Mons. Martinelli: Din călătoria Papei Bahrain, inspirația pentru noi relații internaționale
02.11.2022, Vatican (Catholica) - Călătoria Papei Francisc în Regatul Bahrain, care va începe pe 3 noiembrie 2022, îl va duce pe Pontif în regiunea arabă din nou, după vizita istorică în Emiratele Arabe Unite din februarie 2019, când la Abu Dhabi a semnat istoricul document despre fraternitatea umană împreună cu imamul de Al-Azhar, Al-Tayyeb. De această dată pe Papa îl va primi o țară cu majoritate șiită și Mons. Paolo Martinelli, Vicar apostolic al Arabiei de Sud – care cuprinde Emiratele Arabe Unite, Yemen și Oman – subliniază care sunt aspectele de continuitate între aceste două călătorii apostolice.
– În ce context are loc această vizită a Papei în Bahrain?
– Această a doua vizită scoate multă semnificație și din raportul său cu prima. Deja vizita Papei Francisc la Abu Dhabi a fost cu adevărat un fapt foarte important pentru Biserică, dar și pentru societatea însăși, inspirând profund dialogul interreligios, coexistența, confruntarea pașnică, împărtășirea bunurilor spirituale și posibilitatea de a promova tocmai prin relațiile bune între persoane de credințe diferite o societate mai umană și mai fraternă, mai ales inspirându-se din marele document, profetic, despre fraternitatea umană de la Abu Dhabi semnat de Papa și de marele imam de Al-Azhar. Aș spune că această întâlnire din Bahrain ajunge să se petreacă tot în rezonanța de la Abu Dhabi și cred că are posibilitatea de a aprofunda și de a relua motivațiile acelei întâlniri și de a continua să inspire fie comunitatea creștină, fie pe catolici, dar aș spune chiar toate persoanele care aparțin și la religii diferite, deci poate fi cu adevărat un moment foarte semnificativ. Desigur, ne aflăm într-o contingență istorică foarte, foarte gravă.
Conflictul din interiorul Europei este desigur ceva ce se resimte în toată lumea, deci cred că această întâlnire a Papei – ca și recentele sale întâlniri precedente – de fapt are loc într-un moment istoric care poate fi puternic „inspirator” pentru o promovare de pace și de reconciliere reală. Cred că locul din Golf constituie o imagine a unei societăți complexe, a unei societăți formate din atâtea culturi și atâtea spiritualități diferite și cred că această întâlnire poate să constituie o provocare mare spre o regândire a relațiilor internaționale și poate să inspire raporturi bune, căutarea unei vieți bune pentru toți, făcând în așa fel încât să se descopere cum diferențele, diversitățile – în cadrul unei iubiri față de binele comun – pot să fie o bogăție și nu o obiecție. Așadar, această întâlnire are loc într-un moment de mare preocupare la nivel mondial, dar în centrul său este tocmai ideea unei posibile coexistențe de bine, pace, reconciliere și sprijin pentru viața bună a tuturor. Poate să fie cu adevărat o binecuvântare nu numai pentru regiunile din Golf, ci să inspire puternic și o viziune diferită a relațiilor internaționale.
– După părerea Dvs, care este trăsătura care face unică Biserica din Arabia?
– Există o dublă trăsătură. Pe de o parte este vorba în mod esențial de o Biserică de migranți, în compoziția sa majoritară, și aceasta înseamnă în același timp a fi o Biserică popor al lui Dumnezeu și compusă din popoare diferite. Cu adevărat sunt multe naționalitățile, culturile, chiar printre catolicii înșiși prezenți în Golf, deci marea provocare pentru noi ca Biserică este aceea de a percepe aspectul pluriform al experienței creștine ca o bogăție de trăit în unitate profundă. Aceasta este prima caracteristică fundamentală: este o Biserică de migranți, deci compusă din popoare diferite, la toate nivelurile. Fie la nivelul credincioșilor laici fie al persoanelor consacrate, dar și al clerului. Clerul care este prezent în toată regiunea Golfului vine din realități diferite, din națiuni diferite și aparține și institutelor de viață călugărească diferită.
Așadar, este interesantă această capacitate – care este mereu o provocare, desigur – de a ține împreună diversitatea în favoarea unității. Acesta este primul mare lucru. Cealaltă mare provocare este desigur faptul că este o Biserică minoritară, care se află în cadrul țărilor cu mii de caracteristici diferite, și este cu siguranță minoritate față de realitatea islamică și față de credincioșii musulmani. Asta ne determină să căutăm esențialul în viața creștină. Ne determină să căutăm mereu viața bună a Evangheliei, să evităm în orice mod orice formă de prozelitism și să favorizăm în schimb dialog și mărturie de viață bună, mai ales mărturisind cu seninătate bucuria Evangheliei și a credinței noastre. Iată cred că aceste două caracteristici marchează profund viața Bisericii: faptul de a fi un popor de migranți și o Biserică de migranți și faptul de a fi o Biserică minoritară care se bazează pe esențial, adică pe mărturia vieții bune a evangheliei.
– Cum s-ar putea descrie credința sau modul în care este trăită credința în vicariatul apostolic și cum ajută viața zilnică a celui care a părăsit propria țară pentru a putea mânca, în adevăratul sens al cuvântului, și a sătura propria familie?
– A fi migrant aparținând Bisericii este ceva ce face să se caute în experiența credinței și în Biserică legături semnificative. O apartenență care să dea forță, care să de curaj, care să susțină în trudele de înfruntat. Din acest punct de vedere, credința migranților este foarte simplă și esențial, se concentrează să găsească în experiența creștină un sprijin pentru a trăi truda de fiecare zi. Pe mine mă impresionează mult faptul de a vedea atâția credincioși foarte participanți la viața Bisericii. A vedea bisericile pline mereu, când sunt celebrările și părinții care doresc să comunice și să transmită credința propriilor copii. Precum și o implicare foarte puternică de voluntariat, disponibilitatea de a face cateheza, de a se întâlni și dincolo de momentul propriu al celebrării euharistice. Toate sunt semnele unei credințe vii care vrea să găsească în Biserică o casă cu ușile deschise. O casă în care să se poată regăsi pe ei înșiși, deci să găsească și propria identitate și pe de altă parte să găsească și forța de a trăi cu seninătate relațiile cu toți. Aceasta este imaginea unei case cu ușile deschis în care să găsească îmbrățișarea comunității creștine, dar și forța pentru a trăi în relații bune cu toți cei cu care se trăiește zilnic. (material Vatican News, tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro)
