Kazahstan: Un nou Episcop, fost preot exilat, şi „minunea” lacului

19.03.2001, Roma (ZENIT) - Noul Administrator Apostolic din capitala Kazahstanului, Astana, a fost hirotonit ca Episcop de către Papa Ioan Paul al II-lea, în dimineaţa aceasta, în Bazilica San Pietro. Agenţia de ştiri „Fides” a preluat istoria sanctuarului „Maria, Regina Păcii”, în care Mons. Peta a fost paroh, şi pe care o redăm mai jos.

După 1990, Mons. Peta a fost paroh al satului Oziornoie, în serviciul unei comunităţi de catolici exilaţi din Ucraina apuseană, deportaţi acolo din ordinul lui Stalin, încă din 1936, într-o zonă deşertică a Kazahstanului, la mii de kilometri de patria lor.

Până în 1936, pe locul unde se află acum satul Oziornoie (în rusă ozior înseamnă lac) nu era nimic altceva decât stepă. La 17 iunie, în momentul colectivizării forţate a Ucrainei, dinspre frontiera cu Polonia au fost aduse 1.500 de catolici de rit latin, deportaţi din ordinul lui Stalin.

După o călătorie extenuantă de-a lungul Ucrainei şi Rusiei, în vagoane plumbuite pentru vite, supravieţuitorii au trebuit să se pregătească mai întâi să înfrunte teribila iarnă siberiană (- 40ºC), într-o zonă fără arbori şi unde nu era deloc uşor să găseşti unelte şi materiale de construcţie. Deportaţii au fost constrânşi să construiască un kolhoz, fermă colectivă, care a primit numele de „Răsăritul roşu”.

Printre deportaţi nu se găsea nici un preot, dar încă din prima zi recitarea rozarului a fost o provocare lansată puterii ateiste, dar şi un stâlp al credinţei lor. Kolhozul acesta a fost curând comasat cu unul vecin numit „Avangarda”, nume pe care l-a preluat.

De-a lungul a 18 ani – până în 1954, anul morţii lui Stalin – locuitorilor din „Avangarda” le-a fost interzis să părăsească teritoriul satului. Singura gară se găsea la 70 de km distanţă, neputându-se ajunge acolo decât pe jos. Ori, în 1941 când Hitler a atacat Uniunea Sovietică, iarna a fost foarte friguroasă. Toate resursele erau trimise spre front. La „Avangarda” oamenii au început să sufere de foame, mulţi murind din această cauză.

Dar iată că a început un dezgheţ neaşteptat, cu o lună mai devreme, la începutul lui martie. Iar la 25 martie s-a format un lac mare, care foarte rapid s-a umplut de peşti. Locuitorii, care îi ceruseră cu insistenţă Fecioarei o intervenţie supranaturală, au văzut imediat în acest fenomen un semn al Providenţei. Şefii „atei”ai kolhozului, după ce au mâncat pe săturate şi ei împreună cu oamenii satului, şi după ce au organizat o caravană de maşini pentru a transporta acest „dar de la Dumnezeu” în magazinele statului, au început să caute o explicaţie „ştiinţifică” a fenomenului.

Şi astăzi încă, anumiţi credincioşi îşi amintesc de „explicaţiile” oficiale. Pentru unii, şeful kolhozului ar fi aruncat într-un puţ un sac de alevini (soi de peşti), fără să precizeze de unde i-a adus, iar aceştia s-ar fi înmulţit apoi. Alţii au pretins că păsările ar fi transportat până în lac alevini vii. Ipoteza miracolului a rămas foarte localizată, în timp ce toţi începeau să numească acest sat de deportaţi Oziornoie („locul de lângă lac”).

Rozarul a continuat să le ritmeze timpul unei vieţi de credinţă. Un preot, Pr. polonez Kucinski, închis până atunci într-un lagăr de concentrare din Kazahstan, a locuit aici doi ani, înainte de a i se stabili domiciliu forţat la Kvasnosimoisk, aproape de calea ferată. Alţi preoţi, cum a fost Pr. leton Kioslowski, reuşea să mai vină câteodată în mod clandestin.

În 1981, Pr. Jan Pavel Lenga, în prezent Episcop de Karaganda, a început să exploreze „aproape oficial” zona, fiind uneori împiedecat de miliţie. El era preocupat să servească, aşa cum putea, vreo 60 de sate din această zonă.

Abia în 1990 a sosit din Polonia Pr. Tomasz Peta, la 22 august, în ziua sărbătorii catolice a Mariei, Regină a Păcii. Cu o lună înainte, locuitorii din Oziornoie au început cu permisiunea Moscovei, construcţia unei biserici, care a fost apoi sfinţită în 1992 de către Cardinalul Glemp, Primatul Poloniei.

În 1991, Kazahstanul devine republică independentă. În 1995, biserica din Oziornoie a devenit sanctuarul Kazahstanului, şi avea să primească hramul Mariei, Regină a Păcii. În 1997, aproape de lac, a fost înălţată o statuie a Fecioarei cu peştii, în amintirea minunii din 1941, iar anul următor, pe un deal din apropiere a fost ridicată o cruce înaltă de 12 metri, care poate fi văzută de foarte departe.

La 6 august 1999, părintele Tomasz a fost numit de către Papa Ioan Paul al II-lea ca Administrator Apostolic pentru catolicii latini din Kazahstan, iar mai târziu, Episcop.

Kazahstanul, situat în centrul continentului eurasiatic, acoperă o suprafaţă de 2,7 milioane km2 , se mărgineşte cu Rusia, China, Kirghizstan, Uzbekistan, Turkmenistan şi cu malurile Mării Caspice, reaminteşte „Fides”. Ţara numără 15,5 milioane de locuitori, aparţinând la o sută de naţionalităţi diferite. Kazahii reprezintă 50%, ruşii – 30%, restul de 20% fiind ucraineni, germani, polonezi, tătari, uzbeci, beloruşi, azeri, dar şi turci şi coreeni.