Papa Francisc: Dumnezeu răspunde cu și mai mare generozitate la generozitate

28.01.2019, Ciudad de Panama (Catholica) - Ați fi putut foarte bine să alegeți alte lucruri, dar ați ales să slujiți Ziua Mondială a Tineretului, le-a spus Papa Francisc duminică, 27 ianuarie, voluntarilor implicați în organizarea marelui eveniment de tineret ce se repetă tot la trei ani. Această implicare, a continuat el, „vă face să deveniți mari. A da ceea ce aveți mai bun în voi pentru a face posibilă minunea înmulțirii nu numai a pâinilor ci a speranței. Și voi, dând ceea ce aveți mai bun în voi înșivă, angajându-vă, faceți minunea înmulțirii speranței. Avem nevoie de a înmulți speranța. Mulțumesc! Mulțumesc pentru toate acestea!”

Conform tradiției, la finalul ZMT, Papa s-a întâlnit cu cei care – văzut sau nevăzut – au lucrat pentru buna desfășurare a evenimentului. Trei tineri români s-au numărat printre voluntarii la ZMT din Panama. Întâlnirea voluntarilor cu Sfântul Părinte a avut loc pe stadionul Rommel Fernandez, înainte de discurs Papa ascultând mărturiile unora dintre tineri. Una l-a emoționat în mod special: Stella Maris a povestit cum și-a strâns bani pentru a participa la ZMT în Cracovia, dar în final a trebuit să folosească banii pentru înmormântarea bunicilor. Spre surprinderea ei, următoarea ZMT s-a anunțat în chiar țara ei, Panama. „Ai renunțat să participi la ceva ce îți plăcea și ceva ce ai visat pentru a putea ajuta și susține familia ta, pentru a cinsti rădăcinile tale, pentru a putea fi acolo; și Domnul, fără ca tu să te aștepți la aceasta și fără să te gândești la aceasta, îți pregătea cadoul Zilei Mondiale a Tineretului în țara ta. Domnului îi place să facă aceste glume, Domnului îi place să răspundă în acest mod la generozitate: El învinge mereu în generozitate. Tu îi dai un picuț așa și el îți dă o grămadă! Așa este Domnul, ce putem face noi?, ne iubește așa.”

Același lucru, a spus Pontiful, s-a întâmplat și în cazul altor tineri, ce au făcut diverse renunțări pentru a deveni voluntar. Și i-a asigurat pe voluntari: „Acest lucru Domnul îl binecuvântează mereu. De fiecare dată când amânăm ceva ce ne place pentru binele altora și în special al celor mai fragili, sau pentru binele rădăcinilor noastre cum sunt bunicii noștri și bătrânii noștri, Domnul ne restituie de o sută de ori mai mult. Te învinge în generozitate, pentru că nimeni nu poate să îl învingă în generozitate, nimeni nu poate să îl depășească în iubire. Prieteni, dați și vi se va da și veți experimenta cum Domnul va vărsa în sac ‘o măsură bună, îndesată, scuturată și cu vârf’, așa cum spune evanghelia.” Și le-a mulțumit cu căldură: „Mulțumesc tuturor, pentru că în aceste zile ați fost atenți și disponibili până la cele mai mici, până la cele mai zilnice și până la detaliile aparent mai nesemnificative, precum a oferi un pahar de apă și – în același timp – ați urmărit lucrurile mai mari care cereau multă planificare. Ați pregătit fiecare amănunt cu bucurie, creativitate și angajare, și cu multă rugăciune. Pentru că lucrurile rugate se simt și se trăiesc în profunzime.”

„Acum vine momentul trimiterii”, a subliniat Papa și i-a îndemnat: „mergeți, povestiți, mergeți, mărturisiți, mergeți, transmiteți ceea ce ați văzut și ați auzit. Și aceasta, să nu o faceți cu multe cuvinte, ci așa cum ați făcut aici, cu gesturi simple, cu gesturi zilnice, acelea care transformă și fac noi toate lucrurile, acele gesturi capabile de a crea o ‘gălăgie’, o ‘gălăgie’ constructivă, o ‘gălăgie’ de iubire.” Și a continuat povestind ceva simpatic: „Când am venit, în prima zi, pe drum era o doamnă cu o pălărie, o doamnă bătrână, o bunică; era acolo, aproape de grilajul pe unde treceam cu mașina și avea o pancartă care spunea: ‘Și noi, bunicile, știm să facem gălăgie!’ Și adăuga: ‘Cu înțelepciune’. Uniți-vă cu bunicii pentru a face ‘gălăgie’, va fi o ‘gălăgie’ incisivă, o ‘gălăgie’ genială! Nu vă fie frică, mergeți și vorbiți. Mi se părea așa de bătrânică doamna și am întrebat-o ce vârstă are: avea 14 ani mai puțini decât mine. Ce rușine!”

A încheiat invocând binecuvântarea Domnului asupra tuturor voluntarilor, familiilor și comunităților lor. „Să punem în inima noastră ceea ce suntem, ceea ce dorim, persoanele cu care am lucrat în aceste zile, pe ceilalți voluntari, oamenii pe care i-am văzut. Să îi punem în inimă pe prietenii noștri, pentru ca să primească și ei binecuvântarea; și să punem în inima noastră și pe cei care nu ne iubesc, pe dușmani – fiecare dintre noi are vreunul -, pentru ca Isus să îi binecuvânteze și pe ei; și toți împreună să putem merge înainte.”