Papa are încredere în „înțelepciunea umană” pentru a opri escaladarea războiului (II)
04.11.2023, Vatican (Catholica) - Pentru Papa Francisc escaladarea mondială a războiului izbucnit în Israel și Palestina „este o posibilitate”, dar speră să nu se întâmple având încredere în „înțelepciunea umană”. A spus aceasta în cursul interviului lung cu directorul de la Tg1, Gian Marco Chiocci, transmis în seara de miercuri, 1 noiembrie 2023, pe RaiUno. Redăm ultima parte a interviului , tradus de pr. Mihai Pătrașcu pentru Ercis.ro.
Sinodul și celibatul
Pentru Papa Francisc rezultatul Sinodului despre sinodalitate a fost „pozitiv. S-a vorbit despre toate cu toată libertatea. Și acesta este un lucru frumos și s-a reușit să se facă un document final, care trebuie studiat în această a doua parte pentru următoarea ședință din octombrie, ca acela despre familie, și acesta este un Sinod în două etape. Cred că am ajuns tocmai la acel exercițiu al sinodalității pe care Sfântul Papă Paul al VI-lea l-a voit la sfârșitul Conciliului, pentru că își dăduse seama că Biserica din Occident pierduse dimensiunea sinodală pe care în schimb o au orientalii.”
Răspunzând la o întrebare despre celibatul preoților, explică: „Este o lege pozitivă, nu este o lege naturală: preoții din Bisericile catolice orientale se pot căsători și în schimb în cele occidentale există o disciplină din secolul al XII-lea, cred, când a început celibatul. Dar este o lege care poate fi eliminată, nu există problemă. Nu cred că ajută. Pentru că problema este alta. Nu ajută. Este adevărat că ar elimina un lucru foarte urât pe care îl au unii preoți: sunt «holtei». Nu știu dacă se spune așa în italiană, acea spiritualitate de holtei. Preotul trebuie să fie părinte, trebuie să fie inserat într-o comunitate. Uneori, acest lucru mă preocupă mult, atunci când preotul se privește pe sine însuși înăuntru și își face o figură de sacru. Asta nu îmi place, pentru că pierde contactul. Îmi amintesc că odată am găsit unul de 65 de ani, cred, paroh a trei sate de la munte, fiecare sat cu cinci sute de suflete. I-am spus, dar cum faci aceasta? Tu îi cunoști pe oameni? A zâmbit și a spus: «cunosc și numele câinelui oamenilor». Acești preoți care sunt inserați, adevărați părinți ai comunității. Când preotul devine un pic «rafinat», pierdem.”
Cu privire la tema cuplurilor homosexuale, răspunde: „Când eu spun toți, toți, toți, sunt persoanele. Biserica primește persoanele, pe toți și nu se întreabă cum ești. Apoi înăuntru fiecare crește și se maturează în apartenența sa creștină. Este adevărat că astăzi este un pic la modă a vorbi despre aceasta. Biserica îi primește pe toți. Altceva este atunci când există organizații care vor să intre. Principiul este acesta: Biserica îi primește pe toți cei care pot să fie botezați. Organizațiile nu pot să fie botezate. Persoanele, da.”
Abuzurile în Biserică și în afară
Pontiful, în interviul cu directorul de la Tg1, a explicat după aceea că a continuat opera Papei Benedict al XVI-lea. „S-a făcut multă curățenie. Toate erau cazuri de abuzuri și chiar unii din Curie au fost trimiși. A fost curajos Papa Ratzinger în aceasta. A luat în mână acea problemă și a făcut atâția pași și apoi a încredințat-o pentru a termina. Asta merge înainte. Abuzul, fie de conștiință, fie sexual, fie de orice altceva, nu trebuie tolerat. Este contrar Evangheliei, Evanghelia este slujirea, nu abuzul, și noi vedem atâtea episcopate care fac o muncă frumoasă pentru a studia abuzurile sexuale, dar și pe celelalte. Noi nu avem cultura de a lucra împotriva abuzurilor: de exemplu, statistica pe care am primit-o de la o entitate internațională care lucrează asupra acestui lucru, de la 42 la 46% dintre abuzuri sunt în familii sau în cartiere și oamenii au obișnuința de a acoperi totul. Este urât acest lucru, este urât.” Papa recunoaște că Biserica a făcut mult pentru lupta împotriva pedofiliei, „dar mai este mult de făcut”.
Momentul cel mai dificil și Biserica din viitor
La întrebarea despre care a fost cel mai dificil moment al pontificatului, Papa răspunde: „Poate că a fost dificil și dur atunci când a trebuit să mă pun împotriva războiului sirian, acel lucru pe care l-am spus în piață. Nu știam ce să fac, era foarte dificil. Nu eram obișnuit cu un lucru de acest fel, precum și frica de a greși și de a face rău. A fost dificil. Au exista și momente ușoare și mai puțin ușoare. Dar întotdeauna Domnul m-a ajutat să rezolv, sau cel puțin să am răbdare, să așteptă pentru a rezolva”. Și cât privește Biserica după pontificatul său, afirmă: „Domnul știe aceasta, dar mereu există melancolia trecutului. Asta vine. Un lucru prezent în instituții, precum și în Biserică. Sunt cei care vor să se întoarcă , sunt «cei care se dau înapoi». Care nu acceptă ca Biserica să meargă înainte, ca să fie pe cale. Pentru că Biserica este mereu pe cale, trebuie să crească.”
