Îngerul de la Dachau recunoscut ca martir
27.01.2016, Vatican (Catholica) - Pr. Engelmar Unzeitig, un tânăr preot cu rădăcini cehe, care a slujit în Germania și Austria, a fost arestat de naziști pe 21 aprilie 1941. De ce? A predicat de la amvon împotriva celui de-al treilea reich, în special împotriva modului cum sunt tratați evreii. Și-a încurajat credincioșii să fie fideli lui Dumnezeu și să reziste minciunii regimului nazist. Ca pedeapsă, pr. Unzeitig a fost trimis la ceea ce a fost numit „cea mai mare mănăstire din lume”: lagărul de concentrare Dachau, care a devenit renumit pentru numărul mare de preoți închiși și morți acolo. Aproximativ 2.700 de clerici, dintre care aproximativ 95% erau catolici, din Polonia, au fost prizonierii acestui lagăr, cea mai mare „reședință” pentru preoți din istoria Bisericii.
Pr. Unzeitig avea doar 30 de ani, dintre care doi de preoție, când a fost trimis la Dachau. Născut în Greifendorf, astăzi în Republica Cehă, în 1911, pr. Unzeitig s-a alăturat seminarului la vârsta de 18 ani, devenind preot în Societatea Misionarilor de Mariannhill, al cărei moto este „Dacă nimeni altcineva nu merge: merg eu!” În timp ce era închis în lagăr, preotul a studiat rusa pentru a-i putea ajuta pe prizonierii veniți din Estul Europei și avea reputația de om sfânt. Tratamentul impus preoților la Dachau era impredictibil – uneori li se permitea să își desfășoare cultul, alteori erau tratați cu severitate. Într-o Vinere Mare, zeci de preoți au fost aleși pentru tortură, cu acea ocazie.
Timp de mai mulți ani, pr. Unzeitig a rezistat relativ bine cu sănătatea, în ciuda tratamentului primit. Atunci când un val de febră tifoidă, adesea fatală, a lovit lagărul, în 1945, el și alți 19 preoți s-au oferit să facă ce nu voia nimeni: să îngrijească bolnavii și muribunzii, ceea ce era aproape o condamnare la moarte. El și însoțitorii săi au petrecut zile întregi spălând și îngrijind bolnavii, rugându-se cu ei și dându-le riturile de pe urmă. În ciuda circumstanțelor sumbre, pr. Unzeitig a găsit speranță și bucurie în credința sa, după cum se vede în scrisorile trimise surorii sale: „Orice facem, orice dorim, este harul cel care ne poartă și ne călăuzește. Harul Atotputernicului Dumnezeu ne ajută să depășim obstacolele… iubirea ne dublează tăria, ne face inventivi, ne face să ne simțim mulțumiți și liberi interior. Dacă oamenii ar înțelege ce are Dumnezeu pregătit pentru ei care îl iubesc!”
La 2 martie 1945 pr. Unzeitig a căzut victimă febrei tifoide, alături de ceilalți preoți voluntari, cu două excepții. Lagărul de la Dachau a fost eliberat de soldații americani câteva săptămâni mai târziu, pe 29 aprilie. Recunoscându-i trăirea eroică a virtuților, Papa Benedict al XVI-lea l-a declarat la 3 iulie 2009 ca Venerabil. Pe 21 ianuarie Papa Francisc a recunoscut oficial martiriul pr. Unzeitig, uciderea sa din ură față de credință, ceea ce deschide calea spre beatificarea sa, iar mai apoi spre canonizare.
