Ziua liturgică

Ziua de 8 martie 2026 în calendarul liturgic.
Vedeţi şi ziua de ieri sau de mâine. Informaţii preluate via Ercis.ro pentru partea latină.

Pentru ritul latin

† DUMINICA a 3-a din Postul Mare; Sf. Ioan al lui Dumnezeu, călug.
Ex 17,3-7; Ps 94; Rom 5,1-2.5-8; In 4,5-42 (4,5-15.19b-26.39-42);
Daţi-ne apă să bem!
O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului: nu vă împietriţi inimile voastre!
Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
Va deveni în el izvor de apă, care ţâşneşte spre viaţa veşnică.

LECTURA I
Daţi-ne apă să bem!
Citire din cartea Exodului 17,3-7
În zilele acelea, poporul, însetat de apă, murmura împotriva lui Moise şi zicea: "De ce ne-ai făcut să urcăm din Egipt? Ca să ne faci să murim de sete, pe mine, pe fiii mei şi turmele mele?" 4 Moise a strigat către Domnul, zicând: "Ce să fac cu poporul acesta? Încă puţin şi mă vor bate cu pietre". 5 Domnul i-a zis lui Moise: "Treci înaintea poporului şi ia cu tine câţiva dintre bătrânii lui Israel; ia în mână şi toiagul cu care ai lovit râul şi mergi! 6 Iată, eu voi sta înaintea ta acolo, pe stâncă, în Horeb; tu vei lovi stânca şi va ieşi din ea apă şi poporul va bea". Moise a făcut aşa în văzul bătrânilor lui Israel. 7 El a dat locului numele de "Masa şi Meriba" din cauza certei fiilor lui Israel şi pentru că l-au pus la încercare pe Domnul, zicând: "Este oare Domnul în mijlocul nostru, sau nu este?"

Cuvântul Domnului

PSALMUL RESPONSORIAL
Ps 94(95),1-2.6-7abc.7d-9 (R.: cf. 8)
R.: O, de aţi asculta astăzi glasul Domnului: nu vă împietriţi inimile voastre!

1 Veniţi să cântăm cu veselie Domnului,
să strigăm cu bucurie către stânca mântuirii noastre,
2 să mergem înaintea lui cu cântece de laudă
şi în cântări de psalmi să-l preamărim! R.

6 Veniţi să-l adorăm şi să ne plecăm în faţa lui
şi să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,
7abc căci el este Dumnezeul nostru,
iar noi suntem poporul pe care el îl păstoreşte,
turma pe care mâna lui o călăuzeşte! R.

7d O, de aţi asculta astăzi glasul lui:
8 "Nu vă împietriţi inimile ca la Meriba,
ca în ziua de la Massa, în pustiu;
9 acolo m-au ispitit părinţii voştri,
m-au pus la încercare, deşi au văzut lucrările mele!" R.

LECTURA A II-A
Iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat.
Citire din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Romani 5,1-2.5-8
Fraţilor, justificaţi prin credinţă, avem pace de la Dumnezeu prin Domnul nostru Isus Cristos, 2 prin care am obţinut, în credinţă, posibilitatea de a ajunge la acest har în care ne aflăm şi ne lăudăm în speranţa gloriei lui Dumnezeu. 5 Iar speranţa nu înşală, pentru că iubirea lui Dumnezeu a fost revărsată în inimile noastre prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat. 6 Într-adevăr, pe când eram încă neputincioşi, Cristos a murit la timpul hotărât pentru cei nelegiuiţi. 7 De fapt, cu greu moare cineva pentru un om drept. Poate că pentru un om bun ar îndrăzni cineva să moară. 8 Dar Dumnezeu şi-a arătat iubirea faţă de noi prin faptul că, pe când eram încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi.

Cuvântul Domnului

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 4,42.15
Doamne, tu eşti cu adevărat Mântuitorul lumii; dă-mi apa vie, ca să nu mai însetez!

