultimilor oameni, foşti prizonieri, nomazi şi dezmoşteniţi. În fine, a devenit venerabilă şi Olga a Maicii lui Dumnezeu, călugăriţă din Congregaţia Fiicelor Bisericii, născută în provincia Vicenza în 1910 şi decedată la Mestre în 1943. A trăit în particular idealul mistico-contemplativ al adoraţiei euharistice şi al slujirii apostolice în parohie. Se spune că nu a făcut nimic extraordinar, dar a trăit în cotidian cu credinţă profundă şi cu iubire autentică.