Josef Lenzenweger ș.a., coord.: Istoria Bisericii Catolice

21.05.2025, Iași (Catholica) - La Editura Sapientia din Iași a apărut recent cartea: Istoria Bisericii Catolice, scrisă sub coordonarea prof. Josef Lenzenweger, Peter Stockmeier, Johannes B. Bauer, Karl Amon, Rudolf Zinnhobler. Cartea apare în colecția „Istoria Bisericii”, în formatul 17×24, are 642 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din țară la prețul de 80 lei.

Ideea acestei Istorii a Bisericii Catolice s-a născut în urma unei întâlniri care a avut loc la Graz, în zilele de 8 și 9 octombrie 1979, organizată de Asociația profesorilor de istorie bisericească din cadrul facultăților și colegiilor teologice din Austria, specialiștii prezenți subliniind necesitatea publicării unei Istorii a Bisericii care să fie utilă deopotrivă profesorilor și studenților. Este absolut necesar, spuneau ei, să se pună la dispoziția studenților la teologie un manual care să le permită să se pregătească mai ușor pentru examene și, în același timp, să ofere informații fiabile pentru cei interesați de istoria Bisericii.

Timpul care a trecut de la prima discuție despre necesitatea unui astfel de demers arată clar dificultățile și complicațiile pe care le implică colaborarea mai multor autori. A fost nevoie de multe ore de schimburi de opinii și, mai ales, de coordonarea moderatorilor, pentru ca diferitele contribuții să intre pe făgașul dorit. Colaborarea răbdătoare și înțelegătoare a permis ca lucrarea să fie în cele din urmă încununată de succes. Armonizarea practicată a respectat însă în permanență „manuscrisul” fiecăruia dintre colaboratori.

Istoria Bisericii privește în primul rând trecutul, cu multiplele forme sub care se prezintă creștinismul, și pune în același timp în lumină elementele sale esențiale. Pe parcursul prezentării, va reieși în mod clar legătura indisolubilă a Bisericii cu timpul și spațiul, respectiv cu condițiile existenței umane, asupra căreia a atras atenția, în mod special, gândirea modernă. De fapt, omul nu împarte cu nicio altă specie componenta istorică a vieții sale, și în această realitate istorică se înscrie, fără îndoială, și decizia sa de a crede. Această credință care i-a determinat pe ucenici să îl urmeze pe Isus din Nazaret continuă să fie obligatorie ca eveniment fundamental de început, și reprezintă, dincolo de elementele sociologice, instituționale și culturale, principiul călăuzitor al Bisericii în istorie. Mai ales în Antichitate, istoria Bisericii se prezintă ca o istorie a credinței.

Abordarea noastră respectă împărțirea, adesea criticată, dar încă utilizată, în: Antichitate, Ev Mediu și Epoca modernă, evident cu flexibilitatea necesară în alcătuirea anumitor capitole. În studiul fiecărei epoci, s-a ținut cont nu numai de evoluția internă, ci și de cea externă a Bisericii. Din acest motiv, nu a putut fi trecută cu vederea istoria constituirii Bisericii, a ordinelor, a congregațiilor religioase, a misiunilor și a vieții intraecleziastice, adică a pietății și a cultului.

Scriind o istorie a Bisericii, suntem pe deplin conștienți de „bifacialitatea lui Janus” (cu una dintre fețele lui privind spre trecut, cu cealaltă spre viitor, respectiv spre Răsărit și Apus), și care să fie sustenabilă din punct de vedere științific. Lucrarea utilizează metoda istoriografiei exacte și încearcă să ajungă la sola et plena veritas, în sensul considerațiilor făcute de Leon al XIII-lea cu ocazia deschiderii Arhivelor Vaticanului, cu mai bine de un secol în urmă. Dar istoria Bisericii este, în același timp, o disciplină teologică, deoarece principala orientare pentru istoricul Bisericii este mesajul lui Cristos. Legătura sau separarea de acest mare program conținut în predica lui Isus rămâne decisivă. Ca urmare, istoria Bisericii își păstrează locul de onoare în grupul disciplinelor teologice. Împreună cu Noul Testament, ea constituie una din „științele fundamentale” ale teologiei, din care se poate și trebuie să se extragă continuu noi cunoștințe pentru Ecclesia semper reformanda. Trebuie să ținem cont de acest fapt atunci când comparăm mesajul original cu viața Bisericii. Fără Istoria Bisericii, Dogmatica și Teologia morală rămân sterile, pentru că atât afirmațiile, cât și răspunsurile lor sunt condiționate de istorie.

Toate acestea înseamnă că istoria Bisericii nu se poate mulțumi numai cu obiectivul de a răspunde unui scop apologetic: Veritas liberabit vos. Și nici nu se poate limita la a prezenta anumite evenimente istorice ca fiind o acțiune a lui Dumnezeu sau ca o judecată divină. Acest lucru ar depăși posibilitățile istoricului Bisericii. Istoria Bisericii nu poate fi comprimată într-o schemă istorică a mântuirii. După cum a subliniat deja Toma de Aquino (Comm. in IV libros Sententiarum 43, 3, 2 ad 3), pe acest teren nu există loc decât pentru ipoteze. De asemenea, o asumare necritică a unor imagini semnificative aplicate Bisericii, cum ar fi, de exemplu, „poporul lui Dumnezeu” sau „trupul lui Cristos”, ar putea limita în mod nejustificat studiul istoric. În această privință, este clar că și Istoria Bisericii trebuie să combine, într-un raport dialectic, faptele obiective și interpretarea subiectiv-istorică a acelorași evenimente în lumina credinței. În același timp, ea trebuie să se implice în mod clar pentru a pune în lumină forțele care acționează în spatele evenimentelor și al fenomenelor.

Orice unilateralitate trebuie evitată prin căutarea obiectivității, din moment ce suntem pe deplin conștienți de faptul că istoria Bisericii Catolice nu este nici un marș din triumf în triumf, dar nici un șir nesfârșit de scandaluri. Da, Biserica noastră este în același timp o Ecclesia sanctorum et peccatorum; este Biserica ce avansează pe drumurile lungi și prăfuite ale istoriei în mijlocul a numeroase manifestări și contradicții interne. Dar un lucru este, de asemenea, clar: credința în Isus din Nazaret a rămas fundamentul comun al tuturor Bisericilor creștine. Chiar și în afara Bisericii Catolice „există numeroase elemente de sfințire și de adevăr, care, fiind daruri proprii ale Bisericii lui Cristos, duc spre unitatea catolică” (Conciliul al II-lea din Vatican, Lumen gentium I, 8). Desigur, într-o prezentare istorică a Bisericii Catolice nu este întotdeauna posibil să fie evidențiate în mod adecvat toate aceste elemente.

Lucrarea noastră se vrea, fără îndoială, o contribuție și la preocuparea ecumenică, chiar dacă scopul său principal este o expunere a istoriei Bisericii Catolice. În această privință, istoria Bisericii Antichității se prezintă ca o istorie a creștinismului în integralitatea sa. Ignațiu de Antiohia (Smyrn. 8,2) a definit deja orizontul unei astfel de viziuni universale. Autorii care au participat la lucrarea de față au fost pe deplin conștienți de această perspectivă de principiu, evitând, în consecință, orice fel de polemică neobiectivă. Fiind vorba, în primul rând, de un manual destinat studenților, precum și laicilor și preoților interesați de acest subiect, se presupune că aceștia au suficiente cunoștințe privitoare la istoria universală. Bibliografia extinsă oferită în fiecare secțiune permite o ulterioară aprofundare a problemelor respective. (Coordonatorii volumului)