Prima audiență generală a Papei Leon al XIV-lea: Iubirea nu calculează

21.05.2025, Vatican (Catholica) - În prima sa audiență generală ca Suveran Pontif, Papa Leon al XIV-lea a continuat seria jubiliară a Papei Francisc pe tema „Isus Cristos, speranța noastră”. Noul Papă a continuat reflecția predecesorului său asupra parabolelor lui Isus, despre care a spus că „ne ajută să redescoperim speranța, deoarece ne arată cum acționează Dumnezeu în istorie”.
Sfântul Părinte s-a concentrat asupra parabolei semănătorului – „o parabolă cu o poziție cumva unică, deoarece servește ca un fel de introducere pentru toate celelalte”. A subliniat modul în care ea dezvăluie cum comunică Isus și ne poate oferi îndrumări cu privire la modul în care să proclamăm Evanghelia astăzi. Deși parabolele sunt luate din viața de zi cu zi, scopul lor este de a transmite ceva mai profund. Ele ne încurajează pe toți „să ne punem întrebări în noi; ne invită să nu ne oprim la aparențe”.
Reflectând asupra narațiunii parabolei, Pontiful i-a îndemnat pe toți să își pună două întrebări: Unde sunt eu în această poveste? Ce spune această imagine vieții mele? În această parabolă a semănătorului, Papa Leon al XIV-lea a explicat că putem vedea puterea lui Dumnezeu și impactul pe care îl are asupra noastră. „Fiecare cuvânt al Evangheliei este ca o sămânță sădită în solul vieții noastre”, a împărtășit el, subliniind că solul nu este doar inima noastră, „ci și lumea, comunitatea, Biserica”. Nu există nici un aspect al vieții care să rămână neatins de Evanghelie.
Oameni din toate categoriile sociale și din toate mediile au venit să îl asculte pe Isus spunând această parabolă. Acest lucru ne arată că „cuvântul lui Isus este pentru toată lumea, dar acționează diferit în fiecare persoană”, ceea ce, după cum a explicat Papa Leon, ne ajută să înțelegem mai bine parabola. Fiecare dintre noi poate desprinde ceva din parabolă, indiferent de situația noastră în viață.
În narațiune, locul în care cad semințele pare să nu fie o preocupare pentru semănător, ceea ce Papa a subliniat că indică modul în care Dumnezeu ne iubește pe fiecare dintre noi. „Suntem obișnuiți să calculăm și să planificăm lucrurile, dar iubirea nu funcționează așa”, a spus el. A subliniat că Dumnezeu „împrăștie sămânța cuvântului Său pe orice fel de sol – adică, în fiecare dintre situațiile noastre”. Fie că o primim cu entuziasm, superficialitate sau teamă, Dumnezeu are încredere că, la un moment dat, sămânța va da roade. Dumnezeu „nu așteaptă ca noi să devenim cel mai bun sol”. Mai degrabă, El ne dă cuvântul Său din nou și din nou, iar cuvântul Său este Isus.
Încheindu-și reflecția, Papa Leon al XIV-lea a meditat la pictura lui Vincent van Gogh, Semănătorul la apus. „Ceea ce mă frapează”, a împărtășit el, „este că în spatele semănătorului van Gogh a pictat grâul deja copt”. A numit acest lucru o imagine a speranței că, într-un fel, sămânța a dat roade. În centrul tabloului se află soarele – nu semănătorul, ceea ce ne amintește că „Dumnezeu conduce istoria, chiar dacă uneori pare distant sau ascuns”. Înainte de a se ruga Tatăl nostru în limba latină, Papa Leon al XIV-lea a amintit de predecesorul său, Papa Francisc, la o lună de la trecerea sa la Domnul. „Și nu putem încheia întâlnirea noastră fără să ne amintim cu atâta recunoștință de iubitul nostru Papă Francisc, care în urmă cu exact o lună s-a întors în casa Tatălui nostru.”