ÎPS Aurel Percă: Doi ani de la vizita istorică a Papei Francisc
31.05.2021, București (Catholica) - Fiecare călătorie a unui Suveran Pontif, Papa de la Roma, este „un pelerinaj autentic la sanctuarul viu al Poporului lui Dumnezeu”. Astfel poate fi descrisă semnificația vizitelor făcute de succesorii lui Petru, începând cu Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea, în țări și în Bisericile locale din întreaga lume. În această perspectivă, Papa călătorește, sprijinit ca Petru de rugăciunea întregii Biserici, pentru a vesti Evanghelia, pentru a „întări frații” în credință, pentru a consola Biserica, pentru a se întâlni cu omul. Sau, din nou, potrivit unei alte frumoase expresii a primului Papă care a pășit pe pământul românesc, Sfântul Ioan Paul al II-lea, „Roma nu mai este în Roma”, dar tocmai pentru că este inima unei Biserici pelerine, a devenit și ea un pelerin pe drumurile lumii.
Geografia peregrinărilor papale este identificată cu complexitatea diferitelor situații umane. „Calea Bisericii este omul”, a spus odată Papa Ioan Paul al II-lea. Și a spus-o în contrast remarcabil cu secolul care a avut ca protagonist drama morală reprezentată de un antiumanism halucinant, configurat uneori ca un sistem socio-politic și alteori ca un sistem degradat de idei. Acesta este motivul pentru care vizitele papale pe cele cinci continente au jucat un rol decisiv în determinarea nu numai a modului în care lumea privește astăzi pontificatul, ci și chiar mai semnificativ, a modului în care Biserica își percepe misiunea astăzi; nu trebuie așteptat ca cineva să se apropie într-o zi cu nostalgie sau curiozitate de adevărurile creștine, ci ele trebuie propuse neobosit, trebuie oferite și împărtășite tuturor oamenilor „de bunăvoință”. De aceea, fiecare călătorie apostolică a Papei este un gest de discontinuitate care ne scoate din toropeala momentului, dar și un act de inovație morală.
În fiecare călătorie papală există două itinerarii care nu sunt întotdeauna paralele. Pe de o parte, este ceea ce indică programul, calendarul numirilor și al întâlnirilor prestabilite și, pe de altă parte, ceea ce se întâmplă în fiecare loc cu prezența Papei și numai cu prezența de neînlocuit a unui Papă. Așa a fost memorabila vizită a Papei Francisc în România, în urmă cu doi ani, între 31 mai și 2 iunie 2019. La doi ani de la această vizită, ce a mai rămas? Desigur mai răsună ici-colo ecouri, experiențe, trăiri, de neuitat, trecând totul prin prisma unui vis frumos, care a trezit multe speranțe de „a merge împreună”, așa cum suna motoul vizitei, pe calea unității creștine. O vizită care a început, cum era și normal, cu o serie de întâlniri protocolare cu autoritățile statului, dar și cu momente de trăire ecumenică. Dar am putea spune că întreaga vizită a Papei Francisc s-a derulat sub privirile Fecioarei Maria, care îi unește pe toți, indiferent de apartenența confesională. Vizita Papei a avut în mod evident o „savoare” mariană. Și merită să amintim acest lucru, acum, la doi ani de la acel moment, când am simțit într-o perioadă destul de grea pentru țară, ca de altfel și pentru omenire, ce înseamnă „a merge împreună”, luptând împotriva unui virus ucigător.
Poporul lui Dumnezeu călătorește sub mantia Fecioarei: logo-ul călătoriei apostolice a Papei a îndreptat reflectoarele asupra a două elemente care au revenit deseori în timpul acestei vizite în România: Sfânta Fecioară Maria și „a merge împreună”. Acela al Mariei, cu referință la România, este o chemare care pleacă de departe, de la vizita Sfântului Ioan Paul al II-lea în urmă cu 22 de ani, care a numit țara noastră, după o veche uzanță, „grădina Maicii Domnului”: o devoțiune față de Maica Domnului foarte înrădăcinată și în Biserica Ortodoxă Română, vizibilă în toate bisericile, unde icoana ei este totdeauna la loc de cinste. Pe de altă parte, diferitele întâlniri ale Papei Francisc în România au evidențiat valoarea și exigența de „a merge împreună”, fie între noi, creștinii, pe planul credinței și al carității, fie împreună cu toți cetățenii țării, pe planul angajării sociale.
Semnificativă a fost și accentuarea voinței Bisericii Catolice de a merge împreună cu memoria reconciliată spre o unitate mai deplină, pe care poporul român a invocat-o profetic în timpul vizitei Papei Ioan Paul al II-lea, prin strigătul „unitate, unitate!”. Această importantă dimensiune ecumenică a călătoriei Papei Francisc a culminat cu recitarea solemnă a rugăciunii Tatăl nostru în impunătoarea Catedrală ortodoxă nouă. Și în comunitatea catolică, Papa a celebrat trei Sfinte Liturghii: prima în Catedrala Sfântul Iosif din București, în seara zilei de 31 mai, sărbătoarea Vizitei Preasfintei Fecioare Maria, icoană a Bisericii în călătorie, în credință și în caritate.
