Cardinalul Ayuso: Nu este timp de egoisme și dezbinări
13.05.2020, Vatican (Catholica) - Rugăciune, post, dialog, respect, solidaritate. Într-un moment de durere și vulnerabilitate, de distanțe impuse și suferințe cauzate de pandemia de coronavirus, religiile din lume se unesc pentru a-l implora pe Dumnezeu, fiecare după propriile obiceiuri și tradiții, pentru ca să salveze omenirea de epidemie. Se va întâmpla la 14 mai, într-o zi interreligioasă de post și rugăciune care nu are precedent în istorie, promovată de Înaltul Comitet pentru Fraternitatea Umană, realitate constituită anul trecut, ca prim rod al semnării Documentului despre Fraternitatea Umană la Abu Dhabi de către Papa Francisc și de către marele imam de Al-Azhar, Ahmed al-Tayyeb.
Chiar Papa a fost primul care a garantat participarea sa la inițiativă în timpul Regina Caeli din 3 mai. Într-un tweet @Pontifex, a reafirmat după aceea invitația adresată credincioșilor de a se uni în „rugăciune, post și fapte de caritate”. „Sunt singurele arme învingătoare într-un moment de mare suferință pentru întreaga omenire. Și sunt arme care fac parte din arsenalele spirituale din toate religiile”, explică pentru Vatican Insider Cardinalul Miguel Angel Ayuso Guixot, combonianul spaniol numit în urmă cu un an președinte al Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, dicaster pe care îl conduce cu mare sensibilitate având conștiința rolului delicat pe care îl au religiile în această epocă istorică. O moștenire adunată de la regretatul Cardinal Jean Louis Tauran, al cărui secretar a fost îndelung. Cardinalul Ayuso prezidează și Înaltul Comitet pentru Fraternitatea Umană.
– Eminență, cum se va desfășura Ziua de rugăciune și post din 14 mai?
– Credincioșii din toate religiile și persoanele de bunăvoință sunt invitați să se unească spiritual pentru a implora pe Dumnezeu de a ajuta omenirea să depășească pandemia cauzată de coronavirus. Ziua nu prevede nici o manifestare comună publică, așa cum se poate înțelege pentru a preveni riscurile de infectare, ci va fi trăită de fiecare în propria interioritate, punându-se în fața lui Dumnezeu și a propriei conștiințe. Oricum vom fi uniți în trăirea valorilor universale ale rugăciunii și postului și faptelor de caritate ca „mărturie a măreției credinței în Dumnezeu care unește inimile dezbinate și înalță sufletul uman”, așa cum se citește în Declarația despre Fraternitatea Umană pentru Pacea Mondială și Conviețuirea Comună semnată de Papa și de marele imam. De fapt, acesta nu este timpul indiferenței, al egoismelor, al dezbinărilor, pentru că toată lumea suferă și trebuie să fie unită în înfruntarea pandemiei.
– Deci nu va fi un moment sau un orar în care să se unească toți împreună?
– Repet că nu este vorba de a organiza, nici nu va fi organizat, nimic public sau comun. În acea zi, fiecare va putea îndrepta propria rugăciune către Dumnezeu pentru ca să salveze și să protejeze omenirea de această epidemie teribilă. Invitația adresată tuturor demonstrează caracterul universal al momentului istoric care ne privește pe toți și universalitatea răspunsului interior posibilă din partea tuturor și a fiecăruia.
– Așa cum se știe, primul care a primit propunerea a fost chiar Papa Francisc, urmat de marele imam și de Antonio Guterres, secretar general al ONU.
– Da, vin și alte adeziuni care sper să poată crește numeric în orele următoare. Oricum, este relevant că există și participarea societății civile în diferitele sale declinări. Atâta vreme, mulți credincioși din diferite religii au trăit departe unii de alții. Pentru catolici, Biserica, grație Conciliului Vatican II, pe de o parte a încurajat adeziunea la propria identitate catolică, pe de altă parte i-a determinat să construiască legături de prietenie cu persoane din alte tradiții religioase. De aceea sunt aproape 60 ani de când se parcurge drumul dialogului interreligios, chiar dacă urcușuri și coborâșuri.
– Drum ca a fost pus la grea încercare în trecutul recent de rănile provocate de terorism și de ura extremistă.
– Societățile în care trăim din păcate sunt marcate adesea de mare violență și de o instrumentalizare neîncetată a religiilor. Și religiile sunt acuzate că promovează ura și provoacă violență și dezbinări. Însă, cu adevărat religia nu este o problemă ci este parte a soluției pentru a aduce armonia și pacea în societate. Astăzi lumea are nevoie mai mult ca oricând ca din dialogul dintre religii să apară răspunsuri pozitive și comune. Și este bine în această perioadă istorică, atât de dureroasă și dificilă, să reapară cu forță conștiința că aparținem la un singură comunitate și că avem un destin comun. Nimeni dintre noi nu se poate declara străin de ceilalți. Există o legătură profundă care se naște din însăși natura noastră umană și care, pentru cel care crede, își are împlinire în convingerile noastre de credință. Toate acestea pentru a spune că există un drum comun format din dialog, întâlnire, momente de rugăciune pe baza inițiativei din 14 mai care, prin urmare, nu se naște din nimic.
– Dacă în trecut există acest bagaj bogat, ce există în viitor după această zi? Într-o lume care probabil încă nu este pregătită să înfrunte consecințele sociale, economice, sanitare de după coronavirus…
– Astăzi lumea este lovită, îndurerată, dezorientată. Prinsă nepregătită, s-a oprit, peste jumătate din populația mondială a fost izolată în case, închisă în așteptarea unei soluții la problemă. Deci am înțeles – inspirați de Papa Francisc – că era momentul să facem o pauză pentru a înălța către Dumnezeu rugăciunile noastre și să cerem sfârșitul acestei pandemii. Această criză ne-a pus în fața realității de a fi parte din unica familie umană și ne stimulează să promovăm, acolo unde trăim, fraternitatea umană. Consider că și mijloacele de comunicare au un rol crucial pentru promovarea fraternității umane în acest moment istoric trist. Postul și faptele de caritate sunt fie acte individuale fie comunitare, care cer o adevărată responsabilizare și conștiință a acțiunii care trebuie întreprinsă. Și acest lucru mi se pare că este un punct important și pentru perioada de după Covid.
– Deci care este obiectivul inițiativei?
– A lansa o chemare pentru ca în timp ce ne protejăm, ne apărăm, încercăm să recuperăm o anumită normalitate, în timp ce așteptăm ca lumea științei să poată descoperi un tratament, noi să ne oprim și să ne unim în rugăciune. Fiecare va face aceasta personal, în reflecție și făcând acte de milostivire, dar cu toții uniți pentru a implora sfârșitul pandemiei. Când se va termina criza, vom fi chemați să recreăm și să populăm spații de fraternitate, solidaritate și pace. Din această pandemie ar trebui să ne renaștem noi, mai buni decât am fost. Și nu numai la nivel personal. (material Vatican Insider, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru InfoSapientia.ro)
