Papa Francisc intervievat de locuitorii dintr-o mahala din Buenos Aires

14.03.2015, Vatican (Catholica) - La doi ani de la alegerea sa ca Succesor al lui Petru, Papa Francisc a dat un nou interviu „în toate domeniile”, pentru La Cùrcova News, un ziar născut de puţin timp într-un cartier sărac din Buenos Aires, unul dintre multele cartiere de barăci care sunt semănate în magmaticul „con urban” mitropolitan ce înconjoară capitala argentiniană. Ziarul în care apare ultimul interviu papal a fost inaugurat în decembrie anul trecut şi este publicat de tinerii din Cùrcova, aglomerat-bidonville din departamentul Leòn Suarez, apărut în urmă cu cincizeci de ani în jurul unei gări şi actualmente încredinţat grijii pastorale a pr. Josè Maria „Pepe” di Paola, fiu spiritual al Papei Bergoglio, citim în materialul de pe Ercis.ro.

Din dimineaţa zilei de 9 martie 2015, tinerii şi tinerele din parohia Sfântul Ioan Bosco s-au împânzit în străduţele cartierului cu exemplare de distribuit printre toţi locuitorii. Pentru că, într-un fel, tot cartierul l-a intervievat pe Papa. Un experiment de „interviu papal colectiv” care nu are precedent. Ideea interviului papal, a explicat Alver Metalli, colaborator al Vatican Insider şi inspirator al „ziarului de stradă” din Cùrcova, s-a născut în ianuarie, în curtea unei capele, la sfârşitul unei procesiuni religioase şi cu îndrăzneala favorizată şi de „câteva pahare de vin”. Apoi proiectul a luat formă ca iniţiativă comunitară, cu o grilă de întrebări selecţionate dintre numeroasele idei şi întrebări adunate dintre cei circa şase sute de tineri implicaţi în campusurile de vară ale parohiei. Pr. Pepe Di Paola a fost cel care a înregistrat răspunsurile Papei, când l-a întâlnit la Roma în 7 februarie.

Geneza şi realizarea „anomală” garantează interviului un caracter inimitabil şi surprinzător. Nu există obişnuitele întrebări despre uniunile civile şi despre femeile care ar trebui puse în dicasterele vaticane. Curia este departe, împreună cu chinurile cu privire la „reforma” sa şi la disputele cu privire la IOR. În întrebări apare viaţa reală a tinerilor şi tinerelor din mahalale, temerile lor, dorinţa de a trăi şi de a fi fericiţi care palpită în istoriile lor de marginalitate urbană. „Realitatea”, le repetă Papa Bergoglio şi lor, „se vede mai bine de la periferie decât din centru”, pentru că dacă „ieşim din centru şi ne îndepărtăm de el descoperim mai multe lucruri”. Astfel, de data aceasta mai mult ca oricând, răspunsurile Papei Bergoglio sunt puternice şi merg direct la ţintă. Cu puţine subtilităţi. Materialul de pe Ercis.ro oferă o sinteză a conţinuturilor.

Tinerii-muzeu şi narcocraţia

În cartierele sărace, amintesc intervievatorii, caracatiţa care îi devorează pe tineri este adesea drogul. Papa Bergoglio denunţă fenomenul ca parte a unui „sistem” şi vorbeşte despre „triumfalismul traficanţilor. Aceşti oameni cântă victoria, simt că au învins, că au triumfat. Şi aceasta este o realitate. Există ţări sau regiuni în care totul este supus drogurilor”. Cu privire la tineri, Episcopul de Roma reflectă şi asupra pericolelor realităţii virtuale şi asupra fluxului de informaţii şi conţinuturi vehiculate de reţelele sociale. „Dispunem de o capacitate foarte mare de a reuni informaţii, şi ele ne pot transforma în ‘tineri-muzeu'”, adunători de fluxuri de imagini şi date care asurzesc şi atrofiază simţul critic. „Rodnicia în viaţă nu trece prin acumularea de informaţii sau numai pe drumul comunicării virtuale… Iubirea virtuală nu există. Există declaraţia de iubire virtuală, dar adevărata iubire prevede contactul fizic, concret”.

