Papa Francisc: Cine îl iubește pe Dumnezeu să îl iubească și pe fratele său
10.01.2020, Vatican (Catholica) - La Sfânta Liturghie celebrată în dimineața de vineri, 10 ianuarie 2020, în capela Casei Santa Marta, Papa Francisc a făcut un comentariu la lecturile biblice ale zilei (1Ioan 4,19-5,4; Psalmul 71; Luca 4,14-22a) și a pus accentul pe realismul iubirii: indiferența este o formă ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu și de a nu-l iubi pe aproapele. „Dacă Dumnezeu nu ne-ar fi iubit mai întâi, noi nu am avea capacitatea de a iubi”, a spus Papa Francisc în predică. Pontiful a pus accentul pe pericopa din prima Scrisoare a Sf. Ioan, care scoate în prim plan iubirea lui Dumnezeu față de omenire. Apostolul, a remarcat Papa, a înțeles ce este iubirea, a simțit-o și, intrând în Inima lui Isus, a înțeles cum s-a manifestat iubirea lui Dumnezeu. El descrie astfel cum se iubește și cum am fost iubiți.
Două afirmații ale apostolului sunt clare, a evidențiat Papa. Prima se referă la fundamentul iubirii: „Noi îl iubim pe Dumnezeu pentru că El ne-a iubit mai întâi”. Începutul iubirii, așadar, vine de la El. „Eu încep să iubesc sau pot să încep să iubesc”, a spus Pontiful, „pentru că știu că El m-a iubit mai întâi. Dacă El nu ne-ar fi iubit, cu siguranță noi nu am putea să iubim”. Apoi a dat un exemplu: „Dacă un copil abia născut, de câteva zile, ar putea vorbi, cu siguranță ar explica această realitate: ‘Mă simt iubit de părinți’. Ceea ce fac părinții cu copilul este ceea ce Dumnezeu a făcut cu noi: a fost cel dintâi care ne-a iubit. Și aceasta face să se nască și să crească capacitatea noastră de a iubi. Aceasta este o definiție clară a iubirii: noi putem să îl iubim pe Dumnezeu pentru că Dumnezeu a fost cel dintâi care ne-a iubit.”
A doua afirmație „clară” a apostolului, „fără jumătăți de cuvinte”, este aceasta: „Dacă unul spune că îl iubește pe Dumnezeu și îl urăște pe fratele său este mincinos”. Pontiful a remarcat că apostolul nu spune că acela ar fi „prost crescut” sau „unul care greșește”. Nu, el spune: „mincinos”, iar noi avem de învățat din acest lucru: „Eu îl iubesc pe Dumnezeu, mă rog, intru în extaz și atât… apoi mă debarasez de alții, îi urăsc pe alții sau nu îi iubesc sau, pur și simplu, sunt indiferent față de alții”. În Biblie „a fi mincinos este primul mod de a fi al diavolului: este Marele Mincinos, ne spune Noul Testament; este ‘părintele minciunii’ (Ioan 8,44). Aceasta este definiția pe care Biblia o dă Satanei. Și dacă tu spui că îl iubești pe Dumnezeu dar îți urăști fratele, ești de cealaltă parte: ești un mincinos. În această privință nu există concesii.”
Mulți pot găsi justificări pentru a nu iubi, ar putea să spună: „Eu nu urăsc, părinte, dar este multă lume care îmi face rău sau pe care eu nu o pot accepta pentru că este prost crescută sau este brutală”. Dar Papa a continuat subliniind concretețea iubirii indicată de apostolul Ioan atunci când scrie: „Cine nu îl iubește pe fratele său, pe care îl vede, nu poate să îl iubească pe Dumnezeu, pe care nu îl vede”. De aceea, a mai spus Sfântul Părinte, „dacă tu nu ești capabil să iubești oamenii, de le cei mai apropiați la cei mai îndepărtați pe care îi vezi, nu poți să ne spui că îl iubești pe Dumnezeu și ești mincinos”.
Nu există însă numai sentimentul de dușmănie, poate să existe și dorința de „a nu se amesteca” în lucrurile celorlalți. Iubirea, însă, „se exprimă făcând binele”. „Dacă o persoană spune: ‘Eu, pentru a fi curat, foarte curat, beau doar apă distilată’ – vei muri, să știi. Pentru că acest lucru nu este folositor vieții. Adevărata iubire nu este apă distilată, ci este apă de fiecare zi: cu probleme, cu simțăminte, cu sentimente de iubire și de ură… Așa este. Adevărata iubire este concretă, nu de laborator. Astfel ne învață Apostolul, cu astfel de definiții clare. Însă există o modalitate destul de ascunsă de a nu-l iubi pe Dumnezeu și de a nu-l iubi e aproapele: este indiferența. Cel indiferent respinge iubirea autentică și preferă apa distilată, nedorind să se amestece cu problemele altora. Însă trebuie să faci acest lucru pentru a ajuta, pentru a te ruga.”
Papa a preluat încă o dată expresia Sf. Albert Hurtado, care spunea: „A nu face răul e bine, dar a nu face binele e rău”. Iubirea adevărată „trebuie să ducă la a face binele (…), la a-ți murdări mâinile în faptele de iubire”. Nu e ușor, a recunoscut Pontiful, dar mergând pe calea credinței avem posibilitatea de a învinge lumea, mentalitatea lumii „care ne împiedică să iubim”. Aceasta este calea, iar pe această cale „nu intră cei indiferenți, cei care se spală pe mâini în fața problemelor, cei care nu vor să se amestece în probleme ca să vină în ajutor, ca să facă binele; nu intră falșii mistici, cei cu inima distilată ca apa, care spun că îl iubesc pe Dumnezeu dar fac abstracție de iubirea de aproapele. Papa a încheiat: „Domnul să ne învețe aceste adevăruri: certitudinea de a fi fost iubit mai întâi și curajul de a-i iubi pe frați”. (Pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania)
