Anul 2021 al Papei Francisc între călătorii, reforme și provocările de Covid și sănătate

31.12.2021, Vatican (Catholica) - Trei călătorii apostolice, de la ruinele din Irak la periferiile din Slovacia până la răscrucea de suferințe care este insula Lesbos. Opt Motu proprio, între slujirile pentru femei, modificări ale sistemului judiciar, Liturghii vechi. Demararea unei inedit parcurs sinodal care va implica Diecezele din lume. Apoi întâlniri, audiențe, evenimente internaționale în afara Romei și în Roma. Și, în mijloc, operația la colon la Gemelli. Merită realmente să fie reparcurs în întregime anul 2021 al Papei Francisc, luând în considerare marea cantitate de întâlniri și activități care l-au avut drept protagonist pe Papa. O realitate care nu era sigură într-un an de incertitudini și restricții cauzate de urgența Covid și ținând cont și de condițiile de sănătate ale Pontifului de 85 de ani, care a început anul cu probleme la sciatică, probleme care l-au împiedicat să prezideze Te Deum din 31 decembrie și Liturghia din 1 ianuarie.

Vaccin pentru corp, vaccin pentru inimă

Un an, acesta care urmează să se încheie, care s-a deschis cu Papa încă „închis în cușcă” (împrumutând o expresie a lui) în Biblioteca apostolică pentru Angelus duminicale și audiențele generale, cu scopul de a evita aglomerări și infectări. Din Palatul Apostolic vatican, în transmisie directă streaming mondială, în timp ce lumea se arăta spre anul 2021 având pe spate rănile pandemiei, Papa Francisc afirma: „Anul acesta, în timp ce sperăm într-o renaștere și în noi îngrijiri, să nu lăsăm îngrijirea. În afară de vaccinul pentru corp, este nevoie de vaccinul pentru inimă: este îngrijirea. Va fi un an bun dacă ne vom îngriji de ceilalți…”

Pelerin în Irak

Și „îngrijirea” pentru Papa argentinian s-a concretizat în cele trei călătorii internaționale, în porțiuni din lume rănite de războaie, sărăcie, migrații. Prima între toate, și nu numai prin ordine cronologică, vizita din 5-8 martie în Irak: „călătoria” pontificatului, prima a unui Papă în balamaua medio-orientală devastată de violențe extremiste și profanări jihadiste. O decizie, anunțată în decembrie 2020, definită hazardată și riscantă de mai multe părți datorită riscului de infectări, dar și pentru motive de siguranță. Însă Papa a voit să meargă până la capăt și să nu lase dezamăgit poporul care, cu 20 de ani înainte, nu a reușit să îl îmbrățișeze pe Papa Ioan Paul al II-lea. Printre oamenii suferinzi care l-au primit prin cartierele prăfuite din Bagdad sau străzile din piatră cubică din Qaraqosh, Papa Francisc s-a făcut prezent ca „pelerin”, întâlnindu-l și pe marele ayatollah Ali al-Sistani, figură de bază a islamului șiit. Și de la Mosul, scenariu de torturi și execuții în trecut, a înălțat către cer un strigăt împotriva oricărei forme de violență făcută în numele lui Dumnezeu.

Printre săracii din Slovacia și migranții din Lesbos

Strigăt reapărut în călătoria în Slovacia (12-15 septembrie): de la memorialul Shoah-ului din Bratislava, Papa Francisc a vorbit despre „blasfemie” când numele lui Dumnezeu este folosit pentru a distruge demnitatea umană sau când, în ghetoul rom din Luník IX, a stigmatizat rasismul și discriminările. Strigăt care a devenit apel și apoi condamnare a acelui „naufragiu de civilizație” care ia forma gardurile din sârmă ghimpată și a containerelor sufocante vara și geroase iarna unde trăiesc în condiții inumane mii de migranți în Centrul de Recepție și Identificare din Lesbos, vizitat la sfârșitul călătoriei în Cipru și în Grecia (2-6 decembrie). Din această fâșie la porțile Europei, după ce a „privit în ochi” carnea rănită a bărbaților, femeilor și copiilor, glasul Papei Francisc a răsunat viguros „Să nu lăsăm ca Mare nostrum să se transforme într-un dezolant mare mortuum”.

