Meditaţiile pentru Calea Crucii: Pe faţa omului care suferă este profilul lui Isus
26.03.2014, Vatican (Catholica) - Mons. Giancarlo Bregantini, Arhiepiscop de Campobasso-Boiano, va fi cel care va scrie anul acesta meditaţiile pentru Via Crucis din Vinerea Sfântă, care se va desfăşura la 18 aprilie 2014, în mod tradiţional, la Coloseumul din Roma, prezidată de Papa Francisc. Arhiepiscopul este cunoscut pentru angajarea sa socială în teritoriu pentru apărarea celor din urmă şi pentru afirmarea culturii legalităţii, citim într-o relatare de pe Ercis.ro conţinând un interviu dat de el pe tema acestor meditaţii.
În vârstă de şaizeci şi trei de ani, născut în Trentino, în tinereţe a fost muncitor, iar apoi timp de 13 ani Episcop de Locri, în Calabria, ţinut cu o rată mare a criminalităţii organizate. A făcut vâlvă cartea sa de rugăciuni „Rugăciunea provoacă mafia”. A fost numit de Papa Benedict al XVI-lea, în 2007, la conducerea Diecezei de Campobasso-Boiano, şi preşedinte al Comisiei CEI pentru problemele sociale şi de muncă, dreptate şi pace.
Referitor la ocazia de a scrie meditaţiile pentru Calea Crucii, Mons. Bregantini a declarat că o simte ca pe o chemare a Domnului, „care mi-a permis să trăiesc înainte de toate recunoştinţa foarte specială faţă de figura Papei Francisc, care este deja în inima tuturor. În al doilea rând, a fost onorată, în manieră indirectă dar vitală, şi Dieceza mea de Campobasso-Boiano. Şi al treilea lucru, scriind am simţit foarte vie forţa Căii Crucii. Niciodată ca în această ocazie nu am simţit adevărată pătimirea lui Isus, legată cu pătimirea omului, în rugăciune şi în reflecţie.”
Tema de bază a meditaţiilor, care i-a fost încredinţată de Vatican, este: „Faţa lui Cristos, faţa omului”. „Acesta este titlul pe care-l voi dezvolta cu ajutorul Domnului. Înaintea feţei omului care suferă, din profil este mereu faţa lui Isus. Şi, cu cât priveşti mai mult faţa omului, cu atât descoperi mai mult că în spate este nevoie de faţa Sa. Şi cu cât citeşti mai mult faţa lui Isus, cu atât simţi mai mult că se întrupează astăzi în miile de suferinţe din timpul nostru, dar că El este deja prezent în fiecare lacrimă. Însă nu o lasă fără răspuns. Ne priveşte, ne observă şi o şterge, aşa cum a făcut cu trădarea, renegarea lui Petru.”
În meditaţiile fiecărei staţiuni se vor şi teme sociale. „Vor fi ţesute însă mereu cu spiritualitatea, cu privirea îndreptată spre criza de astăzi, spre realitatea şomajului, spre problemele tineretului, spre lumea din închisori, spre lumea drogurilor, spre drama bolnavilor, în special a bolnavilor terminali, spre situaţia dificilă a atâtor realităţi fără speranţă. Şi apoi, foarte important, este şi a simţi că toate situaţiile sunt mereu marcate de atâta forţă care se naşte tocmai din Cuvântul lui Dumnezeu.”
„Versetele de la fiecare staţiune au fost alese tocmai în relaţie cu tema şi cu reflecţia. Apoi, fiecare staţiune se încheie cu o rugăciune. Eu m-am inspirat din două figuri, care m-au ajutat în viaţa mea de călugăr stigmatin – eu aparţin acestei mici Congregaţii a Stigmatinilor: figura Sfântului Gaspare Bertoni, ca fondator al stigmatinilor – în urmă cu două secole, la Verona, în 1816 – şi apoi figura unui om de mare credinţă, care a trăit la Campobasso, mort în urmă cu 25 de ani, fratele Immacolato, care a fost timp de 50 de ani la pat şi care a scris şi el o Via Crucis esenţială, din care eu m-am inspirat în anumite momente deosebite.
În textele meditaţiilor se va găsi şi un ecou al chemării Papei Francisc de a duce, a trăi Evanghelia în periferiile lumii. „Via Crucis este un întreg omagiu adus la Evangelii gaudium. În unele locuri, am citat-o în mod expres, în altele apare în toată frumuseţea sa de conţinuturi. A devenit pentru mine un cuvânt foarte clar, care ne ajută tocmai să citim până la capăt dramele de astăzi, însă mai ales pe faţa luminoasă şi milostivă a lui Isus. Pentru că, aşa cum spune Papa Francisc la început: ‘Fără Isus noi nu am avea lumină, dar cu El vom învinge fricile, întunericul, golul şi izolarea’. Adică o întreagă serie de mesaje pe care el ni le lasă în această splendidă exortaţie.”