Credinţa este un dar

„Mă îndurerează mult”, afirmă Papa Francisc, „când întâlnesc un copil care nu ştie să facă semnul crucii. Înseamnă că micuţului nu i-a fost dat lucrul cel mai important pe care un tată şi o mamă pot să i-l dea: credinţa”. „Trebuie să ne obişnuim cu faptul că credinţa nu este un sentiment. Uneori Domnul ne dă harul să o simţim, dar credinţa este ceva mai mult. Credinţa este raportul meu cu Isus Cristos, eu cred că El m-a mântuit. Aceasta este adevărata chestiune cu privire la credinţă. Începe să cauţi acele momente din viaţa ta în care ai fost rău, în care erai pierdut, în care nu îţi ieşea nimic, şi observă cum Cristos te-a mântuit”. „Până la urmă”, repetă Papa, „credinţa este un cadou, nu este o atitudine psihologică. Dacă ţi se oferă un cadou îşi revine să-l primeşti, nu-i aşa?”

A o lua de la început şi vieţile „inutile”

Celui care îl întreabă ce anume face posibilă ridicarea din situaţii individuale şi colective în care totul pare pierdut, Pontiful îi răspunde că „toate persoanele se pot schimba. Chiar şi persoanele foarte încercate, toate. Cunosc câteva care se lăsau duse, îşi iroseau viaţa, şi astăzi s-au căsătorit, au o familie a lor. Acesta nu este optimism. Este certitudine în două direcţii: înainte de toate în om, în persoană. Persoana este imagine a lui Dumnezeu şi Dumnezeu nu dispreţuieşte propria imagine, o răscumpără, găseşte mereu modul de a o recupera când este întunecată. Şi în al doilea rând forţa Duhului Sfânt însuşi este cea care schimbă conştiinţa. Dumnezeu nu îi părăseşte pe copiii Săi”. Despre sine însuşi spune: „Eu am trăit mult timp în mod inutil. În acele momente viaţa nu a fost atât de intensă şi de bogată. Sunt un păcătos ca oricare altul. Numai că Domnul mă face să fac lucruri care se văd; dar de câte ori există oameni care fac binele, atât de mult bine, şi nu se vede”.

A asculta este bine mereu

Solicitat de o întrebare, Papa recunoaşte că are în jurul său persoane care nu sunt de acord cu ceea ce face şi spune, dar adaugă că ” mie nu mi-a făcut niciodată rău a asculta persoanele. De fiecare dată când le-am ascultat, mi-a mers bine. Atunci când nu le-am ascultat, mi-a mers rău. Deoarece chiar dacă nu eşti de acord cu ele, mereu – mereu! – îţi dau ceva sau te pun într-o situaţie care te determină să regândeşti poziţiile tale. Şi acest lucru te îmbogăţeşte”.

Lobby-uri economice şi politica

Celui care îi cere sugestii ce trebuie să fie date politicienilor în anul alegerilor, Papa Francisc, fără a intra în tema conţinuturilor, oferă sfaturi metodologice care se pot referi la contextele şi din alte ţări: cere ca toţi să expună „o platformă electorală clară. Ca fiecare să spună: noi, dacă vom merge la guvern, vom face aceasta şi aceasta. Foarte concret!” Episcopul Romei doreşte mai ales „o campanie electorală de tip gratuit, nu finanţată. Pentru că în finanţarea campaniei electorale intră în joc multe interese care apoi îţi cer socoteală”. Papa admite că este vorba despre o dorinţă ideală şi că în concret „mereu este nevoie de bani pentru afişe, pentru televiziune”. Însă strângerile de fonduri pentru campaniile electorale trebuie în orice caz să se realizeze în manieră transparentă: „Eu, fiind cetăţean, ştiu că finanţez acest candidat cu această sumă clară de bani. Totul să fie transparent şi curat”.

„Frica” de durerea fizică

Celui care îl întreabă când va face prima sa călătorie ca Papă în Argentina, îi confirmă că aceasta se va întâmpla cel târziu în 2016, dar „trebuie găsită unirea cu alte călătorii în alte ţări”. Şi celui care spune că este îngrijorat datorită ştirilor auzite la TV despre „fanatici care vor să vă ucidă”, Papa Bergoglio îi răspunde: „Viaţa este în mâinile lui Dumnezeu. Eu i-am spus Domnului: Tu îngrijeşte-te de mine. Dar dacă voinţa Ta este ca eu să mor sau să-mi facă ceva, îţi cer o singură favoare: să nu mă doară. Pentru că eu sunt foarte fricos faţă de durerea fizică”.

Sursa: Ercis.ro