„Și chiar modul de a fi Biserică trebuie să crească cu cele trei principii atât de frumoase ale lui Vincențiu de Lérins, acel părinte din secolul al V-lea, trebuie să crească din rădăcini. Din rădăcină așa cum seva în copac crește astfel, dar mereu alipit de rădăcină, o Biserică ce se dezlipește de rădăcini merge înapoi și pierde acest suc al tradiției sănătoase, care nu este un conservatorism, nu. Tradiția înseamnă a crește. Și trebuie să meargă înainte. Să ne gândim, de exemplu, la pedeapsa cu moartea. Astăzi se spune că pedeapsa cu moartea nu este morală. Se crește și în sclavie. Odinioară sclavii erau normali. Astăzi nu sunt normali. Crește și conștiința morală. Posesia de arme atomice.” La întrebarea despre ce anume îi provoacă frică, Papa răspunde: „Micile frici vin. Că se întâmplă aceasta sau astalaltă. Războiul din Țara Sfântă îmi provoacă frică. Acești oameni cum vor termina această istorie. Dar se rezolvă în fața Domnului. Nu că ar pleca fricile. Dar rămân în mod uman, să spunem așa. Acest lucru este bun, a avea frici.”
Răspunzând la întrebarea despre faptul că unii îl definesc „un Papă de stânga”, a spus: „Mie nu îmi place acest de dreapta, stânga. Sunt calificări care nu sunt reale. Adevăratele calificări sunt: este coerent, nu este coerent? Lucrurile pe care le propune sunt coerente cu rădăcinile sau sunt lucruri stranii. Gândiți-vă că Sfântului Papă Paul al VI-lea i-au spus în toate felurile, pentru că a fost un inovator. Și el nu avea nimic de stângist, de comunist. Dacă sunt aceste calificări un pic la îndemână. Da, știu, dreapta, stânga, nu este ușor de a înțelege ce înseamnă.”
„Voi merge la Dubai pentru COP28”
„Da, voi merge la Dubai. Cred că voi pleca pe 1 decembrie până pe 3 decembrie. Voi sta trei zile acolo. Îmi amintesc că atunci când am mers la Strasbourg, la Parlamentul European, și președintele Hollande a trimisă o pe ministrul mediului, Ségolène Royal ca să mă primească și ea m-a întrebat: «Dar Dvs pregătiți ceva despre mediu? Faceți aceasta înainte de întâlnirea de la Paris.» Eu am chemat câțiva oameni de știință aici, care s-au grăbit, a ieșit Laudato si’, care a apărut înainte de Paris. Și întâlnirea de la Paris a fost cea mai frumoasă dintre toate. După Paris toți au mers înapoi și este nevoie de curaj pentru a merge înainte în aceasta. După Laudato si’ au cerut întâlnire cinci funcționari importanți în domeniul petrolier. Toți pentru a se justifica… este nevoie de curaj. O țară care este o insulă în Oceanul Pacific cumpără terenuri în Samoa pentru a se muta acolo, pentru că în douăzeci de ani nu vor mai exista, deoarece marea crește. Dar noi nu credem aceasta. Încă mai avem timp pentru a ne opri. Este în joc viitorul nostru. Viitorul copiilor noștri și al nepoților noștri. Este nevoie de un pic de responsabilitate. Mie îmi place să vorbesc despre pescarii din San Benedetto del Tronto. Tineri buni au venit să mă viziteze și să îmi spună că nu știu câte tone de plastic adună și nu le aruncă din nou în mare. Pierd bani pentru a aranja și a curăța un pic marea. Noi am fost urâți cu păzirea creației.”
Papa Francisc a destăinuit și că a fost ultima dată la mare, care îi „place mult”, în 1975. Și a amintit că înainte de a descoperi vocația sa călugărească a fost logodit cu „o tânără foarte bună. Lucra în cinema. Era bună. Apoi am reîntâlnit-o ca Arhiepiscop de Buenos Aires, într-o parohie cu soțul, copiii.”
Credința și sănătatea
La întrebarea dacă a șovăit vreodată credința sa, Papa răspunde: „În sensul de a o pierde, nu. Dar în sensul de a nu o simți și de a merge pe cărări întunecate: unde se află Domnul? Se simte că Domnul se ascunde, unde se află el singur? Sau noi mergem înapoi și ne îndepărtăm de el. Și tu unde te afli, Doamne? Și de ce nu rezolvi aceasta? Și tu îl auzi pe Domnul care îți spune înăuntru, pentru că nu am bagheta magică. Domnul nu este Mandrake, nu. Este altceva.” În timp ce despre sănătatea sa spune: „Am problema genunchiului care se îmbunătățește. Acum pot să merg bine și apoi am avut două intervenții la burtă: prima pentru o colită în colonul transversal, mi-au scos o bucată și apoi se întâmplă ceea ce se întâmplă când îți deschid burta. Și ultima a făcut intervenția. Au spălat, eu am văzut filmarea. Lipsa săpunului, numai. Spălau aderențele. Și acum mă simt foarte bine. Pot să mănânc de toate.”
„Între Maradona și Messi îl prefer pe Pelé”
În sfârșit, Papa răspunde la întrebarea despre preferința sa între cei doi mari jucători argentinieni, Maradona și Messi. „Eu voi spune un al treilea. Pelé. Sunt cei trei pe care i-am urmărit. Maradona ca jucător un mare, un mare. Dar ca om a eșuat. Sărmanul a alunecat în curtea acelora care îl lăudau și nu îl ajutau. A venit să mă viziteze aici în primul an de pontificat și apoi sărmanul a avut sfârșitul. Este curios: atâția sportivi sfârșesc rău. Și din box. Messi este foarte corect. Este un domn. Dar pentru mine dintre acești trei, marele domn este Pelé. Un om cu o inimă. Eu am vorbit cu Pelé, odată l-am întâlnit într-un avion când eram la Buenos Aires, am vorbit. Un om de o umanitate așa de mare. Cei trei sunt mari. Fiecare cu specialitatea sa. Messi este bun în acest moment. Și Pelé era bun.”