EVANGHELIA*
Va deveni în el izvor de apă, care ţâşneşte spre viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,5-42
În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" 8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. 10 Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie". 11 Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? 12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?" 13 Isus a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică". 15 I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot!" 16 El i-a zis: "Du-te şi cheamă-l pe bărbatul tău şi vino aici!" 17 Femeia a răspuns şi i-a zis: "Nu am bărbat". Isus i-a spus: "Bine ai zis «Nu am bărbat», 18 pentru că ai avut cinci bărbaţi, şi cel pe care îl ai acum nu este bărbatul tău. În privinţa asta ai spus adevărul". 19 Femeia i-a zis: "Doamne, văd că tu eşti profet. 20 Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore". 21 Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! 22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23 Însă vine ceasul - şi acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. 24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". 25 Femeia i-a zis: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate". 26 Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc!" 27 Tocmai atunci au ajuns discipolii lui. Şi se mirau că vorbeşte cu o femeie, dar nimeni nu i-a zis: "Ce cauţi?" sau: "De ce vorbeşti cu ea?" 28 Atunci, femeia şi-a lăsat urciorul, a plecat în cetate şi le-a spus oamenilor: 29 "Veniţi şi vedeţi omul care mi-a spus tot ce am făcut! Oare nu este acesta Cristos?" 30 Ei au ieşit din cetate şi au venit la el. 31 Între timp, discipolii îl rugau: "Rabbi, mănâncă!" 32 Dar el le-a zis: "Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o cunoaşteţi". 33 Aşadar, discipolii ziceau unii către alţii: "Oare i-a adus cineva de mâncare?" 34 Isus le-a zis: "Hrana mea este să fac voinţa celui care m-a trimis şi să împlinesc lucrarea lui. 35 Nu spuneţi voi: «Mai sunt încă patru luni şi vine secerişul»? Iată, eu vă spun, ridicaţi-vă ochii şi priviţi lanurile că sunt albe pentru seceriş! 36 Deja secerătorul îşi primeşte plata şi adună roadele spre viaţa veşnică, pentru ca semănătorul să se bucure la fel cu secerătorul. 37 Căci în aceasta se adevereşte cuvântul: «Unul este semănătorul, altul secerătorul». 38 Eu v-am trimis să seceraţi ceva pentru care nu aţi trudit. Alţii au trudit, iar voi aţi intrat peste truda lor". 39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". 40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".

Cuvântul Domnului

* forma prescurtată:

ACLAMAŢIE LA EVANGHELIE Cf. In 4,42.15
Doamne, tu eşti cu adevărat Mântuitorul lumii; dă-mi apa vie, ca să nu mai însetez!

EVANGHELIA
Va deveni în el izvor de apă, care ţâşneşte spre viaţa veşnică.
Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan 4,5-15.19b-26.39-42
În acel timp, Isus a venit într-o cetate din Samaria numită Sihar, aproape de ţinutul pe care Iacob l-a dat fiului său Iosif. 6 Acolo era fântâna lui Iacob. Atunci, obosit fiind de călătorie, Isus s-a aşezat la fântână. Era pe la ceasul al şaselea. 7 A venit o femeie din Samaria ca să scoată apă. Isus i-a spus: "Dă-mi să beau!" 8 Discipolii lui plecaseră în cetate ca să cumpere de mâncare. 9 Aşadar, femeia samariteană i-a zis: "Cum, tu, care eşti iudeu, ceri să bei de la mine, care sunt o femeie samariteană?" De fapt, iudeii nu aveau legături cu samaritenii. 10 Isus a răspuns şi i-a zis: "Dacă ai fi cunoscut darul lui Dumnezeu şi cine este acela care îţi spune «Dă-mi să beau!», tu ai fi cerut de la el şi el ţi-ar fi dat apă vie". 11 Femeia i-a spus: "Doamne, nici nu ai cu ce scoate apă, iar fântâna este adâncă; de unde deci ai apa vie? 12 Nu cumva eşti tu mai mare decât părintele nostru Iacob, care ne-a dat fântâna şi au băut din ea el, fiii lui şi turmele lui?" 13 Isus a răspuns şi i-a zis: "Oricui bea din apa aceasta îi va fi sete din nou, 14 dar cine va bea din apa pe care i-o voi da eu nu va înseta niciodată şi apa pe care i-o voi da eu va deveni în el izvor de apă care ţâşneşte spre viaţa veşnică". 15 I-a zis femeia: "Doamne, dă-mi această apă ca să nu-mi mai fie sete şi să nu mai vin aici să scot! 19b Doamne, văd că tu eşti profet. 20 Părinţii noştri l-au adorat pe Dumnezeu pe muntele acesta, iar voi spuneţi că la Ierusalim este locul unde trebuie să-l adore". 21 Isus i-a spus: "Femeie, crede-mă că a venit ceasul când nu îl veţi adora pe Tatăl nici pe muntele acesta, nici la Ierusalim! 22 Voi adoraţi ceea ce nu cunoaşteţi. Noi adorăm ceea ce cunoaştem, pentru că mântuirea vine de la iudei. 23 Însă vine ceasul - şi acum este - când adevăraţii adoratori îl vor adora pe Tatăl în duh şi adevăr, căci şi Tatăl astfel de adoratori îşi caută. 24 Dumnezeu este duh şi cei care îl adoră, în duh şi adevăr trebuie să-l adore". 25 Femeia i-a zis: "Ştiu că vine Mesia, care este numit Cristos. Când va veni, el ne va învăţa toate". 26 Isus i-a zis: "Eu sunt, cel care îţi vorbesc!" 39 Mulţi dintre samaritenii cetăţii aceleia au crezut în el pentru cuvântul femeii care a mărturisit: "Mi-a spus tot ce am făcut". 40 Aşadar, când au venit la el, samaritenii i-au cerut să rămână la ei, iar el a rămas acolo două zile. 41 Şi cu mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul lui. 42 Îi spuneau femeii: "Nu mai credem pentru cuvântul tău, căci noi înşine am auzit şi ştim că acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii".

