Episcopul Demetriu Radu comemorat la 90 de ani de la moarte
06.12.2010, Rădeşti (Catholica) - Duminică, 5 decembrie 2010, în comunitatea din Rădeşti (Alba), a fost comemorată împlinirea a 90 de ani de la moartea celui mai de seamă fiu al satului, Demetriu Radu (1861-1920), Episcop greco-catolic de Lugoj şi apoi de Oradea Mare, şi membru al primului Parlament al României întregite la 1918. Moartea sa a survenit în atentatul cu bombă din Senatul României din 8 decembrie 1920. Preasfinţia Sa Virgil Bercea, Episcopul eparhial de Oradea, împreună cu un numeros grup de preoţi şi cu studenţii teologi din Oradea, au venit în pelerinaj la Rădeşti pentru a cinsti astfel memoria Episcopului Demetriu Radu, ale cărui rămăşiţe pământeşti se odihnesc în cripta din biserica construită şi sfinţită chiar de el, în satul natal Rădeşti, aflăm de pe BRU.ro.
PS Virgil a fost întâmpinat la capela greco-catolică, aflată încă în construcţie, de pr. Paul Turcu, vicar mitropolitan şi protopop de Teiuş, de pr. paroh Adrian Bişboacă, împreună cu un numeros sobor de preoţi şi mulţime de credincioşi. De aici s-a plecat în procesiune spre căminul cultural unde, pe un altar improvizat, s-a celebrat Sfânta Liturghie, deoarece biserica ctitorită de Episcopul Demetriu Radu este încă în posesia parohiei ortodoxe din localitate. În predica pe marginea textului evanghelic cu vindecarea femeii gârbove, ierarhul a vorbit despre ceea ce înseamnă întâlnirea cu Isus şi vindecarea pe care o aduce sufletelor noastre atingerea Lui. Gârbovia morală şi spirituală, atenţia şi aplecarea permanente doar asupra lumii, asupra pământului dinaintea picioarelor, este cauza pentru care omul nu reuşeşte să realizeze cât de minunată şi de luminoasă este perspectiva cerului, a luminii ce vine de la Isus Domnul şi a vieţii trăite în această lumină. Preasfinţia Sa a evocat în acest context figura şi personalitatea Episcopului Demetriu Radu: cel care nu este gârbovit este drept, în faţa lui Dumnezeu şi în faţa lumii, aşa cum a fost şi acesta: un om drept şi demn!
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Arhiereul a acordat protopopului şi parohului câte o cruce pectorală, în semn de preţuire a angajamentului şi trudei pastorale dedicate comunităţii greco-catolice din Rădeşti. Cei doi preoţi lor au mulţumit oaspeţilor pentru măreţia dată acestei zile şi au prezentat scurte evocări din viaţa tânărului student teolog şi apoi a Episcopului Demetriu Radu. După Sfânta Liturghie a urmat un moment istoric pentru comunitatea greco-catolică: pentru prima dată după zeci de ani, greco-catolicii, clerici şi credincioşi, au putut să se roage pentru sufletul Episcopului Demetriu Radu în biserica a cărui ctitor este, la cripta unde este înmormântat. Acest fapt a fost posibil din bunăvoinţa IPS Andrei, Arhiepiscopul ortodox de Alba Iulia, care a răspuns afirmativ cererii exprimate în acest sens de PS Virgil. Astfel, de la ora 12,30, în impunătoarea biserică ridicată şi sfinţită chiar de Episcopul Demetriu Radu la data de 17 iulie 1910, a fost celebrată slujba parastasului pentru ierarhul ctitor.
Evenimentele comemorative deschise la Rădeşti vor continua miercuri, 8 decembrie, la Oradea. PS Virgil a spus despre acest moment următoarele: „Episcopul Demetriu Radu venea din ‘Capitala jertfelor româneşti’, Blajul, ai cărei Arhierei, formaţi în spiritul Şcolii Ardelene, transmis prin generaţii, au servit cu toată fiinţa lor Biserica şi neamul, uneori cu preţul vieţii. Ori de câte ori facem popasuri pe drumurile istoriei Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Biserica credinţei noastre, ne întâmpină jertfa. Jertfă este şi moartea tragică a Episcopului Eparhiei de Oradea, Demetriu Radu, la 8 decembrie 1920, în Parlamentul României, unde, în calitatea sa de senator de drept, prin profunzimea gândului şi puterea cuvântului, intervenea pentru cauzele drepte şi bune ce trebuiau înfăptuite”.
„La acest ceas aniversar reînvie în mintea noastră imaginea Episcopului care a condus cu credinţă, inteligenţă, curaj, demnitate şi devotament, timp de 17 ani, Eparhia noastră de Oradea. A iubit Biserica Romei, fericit de a fi printre fiii ei ‘după credinţa creştinească ce o mărturisim’. A avut un suflet mare şi cutezător, aşa cum au toţi aceia care iubesc oamenii şi sunt capabili de dăruire. A ctitorit biserici în care să îl lăudăm pe Dumnezeu, să ne găsim un drum, un parcurs al sufletului, pentru a ne desăvârşi ca şi creştini şi oameni. Episcopul Demetriu Radu i-a învăţat pe credincioşii săi adevărurile de credinţă, le-a sfinţit vieţile şi a condus Eparhia cu înţelepciune. Fiinţa lui răspândea lumină şi seninătate, bunătate şi speranţă în bine. Cei care au venit în contact cu Preasfinţia Sa îi rămâneau îndatoraţi ‘de a fi restabilit în ochii lor ideea măreţiei umane’. Episcopul Demetriu Radu rămâne unul din cele mai nobile modele de viaţă. Întregul său mesaj creştin şi uman ajunge până la noi, fiind atât de actual astăzi ca şi în vremea lui.”
Imagini
