PS Vasile: Atitudinea adaptată este cea a umilinței și a bucuriei comuniunii cu Dumnezeu și cu semenii
28.02.2021, Baia Mare (Catholica) - În cea de-a doua duminică a Triodului, numită a Fiului risipitor, Preasfințitul Vasile Bizău a celebrat Sfânta Liturghie arhierească la biserica Sfânta Maria din Baia Mare. După ce în duminica Vameșului și a Fariseului (prima duminică a Triodului), a vorbit despre umilința cu care trebuie să ne predispunem în fața lui Dumnezeu în a parcurge cu rod acest parcurs spiritual care ne conduce spre Învierea Domnului, în această duminică, a explicat modul greșit în care fiul risipitor a înțeles inițial libertatea:
„Un prim aspect pe care Evanghelia de azi ni-l descoperă este acela al libertății: o libertate în exprimare, o libertate pe care Dumnezeu o respectă fiecăruia dintre noi. El ne respectă alegerea, ne respectă libertatea de a ne propune și de a ne realiza, are încredere în noi și atunci când știe că avem mari șanse să greșim…” Fiul cel mic are impresia că nu are libertate lângă tatăl său, care se comportă ca un stăpân și pentru el, libertate înseamnă a putea decide singur întru totul și nu în relație cu Tatăl, „libertatea înțeleasă unilateral. Doar că experiența care urmează îl face să înțeleagă că a greșit, că viața poate să-ți ofere multe plăceri atunci când sunt bani… Dar această viață se termină și situația în care el ajunge este cea a lipsei demnității, nu mai are respect din partea nimănui, este singur, ajunge să pască porcii și pentru evrei, porcul era un animal impur. Condiția lui era mai josnică decât cea a animalelor: animalele aveau ce să mănânce dar Evanghelia ne spune că lui nimeni nu îi dădea, nimeni nu îl băga în seamă. Experiența singurătății l-a făcut să reflecteze: Ce sens are viața ta? Ce sens au faptele pe care le-ai făcut tu, unde te-au dus ele, în ce direcție te-au purtate ele? Ești nemulțumit. În acest punct al căderii, conștiința de sine – venindu-și în fire -, harul care lucrează în suflet și care ne face să revedem ceea ce am fost și posibilitatea pe care o avem de a fi din nou, de a relua parcursul, îl face să se întoarcă la Tatăl său și își propune să mărturisească: Tată, am greșit, nu sunt vrednic să mă numesc fiu al tău.” Tatăl îl primește și se bucură.
Adeseori noi, asemenea fiului cel mare care se întristează, avem o percepție greșită despre relația dintre noi și Tatăl, considerându-ne slugi și nu fii, așteptăm ca El să facă dreptate, suntem nemulțumiți… „Evanghelia de azi surprinde și acest aspect: că Tatăl dorește să aibă fii, nu slugi (și fiii au acces la toate bogățiile Tatălui). Condiția creștină este aceea de a fi fiu. Atâta timp cât în noi nu se fundamentează în mod trainic acest sentiment și această conștiință a faptului că suntem fii, aplicăm de multe ori judecăți greșite pe care i le atribuim lui Dumnezeu, dar suntem noi cei care le creăm”. „Pentru Tatăl, milostivirea și iubirea depășește cu mult dreptatea, dar fără să o anuleze”, a afirmat Preasfințitul Vasile. Și a încheiat predica îndemnându-i pe credincioși să ceară Domnului bucuria comuniunii de a fi în casa Tatălui, în biserică, în comuniune cu Tatăl și cu frații noștri. (Biroul de presă al Eparhiei de Maramureș)