Cuvântul Domnului

Pentru ritul bizantin

DUMINICA a 2-a DIN POST (Vindecarea slăbănogului din Capernaum; Sf. Grigorie Palama). Sf. ep. Teofilact al Nicomediei († 845). G 6; EvÎ 6; Lit Sf Vasile cel Mare.
Ap Evr 1,10-14;2,1-3; Ev Mc 2,1-12.

Evr 1,10-14;2,1-3: Şi: "Întru început Tu, Doamne, pământul l-ai întemeiat şi cerurile sunt lucrul mâinilor Tale;  Ele vor pieri, dar Tu rămâi, şi toate ca o haină se vor învechi;  Şi ca un pe un veşmânt le vei strânge şi ca o haină vor fi schimbate. Dar Tu acelaşi eşti şi anii Tăi nu se vor sfârşi".  Şi căruia dintre îngeri a zis Dumnezeu vreodată: "Şezi de-a dreapta Mea până când voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor Tale"?  Îngerii oare nu sunt toţi spirite slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moştenitorii mântuirii?  Pentru aceea se cuvine ca noi să luăm aminte cu atât mai mult la cele auzite, ca nu cumva să ne pierdem.  Căci, dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri şi orice călcare de poruncă şi orice neascultare şi-a primit dreapta răsplătire,  Cum vom scăpa noi, dacă vom fi nepăsători la astfel de mântuire care, luând obârşie din propovăduirea Domnului, ne-a fost adeverită de cei ce au ascultat-o, 

Mc 2,1-12: Şi intrând iarăşi în Capernaum, după câteva zile s-a auzit că este în casă.  Şi îndată s-au adunat mulţi, încât nu mai era loc, nici înaintea uşii, şi le grăia lor cuvântul.  Şi au venit la El, aducând un slăbănog, pe care-l purtau patru inşi.  Şi neputând ei, din pricina mulţimii, să se apropie de El, au desfăcut acoperişul casei unde era Isus şi, prin spărtură, au lăsat în jos patul în care zăcea slăbănogul.  Şi văzând Isus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!  Şi erau acolo unii dintre cărturari, care şedeau şi cugetau în inimile lor:  Pentru ce vorbeşte Acesta astfel? El huleşte. Cine poate să ierte păcatele, fără numai unul Dumnezeu?  Şi îndată cunoscând Isus, cu spiritul Lui, că aşa cugetau ei în sine, le-a zis lor: De ce cugetaţi acestea în inimile voastre?  Ce este mai uşor a zice slăbănogului: Iertate îţi sunt păcatele, sau a zice: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi umblă?  Dar, ca să ştiţi că putere are Fiul Omului a ierta păcatele pe pământ, a zis slăbănogului:  Zic ţie: Scoală-te, ia-ţi patul tău şi mergi la casa ta.  Şi s-a sculat îndată şi, luându-şi patul, a ieşit înaintea tuturor, încât erau toţi uimiţi şi slăveau pe Dumnezeu, zicând: Asemenea lucruri n-am văzut niciodată.