Papa Leon: Să nu ne lăsăm paralizați de dezamăgire
18.06.2025, Vatican (Catholica) - Înainte de a începe audiența generală de miercuri, Papa Leon al XIV-lea a salutat mulțimea adunată în Piața San Pietro din papamobil. Apoi, în cateheza sa, a continuat să reflecteze asupra temei jubileului „Isus Cristos, speranța noastră”, concentrându-se asupra lui Isus vindecătorul. Papa i-a invitat pe toți să „reflecteze asupra momentelor în care ne simțim «blocați» și prinși într-un impas”. A explicat că atunci când speranța pare inutilă și oamenii vor să renunțe, Evanghelia descrie acest lucru prin imaginea paraliziei. Ca exemplu, a recurs la episodul cu Isus care vindecă paraliticul la scăldătoarea Betesda.
Când Isus ajunge la Ierusalim pentru o sărbătoare evreiască, El face prima oprire la o poartă, nu la Templu. La această poartă așteptau toți cei care sperau într-un miracol, pentru a se arunca în bazinul cu apă când acesta era agitat, considerându-se că are puteri tămăduitoare. Dar acest lucru crea o scenă neplăcută, deoarece se isca „o încăierare între săraci”. Oamenii se împingeau, se înghesuiau și încercau să intre primii în apă. Sfântul Părinte a subliniat că Betesda înseamnă „casă a milostivirii” – ceea ce poate reflecta imaginea Bisericii, „unde se adună bolnavii și săracii și unde Domnul vine să aducă vindecare și speranță”.
Isus a întâlnit un om care era paralizat de 38 de ani și se resemnase cu soarta sa. Această dezamăgire, a spus Pontiful, este tocmai ceea ce ne paralizează, deoarece putem „deveni descurajați și risca să cădem în apatie spirituală”. Întrebarea este atunci: „Vrei să te vindeci?” La fel ca paraliticul din Evanghelie, putem rămâne blocați și „dorința de a ne însănătoși poate dispărea”. Ne putem obișnui cu boala noastră și ne putem baza pe alții să aibă grijă de noi. Papa Leon a avertizat că nu trebuie să lăsăm acest lucru „să devină o scuză pentru a evita luarea deciziilor în viața noastră”. Răspunsul paraliticului dat lui Isus arată modul în care omul alege să vadă viața. El susține că nu are pe nimeni care să îl ajute să intre în bazin, „așa că vina nu este a lui, ci a celor care nu l-au ajutat”. Sfântul Părinte a întrebat: „Era adevărat că nu avea pe nimeni care să îl ajute?” Reflectând la învățătura părintelui său spiritual, Sfântul Augustin, Papa Leon a subliniat că paraliticului nu avea nevoie doar de o mână de ajutor, ci de „un om care era și Dumnezeu”.
Isus îl ajută pe om să își schimbe viziunea asupra vieții, de la fatalism – că lucrurile se întâmplă din cauza ghinionului – la responsabilitate personală. Patul său devine un simbol al bolii sale din trecut și al istoriei sale personale. Cu toate acestea, acum omul are capacitatea de a merge și mentalitatea de a-și scrie propria poveste. În încheiere, Papa Leon al XIV-lea i-a încurajat pe toți să îi ceară lui Dumnezeu harul de a recunoaște unde „s-au blocat” și i-a îndemnat să își exprime dorința de vindecare.
