Întâlnirea la Roman a comunităților locale din Moldova ale Mișcării Focolarelor
07.04.2025, Iași (Catholica) - În acest timp de pregătire pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului, familia Operei Mariei a organizat sâmbătă, 5 aprilie 2025, la Institutul Teologic Romano-Catolic Franciscan din Roman, întâlnirea comunităților locale din Moldova, sub motoul „Împreună-i mai frumos!”, pentru a medita tema: „Isus Părăsit – Isus Înviat”. Copii, tineri și adulți din zona Moldovei: Valea Mare, Horgești, Bacău, Roman și împrejurimi, Huși, Iași, am ajuns la Roman, bucurându-ne de darul revederii, dar și al întâlnirii unor persoane noi. Totodată ne-am bucurat de prezența și însoțirea spirituală a pr. Iosif Dămătăr și a pr. Ioan Bișog, pe tot parcursul întâlnirii noastre.
După cântecul introductiv, am urmărit un scurt film despre începuturile Mișcării Focolarelor, despre idealul unității descoperit de Chiara Lubich și despre cum iubirea lui Isus a lucrat în inimile oamenilor, răspândind această operă în toată lumea, prin trăirea Evangheliei și a comuniunii cu ceilalți. Fascinați de activitatea Chiarei și a întregii mișcări, realizată în unitate cu Isus, am ascultat câteva împărtășiri însoțite de colaje cu fotografii, de la ultimele activități locale: întâlnirea copiilor la Valea Mare, întâlnirea tinerilor gen3 la Sfântu Gheorghe și cea a familiilor la Borsec. De asemenea, ne-am bucurat și de împărtășirile referitoare la întâlnirile despre Cuvântul vieții, care au avut loc la Huși, Roman și Iași.
În a doua parte a dimineții ne-am apropiat mai mult de imaginea lui Isus Părăsit, cu ajutorul unui text-dialog, preluat de la o întâlnire organizată la Loppiano, 1 noiembrie 2024. Pornind de la ultimele cuvinte spuse de Isus pe cruce: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” (Matei 27,46; Marcu 15,34), am încercat să medităm mai profund la părăsirea lui Isus de către Tatăl. Apoi am reflectat și la cuvintele Chiarei Lubich care spunea: „Dacă durerea cea mai mare a lui Isus a fost abandonarea de către Tatăl Său, noi îl alegem ca ideal al nostru și îl urmăm în acest fel.” Astfel, Isus Părăsit a devenit pentru Chiara și pentru toate focolarinele care au urmat-o centrul vieții lor, alături de trăirea Evangheliei. Pentru noi, Isus părăsit poate fi strigătul nostru de durere interioară, al sufletului, sau strigătul de durere al celorlalți. De aceea, am încercat să răspundem, în scris, la întrebarea: „Care sunt durerile din viața mea și din jurul meu?”
Apoi, provocați de textul din Scrisoarea Sfântului Paul către Romani 7,15-25, am meditat la Isus care a murit pentru noi, pentru păcatele noastre și ne-a răscumpărat pe toți. Ne-am gândit la durerile noastre pe care le înfruntăm și la faptul că aceste tristeți au fost îmbrățișate toate de Isus Părăsit, care le-a învăluit în dragostea Sa, până la abandon. Isus a făcut toate acestea pentru noi, iar fiecare dintre noi trebuie să facă partea sa: să îl recunoaștem pe Isus Părăsit în noi, în cel de lângă noi și să îl îmbrățișăm, asemenea Fericitei Chiara Luce, o tânără gen2 din mișcare, care la vârsta de 18 ani a fost diagnosticată cu tumoare osoasă. După un timp de tăcere, ea l-a acceptat și l-a iubit pe Isus Părăsit, trăind restul vieții și toate suferințele primite, cu seninătate și iubire.
În ultima parte a meditației, ne-a încurajat gândul Chiarei Lubich, „de a merge dincolo de rană”: să nu rămânem blocați în Isus Părăsit. Să intrăm în El, dar și să ieșim cu El. Când trăim astfel cu Isus Părăsit, atunci experimentăm că în El este puterea Celui Înviat și trecem cu El de la abandon la înviere. Cu aceste trăiri în suflet, am ascultat și câteva experiențe referitoare la Isus Părăsit, din viața unor membri ai mișcării. În tot acest timp de meditație, copiii, coordonați de câteva membre și simpatizante din Opera Mariei, au avut momentele lor de reflecție, printr-un program adaptat vârstei lor, dar și jocuri care i-au ajutat să se cunoască mai bine și să se bucure împreună. Astfel, ei au împărtășit faptele bune, dar au mers mai în profunzime, pentru a înțelege mai bine secretul crucii care ne ajută să purtăm bine durerile personale și astfel să fim revoluționarii lui Isus.
La atelierul „Secretul crucii”, fiecare copil a pictat pe o cruce de carton pete negre care reprezentau lucruri negative (supărarea adusă părinților, colegilor, fraților, minciuni, nescrierea temelor etc.), încercând să răspundă la întrebările: Cum s-ar putea șterge aceste pete negre? Suntem noi capabili? Răspunsul a fost: Nu, doar Isus poate șterge cu iubirea Lui, iertarea și milostivirea Lui. Apoi au acoperit petele negre cu inimioare, care reprezintă iubirea lui Isus. Totodată au ascultat un text al Chiarei Lubich despre secretul crucii, când înmânează copiilor stindardul ei: Isus Părăsit. Programul copiilor a cuprins și un atelier de Paște, unde fiecare a pictat un ghiveci pe care l-a umplut cu pământ și a semănat grâu. De asemenea, au pictat un miel din ipsos, simbolul Învierii lui Isus, și ouă de Paști.
După toate aceste momente profunde de meditație, reflecție personală și în comuniune cu ceilalți, am participat cu toții la Sfânta Liturghie, punctul culminant al întâlnirii noastre, în care l-am regăsit pe Isus Părăsit și jertfit pentru noi. La predică, pr. Iosif ne-a invitat să reflectăm mai mult la ce fel de creștini suntem: de fiecare zi, de duminică sau doar de sărbători, și ne-a îndemnat să trăim cu curaj toate încercările acestei vieți, asemenea Fericitei Chiara Luce care l-a primit și l-a acceptat cu iubire pe Isus Părăsit în viața ei. Un ultim moment de rugăciune a fost Calea Sfintei Cruci, organizată în aer liber și coordonată de pr. Iosif. Cu pacea în inimi și prezența lui Isus primit în Euharistie, am meditat stațiunile pătimirii și morții lui Isus, cu ajutorul textelor citite de copii, tineri și adulți. Au fost momente de har și de pătrundere tot mai mult în misterul lui Isus Părăsit și Înviat.
Mulțumim din inimă familiei Operei Mariei care a organizat această frumoasă întâlnire, mulțumim preoților care ne-au însoțit pe tot parcursul zilei, dar și pr. decan Sebastian Bilboc care s-a alăturat pentru câteva momente programului nostru. Mulțumim părinților franciscani care ne-au găzduit cu multă bucurie ca de fiecare dată, mulțumim tuturor persoanelor care au pregătit platouri gustoase pentru agapa fraternă și tuturor participanților pentru timpul ales să îl petreacă împreună cu Isus și în comuniune cu ceilalți, simțind cu toții că, împreună cu cei de lângă noi, totu-i mai frumos. Dumnezeu să îi binecuvânteze și să îi răsplătească pe toți cu harurile Sale! (Cristina Budău pentru Ercis.ro)