Reforme

Umblând prin lume, dar cu privirea îndreptată spre reformele care vor lua naștere în următoarea constituție apostolică Praedicate Evangelium, Papa Francisc a publicat din ianuarie până în noiembrie opt Motu proprio pentru a introduce modificări și noutăți în domeniul pastoral, financiar, judiciar. Primul, Spiritus Domini (11 ianuarie), cu care a stabilit că slujirile laicale ale lectoratului și acolitatului pot fi încredințate femeilor. Apoi Motu proprio din 16 februarie care a actualizat sectorul justiției penale, după care a urmat constituția apostolică Pascite gregem Dei, semnată la 23 mai, cu care a fost promulgată noua Carte a VI-a din Codul de Drept Canonic, care conține normativa despre sancțiunile penale în Biserică. La 24 martie, luând în considerare deficitul care caracterizează de mulți ani gestiunea economică a Sfântului Scaun și agravarea datorită pandemiei, Papa a decis să taie retribuțiile Cardinalilor, superiorilor și călugărilor și, pe aceeași urmă, la 29 aprilie a introdus o anticorupție strictă stabilind că aceia care conduc vor trebui să semneze o declarație în care atestă că nu au condamnări sau investigații pentru terorism, reconversie, evaziune fiscală, și că nu vor putea avea bunuri în paradisuri fiscale. Ziua următoare, 30 aprilie, decizia ca Tribunalul vatican de primul grad va fi competent și pentru procesele penale care îi privesc pe Cardinali și Episcopi. De asemenea, la 11 mai, Papa Francisc a publicat Antiquum ministerium pentru a institui slujirea de catehet. În plină vară, la 16 iulie, a fost promulgat în schimb Traditionis Custodes pentru a redefini modalitățile de folosire a Liturghierului vechi. Documentul a provocat reacții în general pozitive, dar și diferite dubia care au primit răspuns de la Cultul Divin la 18 decembrie. În sfârșit, ultimul Motu proprio, la 26 noiembrie, pentru a institui o Comisie pontificală de verificare și aplicare în Biserica italiană a lui Mitis Iudex Dominus Iesus (în vigoare de șase ani) despre procesele de nulitate matrimonială.

Procese în Tribunalul Vatican

În materie de procese, anul 2021 a fost și anul celor două proceduri judiciare în Tribunalul Vatican: cea pentru presupusele abuzuri sexuale în Preseminarul „Sfântul Pius al X-lea”, început la 14 octombrie 2020 și încheiat la 6 octombrie 2021, cu achitarea celor doi imputați, și după aceea procesul în desfășurare pentru presupusele afaceri financiare ilegitime cu fonduri ale Secretariatului de Stat. Început la 27 iulie, procesul ajuns de acum la a cincea audiență și încă rămas pe loc în chițibușăriile procesuale, va fi reluat la 25 ianuarie.

Operația la Gemelli

În istoria pontificatului, anul care urmează să se încheie va fi amintit și pentru știrile despre sănătatea Papei. Începând de la sciatică, apoi vaccinul Pfizer la care Pontiful s-a supus la 13 ianuarie (cu rapelurile următoare) și în sfârșit internarea la Gemelli, la 4 iulie, pentru o operație „programată” de stenoză diverticulară care l-a avut timp de zece zile în „Vatican al III-lea”. De la etajul al zecelea al Policlinicii romane, Papa s-a arătat și pentru recitarea lui Angelus, având alături câțiva copii din secția oncologică, invocând un bun serviciu sanitar „accesibil” pentru toți. Operația a oferit pretextul pentru unele elucubrații despre demisia Sfântului Părinte. Răspunzând el însuși într-un interviu lung dat la radioul spaniol Cope, a afirmat că niciodată nu i-a trecut prin cap o asemenea decizie.

Un parcurs sinodal inedit

Anul 2021 a fost și anul în care Papa Francisc a introdus una din cele mai importante noutăți din punct de vedere eclezial: deschiderea unui parcurs sinodal, lung de trei ani, care va începe „de jos”, adică de la credincioși – și nu numai – din orice parte a lumii pentru a culmina după aceea în 2023 cu o mare adunare în Vatican. Sunt trei faze ale acestui nou itinerar anunțat în mai și deschis cu o Liturgie în „Sfântul Petru” la 10 octombrie: diecezană, continentală, universală. „Sinodul… să nu fie o „convention”, o convention eclezială, o întâlnire de studii sau un congres politic, … să nu fie un parlament, ci un eveniment de har, un proces de vindecare condus de Duhul.” La Liturghia de deschidere a parcursului sinodal în Bazilica San Pietro, Papa Francisc îndeamnă să ne ascultăm pentru a-l întâlni pe Domnul și pe ceilalți…

