PS Florentin: Schimbarea la față a sufletelor noastre

12.08.2020, Cluj (Catholica) - Într-un amplu material publicat pe site-ul Eparhiei pe care o păstorește, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, oferă o reflecție în care leagă sărbătoarea Schimbării la Față de actuala situație de pandemie, invitând „să recitim semnele timpului prezent la lumina ‘pedagogiei lui Dumnezeu'”. Iar un semn puternic, spune prelatul, „este această pandemie care se răspândește și, în pofida prognozelor unor specialiști care susțineau că odată cu încălzirea climei va scădea numărul de infectări și decese, statistic, constatăm exact contrariul. În prezent, ne este greu să atribuim un sens acestui semn care ne uimește, ne deranjează, ne înspăimântă și ne dezvăluie slăbiciunea noastră. Știm însă că Domnul, atunci când permite o astfel de încercare, o face și pentru un bine viitor.”
O direcție a reflecției propuse de Episcopul de Cluj-Gherla ține de „acasă” și de familie. „Acum, când creșele, grădinițele, școlile, liceele și universitățile se închid iar toată lumea spune: ‘Stați acasă!’, familia trebuie să își reia rolul important în Biserică și în societate, acela de educatoare în spiritul credinței și al iubirii, pentru o bună integrare socială a tineretului. Familia este prima celulă de solidaritate a societății, iar lipsa ei, lipsa ‘casei’, înseamnă destrămarea unei societăți. Din nefericire, societatea actuală tinde să piardă ‘simțul familiei’, atât ca și celulă fundamentală, cât și ca nucleu de solidarizare, asociere la diferite niveluri (oraș, națiune, țară sau continent). În schimb, se dezvoltă foarte mult individualismul pe criterii economice și politice: câștigul, beneficiul, puterea…”
În mesaj vorbește și despre „schimbarea la față” a stilului nostru de viață. „Să privim o clipă spre risipa resurselor vitale: apă, aer, energie, precum și spre consumul excesiv de hrană (din care foarte multă se aruncă!), risipa de haine, goana după satisfacerea propriilor plăceri, etc., care conduc inevitabil la un dezechilibru social și natural, cu efect dăunător asupra semenilor și a mediului înconjurător. Practic, am constatat că după câteva săptămâni fără trafic s-a schimbat culoarea cerului și calitatea aerului pe care l-am respirat. De asemenea, am remarcat necesitatea de a crea ‘rețele de solidaritate umană’ care să ajute, cu eficiență și competență, categoriile sociale vulnerabile: pe cei mici, pe cei marginalizați, pe cei vârstnici și pe cei bolnavi. De aici rezultă imperativul unor servicii medicale si de asistenta socială de înaltă calitate.”
La final privirea ne este îndreptată spre viitor. „Ne putem întreba: ‘Care este viitorul omenirii? De cine depinde viitorul omenirii?’ ‘Viitorul este în mâinile celui care știe să caute și să găsească motivații puternice de viață și de speranță’, spunea Papa Benedict al XVI-lea tinerilor. Ca urmare, viitorul omenirii depinde de fiecare dintre noi, de ceea ce dorim să devenim, de idealurile noastre, de curajul nostru de a visa binele și de valorile pe care ni le asumăm. Trebuie să încercăm să regăsim sensul normal al existenței umane și ritmul trăirii firești, care să potolească acea ‘goană’ sălbatică, inumană, ce adeseori conduce la autodistrugere, la distrugerea societății și a naturii.”
Mesajul se încheie cu această invitație: „Să avem curajul de a ne înălța privirea cu speranță către Preasfânta Fecioară Maria, Mama Bisericii și să îi cerem să ne mijlocească de la Dumnezeu harul ca, la timpul rânduit, să înțelegem acest semn: ‘Ridicat-am ochii mei la munți, de unde va veni ajutorul meu. Ajutorul meu de la Domnul, Cel ce a făcut cerul și pământul’ (cf. Ps. 120, 1-2). Ca urmare, să privim semnul divin al timpului prezent, nu doar ca spectatori la proiecția unui film de groază, ci să devenim actori implicați activ în prezentul devenirii noastre istorice, căci viitorul depinde și de noi, de ‘schimbarea la față a sufletelor noastre’.”
Mulțumesc. Bine ar fi dacă am înțelege mesajul. Faptul că am înțeles s-ar putea observa în felul în care acționăm. Dar, după cum se poate vedea, mai e mult până departe … Nu știu ce mai așteptăm să ni se întâmple ca să înțelegem, finalmente, că iubirea este aceea care construiește, care ne apropie și ne dezvoltă umanitatea, sufletele. Dumnezeu să ne dea lumină!