Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la 86 de ani

13.02.2001, Bucureşti (Viaţa Cultelor) - La 7 februarie curent, la Bucureşti a fost sărbătorit Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române, P.F. Părinte Teoctist Arăpaşu, care a intrat în această zi în al 87-lea an de viaţă. În Catedrala Patriarhală “Sfinţii Împăraţi” a fost celebrată, începând cu ora 10,00 dimineaţa, Sfânta Liturghie, urmată de un Te Deum.

Cuvântul omagial a fost rostit de Î.P.S. Daniel Ciobotea, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a arătat că cei peste 50 de ani de slujire arhierească ai celui aniversat au însemnat tot atâţia ani de dăruire de sine. Mitropolitul Daniel şi-a susţinut aserţiunea menţionând zecile de mii de cărţi religioase tipărite cu binecuvântarea Patriarhului, între care monumentala Biblie de la Bucureşti (1688) – prima traducere integrală în limba română a Sfintei Scripturi – reeditată în 1988, mulţimea bisericilor restaurate chiar în anii comunismului şi cu atât mai mult după 22 decembrie 1989, înfiinţarea în ultimul decenii a noi eparhii, a sute de mânăstiri, a numeroase şcoli teologice, a zeci de institute de asistenţă socială. Prea Fericitul Părinte Patriarh, a mai spus Mitropolitul Daniel, s-a remarcat mai ales ca slujitor al unităţii Ortodoxiei şi al unităţii creştine în general, susţinând comuniunea cu românii din afara graniţelor, relaţiile frăţeşti cu Bisericile Ortodoxe surori, eforturile pe plan mondial pentru realizarea unităţii creştine, fiind primul între Patriarhii ortodocşi care a invitat în ţara sa un Episcop al Romei – este vorba de vizita Papei Ioan Paul al II-lea la Bucureşti în zilele de 7-9 mai 1999.

“Când trecem pragul unui an simţim fie o mustrare de cuget că nu am făcut ce trebuia şi atât cât trebuia, fie mângâiere că ne aflăm alături de cei dragi. Anul acesta trăiesc o experienţă nouă, pentru că văd norul de mărturii din jurul meu îndreptate spre lumina cea cerească a Bisericii noastre”, a spus în cuvântul de răspuns P.F. Pr. Teoctist.

Aniversarea a continuat în reşedinţa patriarhală, unde Întâistătătorul BOR a fost felicitat de şeful statului, preşedintele Ion Iliescu, care l-a asigurat de solidaritatea sa. Mitropolitul Vladimir Cântărean, de la Chişinău, i-a dăruit Patriarhului o icoană a Cuviosului Antipa de la Calapodeşti şi o părticică din fragmentele de moaşte ale acestuia, pe care Mitropolia Chişinăului şi a Republicii Moldova le-a primit anul trecut din Rusia. Mulţumind pentru preţioasele daruri, P.F. Părinte Teoctist l-a rugat pe Mitropolitul Vladimir “ca în limita posibilităţilor, să arate această căldură românilor din Republica Moldova care se găsesc în comuniune cu Biserica mamă”. După cum se cunoaşte, la Chişinău există şi Mitropolia Basarabiei, avându-l în frunte pe Î.P.S. Petru Păduraru şi făcând parte jurisdicţional din Biserica Ortodoxă Română, pe care autorităţile statului nu o recunosc, din motive politice.

Născut la 7 februarie 1915, în satul Tocileni, judeţul Botoşani, şi primind la botez numele Toader, actualul Patriarh a intrat ca frate în schitul Sihăstria Voronei, din acelaşi judeţ, la numai 13 ani. În anii 1932-1940 a urmat cursurile Seminarului Teologic special pentru monahi din Mănăstirea Cernica. La 6 august 1935 a depus voturile monahale la Mânăstirea Bistriţa-Neamţ, primind numele Teoctist; puţin mai târziu a fost hirotonit ierodiacon. În 1940-1944 a urmat cursurile Facultăţii de Teologie a Universităţii din Bucureşti, îndeplinind şi diferite ascultări la birourile Arhiepiscopiei Bucureştilor iar apoi slujind ca diacon în Catedrala Patriarhală. Şi-a luat licenţa în Teologie cu calificativul Magna cum laude în 1945. De la 1 martie acelaşi an va sluji ca preot în Catedrala mitropolitană din Iaşi, unde în 1948 este ridicat la rangul de Arhimandrit.

În perioada 1946-1947 a urmat cursurile Facultăţii de Litere şi Filosofie din cadrul Universităţii din Iaşi. La 28 februarie 1950 Arhimandritul Teoctist a fost ales, de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, Episcop Vicar al Patriarhiei. A fost hirotonit la 5 martie 1950 în treapta de arhiereu. În 1962 a fost ales de către Colegiul Electoral Bisericesc Episcop al Aradului, Ienopoliei şi Halmagiului. Congresul Episcopiei Ortodoxe Române din America l-a ales în 1963 în Episcop de Detroit, SUA, iar Sfântul Sinod a aprobat alegerea şi i-a acordat rangul de arhiepiscop. N-a putut lua în primire conducerea efectivă a episcopiei din SUA şi Canada pentru că autorităţile SUA nu i-au acordat viză de intrare în ţară. La 28 ianuarie 1973 a fost ales Arhiepiscop al Craiovei şi Mitropolit al Olteniei, iar la 25 septembrie 1977 Arhiepiscop al Iaşilor şi Mitropolit al Moldovei şi Sucevei. De la trecerea la cele veşnice a Patriarhului Justin Moisescu, la 31 iulie 1986, şi până la 9 noiembrie acelaşi an a suplinit postul de Arhiepiscop al Bucureştilor, Mitropolit al Munteniei şi Dobrogei şi Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române. La această din urmă dată, Colegiul Electoral Bisericesc l-a ales în demnitatea de Patriarh. A fost instalat oficial la 19 noiembrie 1986, în Catedrala Patriarhiei de către Mitropoliţii ţării, în prezenţa Patriarhilor Ierusalimului şi Bulgariei, a reprezentanţilor tuturor Bisericilor Ortodoxe, ai Bisericii Romano-Catolice, ai Bisericilor Protestante.

A făcut parte sau a condus delegaţii bisericeşti la Ierusalim, în Armenia, Rusia, Bulgaria, Serbia, Ungaria, Austria, Germania, Franţa, Finlanda, Suedia, Canada, SUA, Turcia (la Constantinopol), India, Grecia, Italia, Vatican, Elveţia, Siria, Venezuela. Patriarhiile Antiohiei, Ierusalimului, Moscovei, Serbiei, Arhiepiscopiile Greciei, Ciprului, Cehoslovaciei, Finlandei şi Sanctitatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea (în 1989) i-au conferit ordine şi distincţii bisericeşti. În mai 1999 statul român i-a conferit Steaua României în grad de Mare Cruce. Academia Română l-a premiat în 1992 pentru ediţia jubiliară a Bibliei de la Bucureşti şi l-a primit în decembrie 1999 ca membru de onoare. Este Doctor Honoris Causa al Universităţilor din Bucureşti, Oradea şi Piteşti.