Ziua Mondială a Bolnavului la Cluj-Napoca
13.02.2023, Cluj (Catholica) - În Duminica Fiului risipitor, 12 februarie 2023, la Catedrala „Schimbarea la Față” din Cluj-Napoca s-a celebrat în mod solemn, la nivelul Eparhiei de Cluj-Gherla, Ziua Mondială a Bolnavului – care se celebrează în Biserica Catolică la 11 februarie – data primei apariții a Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes. Preasfinția Sa Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla a avut alături, la masa sfântului altar, pe pr. Daniel Avram din Curia episcopală; pr. Anton Crișan, rector al Catedralei; pr. Iosif Irimie și pr. Teodor Lazăr, preoți ai catedralei. Au diaconat dc. Lucian Ovidiu Marișca, cancelar eparhial, și dc. medic Petre Mureșan.
A fost de față prof. dr. Ioan Ștefan Florian, medic neurochirurg, care, la fel ca la majoritatea edițiilor precedente ale celebrării în catedrala clujeană a Zilei Mondiale a Bolnavului, a rostit un cuvânt din partea Asociației Medicilor Catolici din România. Au participat, ca invitați, medici, profesori universitari și personal din domeniul sanitar și, în număr mare, credincioși care, chiar dacă mai mult sau mai puțin, cu toții au nevoie de îndurarea lui Dumnezeu spre a dobândi sănătatea trupească și sufletească, pentru ei și pentru cei pe care îi au în rugăciunile lor. Au fost de față și persoane consacrate, surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare și surori din Congregația Maicii Domnului.
Răspunsurile liturgice și cântările la Sfânta Împărtășanie au fost oferite, la fel ca în multe momente importante din viața Bisericii, de Corul „Angeli” dirijat de prof. Angela David, cor care, începând din această duminică a perioadei Triodului, a devenit din corul bisericii Bob cor al Catedralei „Schimbarea la Față”. Preasfinția Sa Claudiu a anunțat existența, din nou, a unui cor al Catedralei episcopale – prin asumarea acestui rol de către Corul „Angeli”, veste pentru care și-a exprimat bucuria și binecuvântarea.
În cuvântul de învățătură, Preasfinția Sa Claudiu a exprimat „recunoștința și apropierea Bisericii pentru toți cei care se ocupă de viața umană, fiindcă o viață umană este sacră. Și momentul acesta de celebrare gândit în Biserica Catolică este propus tocmai în acest sens: pentru a vedea felul în care Biserica poate susține – poate fi aproape -, bineînțeles, în primul rând prin rugăciune, dar și în alte feluri, de această zonă care protejează viața”. A amintit că un criteriu principal al Judecății lui Dumnezeu, al „Înfricoșătoarei Judecăți”, se referă la „legătura de iubire cu Dumnezeu și cu aproapele, fiindcă tot ceea ce Dumnezeu ne va întreba, ne întreabă acum: dacă cineva are nevoie de o bucată de pâine și ne gândim la el, dacă e însetat și îi întindem un pahar cu apă, dacă e bolnav și încercăm într-un fel sau altul, fiecare după misiunea noastră, să fim aproape de el”.
Pentru că, a arătat Episcopul, „în lumea în care trăim, chiar fiind înconjurați de oameni, câteodată simțim că «nu avem oameni», că nu avem pe cineva aproape de noi. În acest context, Evanghelia de astăzi încearcă să corecteze imaginea de multe ori greșită pe care o avem despre Dumnezeu și imaginea oamenilor, a celor din jurul nostru. Și regăsim o imagine a lui Dumnezeu de multe ori mult diferită de cea pe care credem că o avem, sau că am căpătat-o în viața noastră de credință”. Ierarhul a evidențiat că există tendința de a-l privi pe Dumnezeu ca pe o „entitate superioară, care nu face altceva decât să ne controleze, să contabilizeze greșelile noastre” sau „ca pe un stăpân exigent”. „Ori Evanghelia de astăzi ne prezintă o imagine cu totul diferită a lui Dumnezeu. Și pentru a înțelege și mai bine, merită să ne gândim la momentul pe care îl trăim: perioada Triodului, în care este inclusă și perioada Postului Mare, un timp de convertire, de pocăință”. Iar convertire, pocăință „înseamnă a ne schimba nu doar obișnuințe exterioare, ci a ne schimba mintea și inima”.
„Evanghelia «Fiului risipitor» ne vorbește despre un lucru atât de simplu” și, de fapt, „pilda nu este despre fiul risipitor, ci despre fiul cel mare”. Pentru că fiul cel mare refuză să intre la banchetul Tatălui. El se simte nedreptățit, deoarece se consideră superior fiului care a păcătuit și s-a întors. Iar această atitudine, a atenționat Preasfinția Sa Claudiu, se regăsește și la creștinii de azi. De aceea este nevoie de convertire, care înseamnă „în primul rând să îl vedem pe Dumnezeu ca pe un Tată iubitor, gata să ierte, așa cum îl iartă pe fiul risipitor, fără să pună întrebări, fără să pună condiții. Este suficient ca fiul cel mic să se întoarcă la casa Tatălui” și, fără să apuce să spună vreun cuvânt, „Tatăl îl îmbrățișează”. Să înțelegem deci că „Dumnezeu nu este un stăpân nemilos, nici un contabil care caută fiecare greșeală și fiecare păcat al nostru, ci este un Tată iubitor. Și înțelegem, de asemenea, că cei de lângă noi nu sunt rivali, concurenți, că nu e un concurs” ci „suntem cu toții niște păcătoși iertați, beneficiari ai îndurării lui Dumnezeu, ai iubirii lui Dumnezeu, în fiecare clipă”.
Preasfinția sa Claudiu a îndemnat la a-i mulțumi lui Dumnezeu pentru o asemenea iubire, la a conștientiza darurile Sale, iubirea Sa concretă, „grija pe care ne-o poartă” în fiecare zi, chiar în lucruri ce par banale, precum a avea cele necesare, a avea un adăpost, a fi feriți de război, de cutremure, de frig și de foame, de boli. Și, a adăugat, „să nu fie nevoie” de toate acestea pentru „a ne aduce aminte de Dumnezeu”, pentru a-i primi iubirea milostivă. Cu toții „suntem doar păcătoși iertați. Suntem în poziția fiului cel mic” care trebuie să își vină în sine. „Atunci când plecăm de la Tatăl, de fapt, plecăm de la noi înșine. Atunci când ne îndepărtăm de Dumnezeu, ne îndepărtăm de noi înșine, fiindcă Dumnezeu este în inima noastră – ne spune Sfântul Pavel că suntem «temple ale Spiritului Sfânt». Iată de unde noblețea misiunii de a fi aproape de viața umană, de a o proteja, de a o vindeca”. Preasfinția Sa Claudiu a încheiat repetând esența cuvântului de învățătură: „Toată convertirea noastră trebuie să se traducă în iubirea față de Dumnezeu și față de aproapele.”
