Papa Francisc: Isus vine în lume ca parte a unei familii
17.12.2014, Vatican (Catholica) - Familia este un „mare dar pe care Domnul l-a oferit lumii încă de la început, când a conferit lui Adam şi Eva misiunea de a se înmulţi şi de a umple pământul; acel dar pe care Isus l-a confirmat şi l-a pecetluit în evanghelia Sa”, a spus Sfântul Părinte la audienţa generală de miercuri, prima dintr-un nou ciclu de cateheze dedicate familiei, serie ce va continua anul viitor.
Apropierea Crăciunului luminează misterul întrupării Fiului lui Dumnezeu, care deschide un capitol nou în istoria universală a omului. „Acest nou început are loc în sânul unei familii, la Nazaret. Isus s-a născut într-o familie. El putea să vină în mod spectaculos, sau ca un războinic, un împărat… Nu, nu: vine ca un copil de familie, într-o familie”, a subliniat Papa Francisc. Dumnezeu a ales să se nască „într-o familie umană, pe care a format-o El însuşi. El a format-o într-un sat rătăcit din periferia Imperiului Roman. Nu la Roma, care era capitala Imperiului, nu într-o mare cetate, ci într-o periferie aproape invizibilă, mai mult, destul de răufamată. Amintesc aceasta şi Evangheliile, aproape ca un mod de a spune: ‘Poate veni ceva bun din Nazaret?’. Probabil, în multe părţi ale lumii, noi înşine mai vorbim aşa, când auzim numele vreunui loc periferic al unui mare oraş. Ei bine, chiar de acolo, din acea periferie a marelui Imperiu, a început istoria cea mai sfântă şi cea mai bună, aceea a lui Isus între oameni.”
„Isus a rămas în acea periferie timp de treizeci de ani. […] Nu se vorbeşte despre minuni sau vindecări, despre predici – nu a făcut nici una în acel timp – despre mulţimi care aleargă la El; la Nazaret totul pare să se petreacă „normal”, conform obiceiurilor unei familii israelite evlavioase şi harnice. […] Evangheliile, în sobrietatea lor, nu prezintă nimic cu privire la adolescenţa lui Isus şi lasă această misiune meditaţiei noastre afectuoase. Arta, literatura, muzica au parcurs această cale a imaginaţiei. Cu siguranţă, nu ne este greu să ne imaginăm cât ar putea să înveţe mamele din grijile Mariei faţă de Fiul ei! Şi cât ar putea să scoată taţii din exemplul lui Iosif, bărbat drept, care şi-a dedicat viaţa ca să susţină şi să apere pruncul şi soţia – familia sa – în momentele dificile! Ca să nu spunem cât ar putea copiii să fie încurajaţi de Isus adolescent ca să înţeleagă necesitatea şi frumuseţea de a cultiva vocaţia lor cea mai profundă şi de a visa la lucruri măreţe!”
„Fiecare familie creştină – aşa cum au făcut Maria şi Iosif – poate înainte de toate să îl primească pe Isus, să îl asculte, să vorbească cu El, să îl păzească, să îl ocrotească, să crească împreună cu El; şi astfel să îmbunătăţească lumea. Să facem spaţiu Domnului în inima noastră şi în zilele noastre. Aşa au făcut şi Maria şi Iosif şi nu a fost uşor: câte dificultăţi au trebuit să depăşească! Nu era o familie prefăcută, nu era o familie ireală. Familia din Nazaret ne angajează să redescoperim vocaţia şi misiunea familiei, a fiecărei familii. Şi, aşa cum s-a întâmplat în acei treizeci de ani la Nazaret, tot aşa se poate întâmpla şi pentru noi: să facem să devină normală iubirea şi nu ura, să facem să devină obişnuit ajutorul reciproc, nu indiferenţa sau duşmănia. Aşadar nu este o întâmplare că Nazaret înseamnă ‘cea care păstrează’, ca Maria, care – spune Evanghelia – ‘păstra toate acestea în inima ei’. De atunci, de fiecare dată când există o familie care păstrează acest mister, fie ea şi la periferia lumii, misterul Fiului lui Dumnezeu, misterul lui Isus care vine să ne mântuiască, este în acţiune. Şi vine pentru a mântui lumea.”
