Cardinalul Parolin: Un acord despre bunuri esențiale pentru viața Bisericii din China
24.10.2022, Vatican (Catholica) - „Inima Acordului are desigur de-a face și cu consolidarea unui bun dialog instituțional și cultural, dar se referă îndeosebi la bunuri esențiale pentru viața zilnică a Bisericii din China.” Cu aceste cuvinte Cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat, intervievat de Andrea Tornielli, pentru L’Osservatore Romano și Radio Vatican – Vatican News, explică motivațiile care au determinat Sfântul Scaun să semneze și să reînnoiască pentru a doua oară Acordul Provizoriu cu Republica Populară Chineză.
– Eminență, puteți împărtăși cu noi drumul care a dus Sfântul Scaun să aleagă să reînnoiască Acordul Provizoriu?
– Pentru a răspunde este necesar de amintit faptul: la 22 septembrie 2018, Sfântul Scaun și guvernul Republicii Populare Chineze au semnat un Acord Provizoriu despre numirea Episcopilor. Acest Acord este „provizoriu” pentru că încă trăim o perioadă de experimentare. Așa cum se întâmplă mereu, situații așa de dificile și delicate cer un timp adecvat de aplicare pentru a putea verifica după aceea eficacitatea rezultatului și a găsi eventuale îmbunătățiri. În plus, așa cum știm, pandemia de Covid-19 a creat obstacole comprehensibile la întâlnirile dintre delegații, care urmăresc și evaluează cu atenție aplicarea aceluiași Acord. Pentru aceste motive, rămânerea în vigoare a Acordului a fost prorogată pentru prima dată în 2020 și acum este prorogată din nou pentru alți doi ani. Papa Francisc, cu determinare și clarviziune răbdătoare, a decis să continue pe acest parcurs nu cu iluzia de a găsi perfecțiunea în regulile umane, ci în speranța concretă de a putea asigura comunităților catolice chineze, și într-un context așa de complex, conducerea de păstori care să fie vrednici și potriviți pentru misiunea încredințată lor.
– Pentru a desemna noii Episcopi în China se urmează proceduri speciale concordate cu guvernul de la Beijing. Ce ne puteți spune în acest sens?
– Istoria învață că Sfântul Scaun a ajuns adesea, în problema delicată și importantă a numirii Episcopilor, să concorde proceduri care să țină în considerație condițiile speciale dintr-o țară, însă fără a renunța vreodată la ceea ce este esențial și fundamental pentru Biserică, adică numirea de păstori buni și valoroși. Procedura prevăzută de Acord a fost cântărită cu atenție, ținând cont de caracteristicile speciale ale istoriei și societății chineze și ale dezvoltărilor ulterioare ale Bisericii din China. În această privință, nu pot să nu amintesc și multele situații de travaliu și, uneori, de sfâșiere în care s-au aflat comunitățile catolice în ultimele decenii. Prin urmare, a părut prudent și înțelept să se țină cont fie de exigențele exprimate de autoritățile țării, fie de nevoile comunităților catolice.
– Privind la acești primi patru ani de la intrarea în vigoare a Acordului Provizoriu, ce roade au fost culese?
– În perioada imediată, eu cred că sunt trei roade principale, dar îmi doresc că altele vor veni în viitor. Primul este că, în context cu Acordul, din septembrie 2018 toți Episcopii din Biserica Catolică din China sunt în comuniune deplină cu Succesorul lui Petru și nu au mai fost consacrări episcopale ilegitime. Pentru credincioșii simpli acest lucru se poate întâlni zilnic la Sfânta Liturghie celebrată de orice preot chinez: de fapt, la rugăciunea euharistică se menționează explicit Papa, ceea ce era inimaginabil cu ani în urmă. Al doilea rod sunt primele 6 consacrări episcopale petrecute în spiritul Acordului și în conformitate cu procedura stabilită care lasă Papei ultimul și decisivul cuvânt. Al treilea rod este că în acest timp și primii 6 Episcopi „clandestini” au obținut să fie înregistrați și prin urmare să oficializeze poziția lor, fiind recunoscuți ca Episcopi de instituțiile publice. Acestea pot să pară rezultate mici dar, pentru cel care privește la istorie cu ochii credinței, sunt pași importanți spre vindecarea progresivă a rănilor provocate comuniunii ecleziale de evenimentele din trecut. De aceea, este oportun să se sublinieze încă o dată, dacă ar fi nevoie de aceasta, că inima Acordului are desigur de-a face și cu consolidarea unui bun dialog instituțional și cultural, dar se referă îndeosebi la bunuri esențiale pentru viața Bisericii din China. Mă gândesc, de exemplu, la validitatea Sacramentelor celebrate și la certitudinea pentru milioane de credincioși chinezi de a putea trăi credința lor în comuniunea catolică deplină, fără a fi suspectați din această cauză că nu sunt cetățeni leali față de propria țară.
– În acești patru ani au fost 6 consacrări episcopale noi urmând Acordul Provizoriu. Nu vi se pare că sunt puține?
– Sunt primele, în timp ce alte proceduri sunt în desfășurare. În același timp, suntem conștienți că există încă numeroase Dieceze vacante și altele care au Episcopi foarte bătrâni. Există și Dieceze în care drumul spre reconciliere, atât de dorit de Papa Francisc, marchează pasul. În sfârșit, există Dieceze în care, în pofida eforturilor și a bunăvoinței, nu se reușește să se aibă un dialog rodnic cu autoritățile locale. Noi sperăm din inimă ca în următorii doi ani să se poată continua să se găsească, după procedura stabilită, candidați buni la episcopat pentru Biserica prezentă în China. Desigur, nu ne ascundem multele dificultăți care ating viața concretă a comunităților catolice, asupra cărora ne concentrăm atenția noastră maximă și pentru a căror soluționare bună sunt necesari noi pași înainte într-un raport de colaborare care are protagoniști multipli: Sfântul Scaun, autoritățile centrale, Episcopii cu comunitățile lor, autoritățile locale.
În lumina unei mari încrederi în Providența lui Dumnezeu și întăriți și de mărturiile dureroase și luminoase ale atâtor creștini chinezi, Suveranii Pontifi din timpurile noastre (Sfântul Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea, Francisc) au decis să întreprindă și să continue, dincolo de orice împotrivire, calea dialogului constructiv cu China, în care Acordul Provizoriu pentru numirea Episcopilor ocupă o parte limitată, dar semnificativă. Scopul ultim al acestui drum este ca „turma mică” a catolicilor chinezi să înainteze în posibilitatea de a trăi senin și liber o viață creștină, făcută din vestirea Evangheliei, din formare solidă, din celebrare bucuroasă a Euharistiei, precum și din mărturie activă de caritate, pentru a fi aproape de cei care înfruntă viața mai greu, așa cum s-a întâmplat în timpul dificil al pandemiei. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