Vaccinuri, climă, pace, săraci

Apoi, apeluri numeroase au ritmat aceste douăsprezece luni, începând de la cele în favoarea vaccinurilor anti-Covid. Pe de o parte, invitația la o distribuire egală și un acces rapid, mai ales în zonele mai sărace ale lumii: „Tuturor, fără excludere, să fie dată repede posibilitatea de a se pune la adăpost prin vaccin”, a spus Papa prezidând la 31 mai un Rozariu pentru sfârșitul pandemiei în Grădinile Vaticane. Pe de altă parte, încurajarea de a nu ceda în fața scepticismelor, fake news și ideologiilor și de a se vaccina pentru că a face aceasta „este un act de iubire”. Poziție reafirmată de Sfântul Scaun care, la 22 decembrie, a introdus noi dispoziții pentru intrarea în Cetatea Vaticanului. În același mod, apelul pentru pământ și pentru salvgardarea casei comune. O dorință sublimată în Laudato si’ și relansată în Fratelli tutti. Chiar în ziua primei aniversări a enciclicei, Papa Francisc a reunit în Vatican oameni de știință și lideri ai diferitelor religii pentru o întâlnire în vederea lui Cop26 din Glasgow (la care nu a reușit să participe) care s-a încheiat cu semnarea unui document comun pentru a cere reducerea la zero a emisiilor nete de carbon. Cu două luni înainte, la 7 septembrie, cu Patriarhul Bartolomeu de Constantinopol și cu Arhiepiscopul Justin Welby de Canterbury, Papa a semnat un apel cu privire la urgența sustenabilității ambientale și importanța cooperării globale. Cu vigoare egală, Papa Francisc a ținut ridicată atenția cu privire la tema păcii și a dezarmării. Nu se uită cuvintele rostite, la 7 octombrie, la Colosseum, pentru întâlnirea organizată de Sant’Egidio cu reprezentanții diferitelor religii. Episcopul de Roma a cerut „să se demilitarizeze inimile”, „să se depună armele”, „să se reducă cheltuielile militare” și „să se convertească instrumentele de moarte în instrumente de viață”, investind în educație și sănătate.

Fără a-i uita pe săraci

Printre multele întâlniri – în pofida pandemiei – cu șefi de stat și de guvern (între aceștia, se amintesc președintele SUA, Joe Biden, cel francez, Emmanuel Macron, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și ultima cu președintele italian Sergio Mattarella), lideri politici și ai societății civile, Papa Francisc nu a uitat pe cei pentru care la Conclavul care l-a ales în 2013 a ales numele Sărăcuțului din Assisi: săracii. Chiar în orașul Sfântului din Umbria, la 12 noiembrie, Pontiful a reunit peste 500 de persoane aflate în condiții de sărăcie și suferință care proveneau din Italia și Europa, în unica sa vizită în Italia, în formă privată. Printre mărturii înduioșătoare, cântece, rugăciuni, în Bazilica „Sfânta Maria a Îngerilor”, Papa a arătat cu degetul spre noile sărăcii cum sunt femeile tratate ca marfă de schimb, copiii sclavi, înfometați, purtați în naufragii, familiile care îndură inegalități sociale, șomerii și a cerut ca săracilor să le fie „restituite” voce și demnitate. Pe același ton, video-mesajul din 16 octombrie adresat participanților la a IV-a Întâlnire mondială a mișcărilor populare, în care Papa Francisc a lansat un apel puternic celor puternici ai planetei să lucreze pentru o lume mai dreaptă, solidară și fraternă, cerând ștergerea datoriei țărilor sărace, izolarea armelor, sfârșitul agresiunilor și sancțiunilor, liberalizarea brevetelor pentru ca toți să aibă acces la vaccin, să relansând două propuneri de realizat imediat: salariul minim și reducerea zilei de muncă.

O privire la anul 2022

Pentru noul an sunt programate două întâlniri importante: la 27 februarie, întâlnirea organizată de CEI la Firenze cu Episcopii și o sută de primari din țările care au graniță la Marea Mediterană; la 22-26 iunie, a zecea Întâlnire Mondială a Familiilor la Roma cu tema „Iubirea familială: vocație și drum de sfințenie”. Cât privește călătoriile internaționale, a fost anunțată o vizită în Canada (datele încă nu au fost oficializate), în contextul procesului de reconciliere între episcopat și nativi, tulburați de găsirea unor gropi comune în școlile rezidențiale încredințate de guvern, în trecut, diferitelor Biserici creștine, între care cea catolică. În câteva interviuri, Papa a exprimat în afară de aceasta dorința de a merge în viitor în Congo, Papua Noua Guinee, Timor Est și Ungaria, aceasta din urmă atinsă ca etapă rapidă în septembrie pentru încheierea Congresului Euharistic Internațional de la Budapesta. După aceea, nu s-a ofilit dorința unui pelerinaj în Liban, pradă a unei grave crize umanitare, politice și economice, țară pentru care s-a rugat cu conducătorii Bisericilor orientale într-o zi de rugăciune ecumenică la 1 iulie la „Sfântul Petru”, precum și dorința de a călători, împreună cu primatul anglican Welby, în Sudanul de Sud, unde în zilele trecute a fost secretarul pentru Raporturile cu Statele, Mons. Paul Richard Gallagher, pentru a pregăti terenul pentru venirea Pontifului „probabil deja anul viitor”. În zborul de întoarcere din Atena, Papa a spus în sfârșit că este „dispus mereu să meargă la Moscova” pentru a-l întâlni din nou, după colocviul din 2016 în Cuba, patriarhul de Moscova și al tuturor Rusiilor, Chiril. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)

Sursa: Ercis.ro