Papa i-a invitat pe georgieni să imite „calea mică” a Sfintei Tereza

01.10.2016, Tbilisi (Catholica) - Este important să urmăm exemplul „căii celei mici” a Sf. Tereza, având încredere în Dumnezeu și în mângâierea Sa, cu credința unui copil mic, a spus Papa Francisc sâmbătă, în chiar ziua de sărbătorire a acestei tinere sfinte ce este și Doctor al Bisericii. Citând din autobiografia ei, a spus că Sf. Tereza „ne arată ‘calea cea mică’ spre Dumnezeu, încrederea de copil mic care adoarme fără teamă în brațele Tatălui, deoarece Isus nu cere de la noi acțiuni mari ci doar încredințare și recunoștință”.

„Pentru a primi iubirea lui Dumnezeu aveam nevoie de această inimă mică: doar cei mici pot să fie ținuți în brațele mamelor lor”, a spus Sfântul Părinte în predica ținută pe Stadionul M. Meskhi Stadium din Tbilisi, Georgia, pe 1 octombrie. „Aici, în Georgia, sunt multe bunicile și mamele care au apărat și au transmis credința”, a spus el, adăugând că acestea „aduc apă proaspătă a mângâierii lui Dumnezeu în atâtea situații de deșert și conflict”. Tbilisi este prima oprire din cadrul vizitei din perioada 30 septembrie – 2 octombrie pe care Sfântul Părinte o face în Georgia și Azerbaidjan. Călătoria încheie turul din Cauza, după vizita din Armenia din iunie a.c.

Predica Papei de la Liturghie s-a concentrat pe mângâierea pe care Dumnezeu o oferă, ca orice tată copiilor săi. „Privindu-ne, de fiecare dată se emoționează și se înduioșează, cu o iubire viscerală, pentru că, dincolo de răul de care suntem capabili, suntem mereu copiii săi; dorește să ne ia în brațe, să ne ocrotească, să ne elibereze de pericole și de rău. Să lăsăm să răsune în inima noastră aceste cuvinte pe care astăzi ni le adresează: ‘Ca o mamă, Eu vă voi mângâia’.” Și a explicat: „Mângâierea de care avem nevoie, în mijlocul evenimentelor tulburi ale vieții, este tocmai prezența lui Dumnezeu în inimă. Pentru că prezența Sa în noi este izvorul adevăratei mângâieri, care rămâne, care eliberează de rău, aduce pacea și face să crească bucuria.”

„Pentru aceasta, dacă vrem să trăim ca niște mângâiați, trebuie să îi deschidem poarta și să nu îl ținem afară. Porțile mângâierii trebuie ținute mereu deschise, pentru că lui Isus îi place să intre pe acolo: Evanghelia citită astăzi și purtată mereu cu noi, rugăciunea tăcută și adoratoare, Spovada, Euharistia. Prin aceste porți Domnul intră și dă un nou gust lucrurilor. Dar când poarta inimii se închide, lumina sa nu ajunge și se rămâne în întuneric. Atunci ne obișnuim cu pesimismul, cu lucrurile care nu merg, cu realitățile care nu se vor schimb niciodată. Și ajungem să ne închidem în tristețe, în subteranele angoasei, singuri înlăuntrul nostru. Dacă în schimb deschidem larg porțile mângâierii, intră lumina Domnului!”

A explicat apoi unde se găsește mângâierea: în Biserică, pe care a numit-o „casa mângâierii”. A explicat: „Aici Dumnezeu dorește să mângâie. Putem să ne întrebăm: eu, care sunt în Biserică, sunt purtător al mângâierii lui Dumnezeu? Știu să îl primesc pe celălalt ca oaspete și să-l mângâi pe cel pe care îl văd obosit și dezamăgit? Chiar și când îndură chinuri și închideri, creștinul este chemat mereu să reverse speranță în cel care este resemnat, să îl reînsuflețească pe cel care este descurajat, să ducă lumina lui Isus, căldura prezenței Sale, alinarea iertării Sale. […] A primi și a duce mângâierea lui Dumnezeu: această misiune a Bisericii este urgentă. Iubiți frați și surori, să ne simțim chemați la aceasta: nu să ne fosilizăm în ceea ce nu merge în jurul nostru sau să ne întristăm datorită vreunui dezacord pe care îl vedem între noi. […] Ne face bine să împărtășim orizonturi largi, orizonturi deschise de speranță, trăind curajul umil de a deschide porțile și a ieși din noi înșine.”

A subliniat apoi că „există o condiție de fond pentru a primi mângâierea lui Dumnezeu, pe care Cuvântul Său ne-o amintește astăzi: să devenim mici precum copiii”. „Adevărata măreție a omului constă în a se face mic în fața lui Dumnezeu. Pentru că Dumnezeu nu este cunoscut cu gânduri înalte și mult studiu, ci cu micimea unei inimi umile și încrezătoare. Pentru a fi mari în fața Celui Preaînalt nu trebuie să acumulăm onoruri și prestigiu, bunuri și succese pământești, ci să ne golim de noi înșine. Copilul este tocmai cel care nu are nimic de dat și totul de primit. Este fragil, depinde de tata și de mama. Cine se face mic ca un copil devine sărac de sine, dar bogat în Dumnezeu. Copiii, care nu au probleme să-l înțeleagă pe Dumnezeu, au atâtea să ne învețe: ne spun că El face lucruri mari cu acela care nu-i opune rezistență, cu acela care este simplu și sincer, lipsit de duplicități.”

Spre final Pontiful a spus: „Fericite sunt comunitățile creștine care trăiesc această simplitate evanghelică genuină! Sărace în mijloace, sunt bogate în Dumnezeu. Fericiți păstorii care nu merg pe logica succesului lumesc, ci urmează legea iubirii: primirea, ascultarea, slujirea. Fericită Biserica ce nu se încredințează criteriilor funcționalismului și ai eficienței organizatoare și nu se îngrijește de propria imagine. Mică turmă iubită din Georgia, care atât de mult te dedici carității și formării, primește încurajarea Bunului Păstor, încredințează-te Lui care te ia pe umeri și te mângâie!” După Liturghie i-a salutat pe oaspeții prezenți, printre care Episcopii caldei și unii reprezentanți ai Bisericii Armene. „Didi madloba!”, a spus Papa la final, adică „Multe mulțumiri!”

Imagini