Sfinţenia merge contra curentului

04.11.2001, Vatican (ZENIT) - Preaiubiţi fraţi şi surori!

1. Astăzi celebrăm sărbătoarea Tuturor Sfinţilor. În lumina lui Dumnezeu ne amintim de toţi cei care au dat mărturie pentru Cristos în timpul vieţii lor pământeşti, şi care au fost hotărâţi să pună în practică învăţătura Sa. Ne bucurăm împreună cu aceşti fraţi şi surori care ne-au precedat, mergând pe acelaşi drum, şi care acum se bucură de meritata răsplată a gloriei cereşti.

   Aceştia sunt cei care, conform expresiei din Apocalipsă, „vin din strâmtorarea cea mare şi şi-au spălat veşmintele lor şi le-au făcut albe în sângele Mielului” (Apocalipsă 7,14). Ei au mers contra curentului, acceptând Predica de pe munte ca normă de inspiraţie pentru vieţile lor: sărăcia în spirit şi simplitatea vieţii; bunătatea, non-violenţa; părerea de rău pentru propriile păcate şi ispăşirea pentru păcatele celorlalţi; foamea şi setea de dreptate; mila şi compasiunea; curăţia inimii; angajamentul pentru pace; jertfa pentru dreptate (cf Matei 5,3-10).

   Fiecare creştin este chemat la sfinţenie, adică să trăiască fericirile. Biserica îi arată, ca şi un exemplu pentru toţi, pe fraţii şi surorile care au ieşit în evidenţă datorită virtuţilor lor şi ca instrumente ale harului divin. Astăzi îi celebrăm pe toţi împreună, astfel încât, cu ajutorul lor, să creştem în iubirea lui Dumnezeu şi să fim „sarea pământului şi lumina lumii” (Matei 5,13-14).

2. Comuniunea Sfinţilor merge dincolo de pragul morţii. Este o comuniune care este centrată pe Dumnezeu, Dumnezeul celor vii (vezi Matei 22,32). În Cartea Apocalipsei citim: „Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul” (Apocalipsa 14,13). Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor iluminează semnificaţia comemorării Tuturor Morţilor, pe care o vom celebra mâine. Aceasta este o zi de rugăciune şi de reflecţie profundă asupra misterului vieţii şi morţii. „Căci Dumnezeu n-a făcut moartea” – afirmă Scriptura – „El a zidit toate lucrurile spre viaţă” (Solomon 1,13-14). „Prin pizma diavolului moartea a intrat în lume şi cei ce sunt de partea lui vor ajunge s-o cunoască” (Solomon 2,24).

   Evanghelia ne arată că Isus Cristos are putere absolută asupra morţii fizice, pe care El o priveşte ca o cădere în somn (cf Matei 9,24-25; Luca 7,14-15; Ioan 11,11). Isus spune că trebuie să ne temem de o altă moarte: de moartea sufletului, care din cauza păcatului îşi pierde viaţa divină de har, fiind exclus pentru totdeauna de la viaţă şi fericire.

3. Dimpotrivă, Dumnezeu doreşte ca toţi oamenii să se mântuiască (cf 1 Timotei 2,4). De aceea El şi-a trimis Fiul pe pământ (cf Ioan 3,16), pentru ca toţi oamenii să aibă viaţă „din plin” (cf Ioan 10,10). Tatăl ceresc nu se resemnează să piardă nici unul dintre copiii Săi; El vrea să fim sfinţi şi fără de prihană înaintea Lui, (cf Efeseni 1,4).

   Fecioara Maria, sfântă şi neprihănită, este model eminent al noii omeniri. În gloria lui Dumnezeu, fericirea ei este deplină. În ea vedem ţelul spre care tindem cu toţii. Îi încredinţăm ei pe fraţii noştri decedaţi, în speranţa că ne vom întâlni cu ei în casa Tatălui.