A doua Liturghie a fost la Sanctuarul din Șumuleu-Ciuc, punct de atracție pentru foarte mulți pelerini. Aici, Sfânta Maică a lui Dumnezeu adună poporul credincios în varietatea limbilor, a culturilor și a tradițiilor, învățându-ne cum trebuie „să mergem împreună”. Aici, la sanctuarul de la Șumuleu-Ciuc, Papa a dăruit „trandafirul de aur” în semn de devoțiune față de Sfânta Fecioară. Și a treia celebrare a fost Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie de la Blaj, cu beatificarea Episcopilor martiri greco-catolici, martori ai libertății și ai milostivirii care vin din Evanghelie. Și această întâlnire a avut un caracter marian și s-a încheiat cu încredințarea tinerilor și a familiilor ocrotirii Sfintei Fecioare Maria. Deosebit de emoționantă a fost întâlnirea Papei Francisc cu bolnavii, persoanele vârstnice, tinerii și familiile la Iași, o întâlnire în totalitate mariană, cu o celebrare a Liturgiei Cuvântului, care a culminat cu o rugăciunea de consacrare a întregii Moldove către Preacurata Fecioară Maria, rugăciune rostită de Suveranul Pontif în fața icoanei adusă special de la Sanctuarul de la Cacica.
Cu toții am ocazia să asistăm la cea mai frumoasă întâlnire de suflet a Papei Francisc cu mulțimile de credincioși, catolici și ortodocși, credincioși veniți de peste Prut, din Moldova, sau din Ucraina, cu toții parcă pregătiți să arate că știu să „meargă împreună”: „Duhul Sfânt ne convoacă pe toți și ne ajută să descoperim frumusețea de a sta împreună, de a ne putea întâlni, pentru a merge împreună… fiecare cu propria limbă și tradiție, dar fericiți de a ne putea întâlni ca frați”. Astfel Papa Francisc s-a adresat tinerilor și familiilor în cadrul întâlnirii mariane de la Iași. Amintiri încă foarte vii pentru mulți oameni care au fost prezenți la celebrările cu Sfântul Părinte Papa Francisc în cele trei provincii vizitate, mărturisind la unison că Papa le-a dovedit tuturor că Fecioara Maria aduce pace și înțelegere.
La doi ani de la vizita istorică memorabilă a Papei Francisc în țara noastră, au rămas doar amintirile, sau ceva mai mult? Pentru a aminti de momentele trecerii Papei Francisc prin țara noastră, s-au publicat albume cu fotografii, s-au făcut evocări la radio sau televiziune, s-au scris multe articole, s-au dat nenumărate interviuri, s-au imortalizat multe video-mesaje, toate prezentând peisajul participării în atmosferă de unitate și bucurie, pentru că Succesorul lui Petru a venit să viziteze „grădina Maicii Domnului”, invitându-ne pe toți să „meargă împreună”. Trebuie să amintim că la un an de la vizita Papei, deși în plină pandemie, a fost inaugurat un bust al Papei Francisc la București și s-a așezat o placă comemorativă pe fațada Catedralei Sfântul Iosif, ca de altfel și în celelalte sanctuare și locuri, pentru a aminti vizita Papei.
Pentru mulți, vizita Papei a rămas un vis frumos, din care unii s-au trezit repede; alții mai trăiesc încă din experiența întâlnirii cu Papa Francisc, care evocă și astăzi, la doi ani de la vizita Sanctității Sale, amintiri nepieritoare, cu o încărcătură emoțională însemnată. A aminti vizita Papei în țara noastră nu este numai o idee emotivă și reconfortantă. Memoria trebuie să devină mai ales un semn de credință, la care suntem invitați să ne întoarcem, recitind cuvântările și predicile Papei, să le păstrăm în inimă, dar să și să ne rugăm pentru realizarea lor. Noi continuăm să fim recunoscători Sfântului Părinte Papa Francisc pentru roadele de bine care au încolțit din vizita sa, fie pentru că ne-a amintit că trebuie să mergem împreună pe calea unității cât și pentru modul în care a iluminat mărturia creștinilor, gândirea și acțiunea întregii noastre societăți civile și politice.
La doi ani de la istorica vizită, îi spunem Sfântului Părinte Papa Francisc „mulțumesc” pentru momentele de har și de bucurie sufletească de care ne-a făcut să avem parte. Spunea cineva, după întâlnirea Papei cu credincioșii la Iași: „Am plecat acasă mai fericiți și îmbogățiți, ducând acasă zâmbetul molipsitor al Papei, împreună cu mesajul lui. A fost o zi cu trăiri frumoase, emoții puternice, lacrimi de fericire, revederi, în care ploaia și grindina parcă nici nu au existat. Dar cel mai important, întâlnirea cu Papa Francisc, acest om ce își merită din plin numele de Vicarul lui Cristos”. Sper că așa a fost pentru cei mai mulți dintre cei care l-am văzut pe Papa Francisc – pe viu sau la televizor – și am ascultat minunatele cuvinte rostite în fiecare loc pe unde a pășit. († Aurel Percă, Arhiepiscop Mitropolit de București)
